Fotografii cu oamenii din New York, pe care restul îi ignoră

Aura e importantă pentru fotografiile lui Chase Hall. Fotograful are o charismă de neîntrecut care îi face pe ceilalți să cedeze ușor și să-și lase la iveală caracterul și vulnerabilitatea fără să-și dea seama. E ceva ce nu poți improviza sau cumpăra, iar asta explică cum tânărul artist poate să facă fotografii atât de intime fără să aibă în spate studii în domeniul artistic.

Ultimul său album, Milk and Honey, cuprinde 62 de pagini de portrete concentrate pe „persoanele umile" din New York. Albumul e un testament în sensul că Hall interacționează cu mediul său și abilitatea sa de a se conecta cu alții. În fiecare zi, el se trezește și iese la o plimbare de zece mile de unul singur cu camera în mână, fără să aibă o destinație în minte. Adesea, ajunge să fotografieze străini și se apropie de persoanele cu care majoritatea din New York n-ar face nici măcar contact vizual, înainte să tragă un cadru.

„Oamenii mă întreabă mereu, Chase, de ce îi fotografiezi doar pe tipii ciudați?", mi-a zis fotograful de 22 de ani. „Dar eu nu pun problema așa. Mai întâi, fotografiez toate tipurile de oameni. Sunt atras de tot soiul de oameni, dar mai ales de cei pe care societatea îi ignoră sau îi stigmatizează, pentru că sunt „greșiți" din punctul de vedere al standardelor… Ne grăbim să-i ridicăm pe unii în slăvi, dar suntem și mai rapizi când vine vorba de jignit lumea."

De exemplu, e un portret pe care l-a făcut în prima zi în New York, în 2014, care e inclus în monografie. A fost în Red Hook cu câțiva prieteni când „a dat de o persoană incredibilă cu gura plină de aur - nu puteam să-i rezist", și-a amintit Hall de Bridgette și dinții ei aurii. A ajuns până la urmă să-i facă un tur prin cartier și l-a introdus prietenilor ei care cântau „Ghetto Superstar" la niște boxe."

„Știau cumva că e melodia ei, pentru că a început să danseze și să cânte fiecare vers. Unul dintre tipi, care râdea, a zis, Frate, Bridgette, chiar ești un superstar al ghetoului, iar ea a zâmbit până la urechi." Hall a fotografiat-o și „a știut din clipa aia că voiam să dau mai departe fericirea, autenticitatea aia și optimismul ăla în anii care vor urma."

Milk and Honey e apogeul zecilor de străzi pe care artistul le-a vizitat și personajele cu care s-a intersectat la un moment dat de când s-a mutat în New York. Dar momentele astea n-au fost mereu pozitive. Uneori a fotografiat și urâțenia, violența și depravarea umană. Sunt imagini cu coșuri coapte, gata să explodeze, ochi de sticlă, ochi lipsă, ochi întunecați, ochi plini de sânge și tipi care arătau ca și cum erau gata să-i dea una camerei Mamiya 6 pe format mediu. Dar Hall e interesat să documenteze „sufletul și energia" orașului și uneori treaba asta e mascată la suprafațată. Dacă vezi vreun abces copt în vreun protret, totuși, îți scapă ideea seriei.

Când l-am întrebat dacă și-a făcut vreodată griji că-și va fetișiza sau romanța subiecții, Hall a zis că seria asta e „cel mai vulnerabil și sincer lucru pe care l-a făcut vreodată… Am fost mereu atras de zona asta umilă, cineva care perseverează în ciuda obstacolelor. Mama mea era așa, iar ea a fost mereu sinceră. Cred că lupta asta și înțelepciunea merg mână-n mână. Scopul meu e să arăt mâinile alea."

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre oameni marginalizați:
Am stat o zi cu cei mai singuri oameni din București
Tineri din întreaga lume îţi explică cum au ajuns datornici și săraci
Tinerii din ziua de azi sunt mai săraci decât părinții lor