Am făcut o petiție contra Brăilei în glumă și mi-a sărit în cap „juma” de oraș

Am vrut să demonstrez că orice chestie care este luată la mișto conține totuși un sâmbure de adevăr.

|
10 martie 2015, 8:06am

Acum două zile am dat peste un site cu petiții online. Genul de site pe care oamenii nebăgați în seamă insistă să fie ignorați și-n mediul online. M-am gândit să fac un experiment, în primul rând pentru propriul amuzament și în al doilea rând ca să demonstrez că orice chestie care este luată la mișto conține totuși un sâmbure de adevăr.

Eu sunt din Galați, iar la mine în oraș se fac foarte multe glume despre Brăila și Vaslui. Așa că am avut de ales să fac o petiție despre unul dintre orașele astea. Cum vasluienii nu au o stimă de sine prea ridicată și nici un patriotism local prea mare, am ales Brăila. Orașul de la periferia Galațiului, renumit pentru numărul de săbii ninja pe cap de locuitor și densitatea de interlopi pe metru pătrat.

Petiția am scris-o în zece minute și după ce-am terminat-o, mi s-a părut și mie un pic fantezistă. Ideea de a construi un zid în jurul orașului, pentru a nu lăsa brăilenii care ies din tufișuri să te muște de pulpă să se răspândească în țară, ar fi trebuit să fie luată mult mai în glumă de băștinașii din zonă.

Dacă le spui oamenilor de acolo că vrei să-i închizi într-un țarc de răi ce sunt și pentru că economia lor se bazează doar pe păcănele și pe vânzarea de iPhone 5 fără încărcător, nu mare trebuie să-ți fie mirarea dacă în scurt timp vor pune pe stâlpii din oraș poze cu fața ta deasupra căreia scrie WANTED.

Am apărut și pe un site de știri local, drept un dement care cere un țarc cu sârmă ghimpată în jurul Brăilei.

Totul a decurs în felul următor. În primă fază au crezut că cineva chiar are de gând să construiască un zid în jurul lor și vrea să facă asta printr-o petiție online. Au crezut că este posibilă construcția unui astfel de zid acolo unde n-a fost posibilă nici măcar umplerea cu moloz a gropilor de pe șosele.

Apoi s-au gândit la motivul pentru care cineva ar vrea să facă un astfel de lucru. Cum în Brăila nu poți ieși nici să duci gunoiul fără să primești un cuțit în spate, au presupus că am avut ceva altercații cu domnii de acolo sau că am fost brăilit în mod repetat de indivizii cărora le cântă Salam la aniversare. Că nu ai cum să vrei să faci așa ceva, dacă n-ai avut cel puțin o experiență neplăcută în zona aia.

Pentru că în Brăila fiecare locuitor are propria doamnă cu fustă înflorată ce vede săptămânal în ghioc numerele de la loto, au mai presupus și că cineva, mult mai chipeș ca mine, mi-a suflat o femeie de sub nas sau pur și simplu a luat-o cu japca și-a dus-o în afară cum se obișnuiește pe-acolo.

Oamenii se gândesc la prea multe chestii, ca să găsească un motiv sau măcar un pretext atunci când află că cineva nu-i vede cu ochi buni.

Unii au încercat să-mi explice cât de minunat este sătucul lor, ce importanță istorică are și să-mi enumere evenimentele și oamenii care s-au remarcat în trecut și s-au născut în acel mediu geografic și cultural. Unii păreau chiar convinși că, dacă n-ar fi existat Brăila, în prezent, românii încă s-ar mai fi bătut cu turcii, ar fi aprins focul cu bețe și nu și-ar fi dat seama prin ce țâță a vacii iese laptele.

Unii cetățeni respectabili încercau să mă convingă că nu toți brăilenii sunt la fel, că majoritatea sunt oameni civilizați, că se găsesc cuțitari și jucători de alba-neagra în orice oraș din țară și că ar trebui să-i cunosc pentru a vedea cât de minunați sunt. Dar cei mai mulți îmi enumerau metodele prin care mă vor tortura, tranșa și arunca în Dunăre, dacă le voi face o vizită în viitorul apropiat. Asta mi s-a părut amuzant. 20% dintre ei încercau să mă convingă de inexistența celorlalți 80% care și-ar fi donat și-un rinichi, numai să pună mâna pe mine.

La Galați, este arhicunoscut faptul că în Brăila se rulează mai des oameni în carpete decât țigări. Și totuși mulți insistau să am o părere bună despre ei, în ciuda amenințărilor cu moartea pe care le primeam pe privat.

Dacă spui ceva urât de un oraș întreg, fie și în glumă, oamenii sunt capabili de multe chestii. Pe de-o parte, ăsta li se pare un motiv bun să se ducă la poliție și să depună plângere că cineva vrea să le facă colivie la oraș. Pe de altă parte, aceeași poliție ar trebui să ignore textele în care aceeași oameni îți explică cu lux de amănunte cum își ascut brișca să-ți facă buzunar la gât și cum ai supărat mafioții de acolo, care deja îți sapă o groapă în pădure.

Oamenilor le place scandalul și vor să-ți demonstreze că nu-s ei cei mai bătăuși din țară și nu au cea mai proastă reputație, dar te vor mort dacă îndrăznești să spui ceva despre orașul lor. Petiția a avut aproape patru sute de comentarii, multe venite de la indivizi care n-au nici măcar vârsta legală să-mi cumpere o bere. Multe erau scrise în cel mai agramat mod, de-ți venea să te duci personal la ei și să-i lovești în mod repetat peste față cu abecedarul. Este amuzant și trist în același timp că oamenii se revoltă pe net când cineva se revoltă împotriva lor și ei nici nu-și dau seama dacă-i glumă sau nu.

Experimentul social a reușit să demonstreze că orice chestie care este luată la mișto, conține totuși un sâmbure de adevăr. A demonstrat că mulți oameni nu știu de glumă, cred tot ce văd pe internet, preferă să acționeze violent și să-ți amenințe integritatea, dacă nu ai o părere bună despre ei.

E trist și că cineva a reușit printr-o simplă glumă să facă mai mult trafic și să primească mai multe comentarii la ceva scris în zece minute decât orice olimpic din orașul ăla. Oamenii se înghesuie mai mult să insulte ceva ce i-a ofensat, decât să complimenteze, aceiași oameni care vor să fie văzuți ca niște cetățeni respectabili și nu ca niște sălbatici.

Unii au recunoscut că nici măcar n-au citit petiția, dar au simțit nevoia să mă înjure pentru că au văzut asta în toate comentariile. Care au fost multe.

Asta este reacția unui brăilean care a considerat că merit mai mult decât un comentariu și s-a fimat în timp ce spunea cum îmi dorește numai de bine.

În tot acest timp nu a fost rănit vreun animal, brăilean și nici măcar autorul articolului, care a primit doar cele mai frumoase urări despre propria mamă.

VICE l-a întrebat și pe Constantin Vica, cercetător în etica noilor tehnologii, de ce se poartă lumea așa pe internet?

«Reacția unora dintre brăileni mi-a adus aminte de o „considerație inoportună" a lui Nietzsche despre cei care sunt captivi istoriei tradiționaliste: „Istoria orașului său devine pentru el propria istorie; pentru el poarta cu trunuri, deciziile primăriei, serbările populare reprezintă jurnalul intim cu poze al propriei tinereți." La fel ca acum o sută, o mie și zece mii de ani, există apărători ai identității și onoarei polis-ului lor. Și n-au pic de umor.

Internetul te face slobod la gură - taste, în cazul de față - pentru că e un mediu decorporalizat și aproape tot ceea ce funcționează în „real life" aici se frânge. Nu ți-e teamă, nu ai control, nu poți „citi" mintea și intenția celuilalt, nu poți fi oprit (cel mult poți fi nebăgat în seamă). Ești pură conștiință și crezi cu tărie că vorbele, cuvintele tale sunt parole pentru acțiune - iar acțiunea se face de la sine, desigur. Simți enorm și vezi monstruos.

Reacțiile sunt disproporționate pentru o glumă poate ofensatoare pentru cei identificați cu bordurile copilăriei și adolescenței lor. Dar putem să vedem motivul disproporției: nu există repercusiuni, cuvintele nu omoară.

Umorul are, în principiu, o funcție de relaxare, de de-tensionare și invitație la așezare, poate chiar la picat pe gânduri. Într-un final la eliberare - e doar umor, nu e sentință judecătorească. Caterinca, mai neaoșă, e umor pe spirulină, cătină și echinaceea, cum place românului, e cu țintă directă și sfredelește ca bormașina. Noi facem caterincă să ne enervăm unii pe alții și să ne punem răbdarea la încercare. Pentru că știm că-i puțină.

Așa că o petiție „la caterincă" va atrage întotdeauna o reacție înfierbântată. Și conversa e la fel de adevărată.»

Mai citește despre trolling:
Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind duios pe Facebook
M-am dus la Mircea Badea acasă ca să fiu imparțial și m-am luat cu altele
Autobaziștii l-au făcut pe Mircea Badea star de cinema
Tipul care trolează Instagramul cu sute de fotografii cu animale moarte

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE