E deja dimineaţă şi tu ești în casa cuiva. Nu ştii exact a cui casă e, dar ştii că e fix unde trebuie să fii şi oricum ai mai fost la o mie de evenimente de genul ăsta.

Ești la o petrecere de apartament, măcar atât știi sigur. Ai toate indiciile în jur: plicuri cu facturi rupte, dopuri de peturi, pungi cu alte pungi în ele, adidaşi jegoşi şi toţi dansează la lumina slabă a unui bec ecologic. Toată lumea se îmbată cu porcării și ascultă muzică pop penibilă din anii '90, iar vreo cinci oameni care suferă de inimă albastră s-au dus pe balcon să poştească un cui. Unde naibii ești? Unde îţi sunt prietenii? Cineva a zis că asta-i bucătăria, dar arată mai degrabă ca Revelionul într-un penitenciar brazilian.

Îți dai seama imediat că ai mai văzut toate lucrurile astea înainte, că la fel de bine ar putea fi orice altă petrecere în orice altă parte a țării, pentru că e o diferență foarte mică între petrecerea de la vără-tu, din clasa a opta, și afterpartyul de la casa unui fashionist după o seară-n Control. Nimic nu pare să se schimbe vreodată. Toate petrecerile astea de apartament sunt la fel. Dar în masa asta de oameni care scrâşnesc din dinţi o să aibă loc întâmplările care-ţi vor defini tinereţea.

De-asta ne-am gândit să scriem Ghidul VICE pentru petrecerile de apartament : un set de reguli mai sacre decât Codul lui Hammurabi, cu care să-i dai peste nas tipului ăluia care vine mereu cu chitara acustică după el ca să-şi retrăiască adolescenţa.

Dacă eşti tip, probabil că ai deja doctorat în arta fină de a-i face pe toţi să te urască înainte să ajungi la petrecere. Dar, dacă eşti la primele ieşiri de genul ăsta, ţine minte două lucruri: dacă îţi zice ăla cu casa că după unu dimineaţa „s-a cam băşit petrecerea", înseamnă „marş la tine acasă" şi nimeni nu vrea să fie deranjat dimineaţa de o gaşcă de beţivi abjecţi care cântă Imnul Căcării în timp ce-ţi izbesc în uşă şi-ţi urinează pe scara blocului. Deşi, pe de altă parte, dă-o-n pula mea de treabă, e o petrecere de casă. N-o să te pună nimeni pe lista neagră a barurilor din Regie din cauza unei petreceri de apartament. Doar o să te pună pe lista neagră a Poliţiei Locale. Dacă eşti tipă, e mult mai simplu. N-a existat niciodată vreo petrecere la care fetele să nu fie binevenite, aşa că, fetelor, veniţi oricând, oriunde şi oricum vreţi voi. Veniţi şi în flăcări şi tot o să intraţi înaintea oricărui gherţoi în trening.

Oricare ar fi sexul tău, e bine să vii măcar un pic ameţit la petrecere. Ameţit, nu beat. Dacă vii beat, o să fii bosumflat, o să stai singur într-un colţ şi o să zâmbeşti tâmp. Sau o să faci un vecin să cheme poliţia, apoi o să râzi ca tâmpitul când o să fii luat pe sus şi băgat în dubă. Limita OK de ameţeală e undeva înainte de cea de-a patra bere. Să fii ameţit înseamnă să fii capabil să porţi o conversaţie şi să agăţi. Dacă eşti ameţit, o să te ţină minte lumea din motive de bine. Dacă eşti ameţit, îţi vine să dansezi şi o faci fără să pici pe jos.

Vino ameţit pe la miezul nopţii. Vino în gaşcă. Dă buzna în apartament cu pungi pline de alcool. Nu încerca să găseşti gazda. Găseşte-ţi un loc. Aprinde o ţigară fără să-ntrebi, dacă e OK. Bagă-te în cel mai tăcut grup şi fă-l cel mai gălăgios. Caută persoana care are fix ce căutai şi combin-o. Dar să nu vii cu tărie, pentru că o să ţi-o fure vreun beţiv şi o s-o arunce în câinele vecinului şi o să-ţi doreşti să nu fi dat banii pe ea.

Atenţie, coaie: E ora 11, ţi-a lăsat cineva calculatorul pe mână şi te simţi în rockoteca în care erai cel mai tare la 14 ani şi te gândeşti că e o ocazie bună să bagi trupa aia experimentală de deathcore islamic ca să le arăţi tuturor ce open-minded eşti.

Te rog eu, n-o face. De când ai terminat şcoala şi până acum, n-ai ascultat decât aceleaşi zece melodii. Nu eşti în stare să fii DJ, iar Wi-Fi-ul gazdei e slab. O petrecere de apartament trebuie să creeze armonie şi unitate. Mixul tău de metal, Paraziţii şi Asia nu mai impresionează pe nimeni.

Deşi s-ar putea ca la un moment dat oamenii să înceapă să fredoneze melodii de la trupe din trecutul lor, pe care le urăşti, gen Andre, Backstreet Boys, Salam şi aşa mai departe. O să te enerveze, dar, din păcate, trebuie s-o laşi aşa. Dacă tu eşti singurul care strâmbă din nas atunci când toată lumea fredonează „Lasă-mă papa la mare," atunci tu eşti cel nasol, nu ceilalţi, oricât de nedrept ţi s-ar părea asta.

Tipii funcţionează la fel în orice generaţie. Dacă le laşi instrumente prin casă o să se joace cu ele. Ascunde chitările acustice şi dracu să te ia dacă vii cu ele la petreceri. Nimeni nu vrea s-audă refrenul de la Nothing Else Mathers, nimeni nu vrea să te audă cum faci rap, iar dacă are cineva o baterie, nu pune mâna pe ea.

E demonstrat că orice bărbat de peste 40 de ani, care n-a mai fost la o petrecere de la 30, are o sticlă ascunsă de tărie legendară, pe care o păstrează de ani de zile şi de care nu s-a atins niciodată. În seara asta, e foarte important ca tu să fii ăla care o găseşte.

De obicei e vorba de whisky. („O să dau o duşcă din el când mă pensionez") Uneori e ceva mai exotic, un lichid verde şi strident, adus de vreun prieten de-al lor din concediu. („A făcut atac de cord imediat după ce-a băut chestia asta, l-a doborât din prima. Sticla asta prăfuită îmi aduce aminte de Vali.") Taţii pun prea mare preţ pe nişte sticle ieftine de alcool şi e datoria ta să le strici fanteziile de magnaţi şi să le bei. O s-o găseşti în fundul unuia din dulapurile de lângă televizor. S-ar putea să trebuiască să dai la o parte nişte sticle pe jumătate goale de Smirnoff sau de tulburel, dar sigur dai de tăria lui legendară. Şi cel mai bine e s-o împarţi cu o grămadă de oameni care-s prea beţi să savureze aromele bogate sau să nimerească gura cu sticla. Nimic nu accentuează gustul unui scotch de 25 de ani ca ideea că cineva o să fie şters din testament că l-a băut.

Ai terminat cu băuturile babacilor şi ai început să vorbeşti cu două tipe din Moldova despre scena artei din Bucureşti. Ele te întreabă unde-s prietenii tăi, iar tu îţi aminteşti că unul dintre ei s-a dus să se întâlnească cu un tip numit Oagăr, despre care ştii sigur că e dealer, dar nu-ţi aduci aminte ce fel de droguri vinde. După atmosfera tensionată ai zice că se duc să ia K, dar toate petrecerile serioase din Bucureşti par petreceri cu ketamină în ultima vreme, chiar dacă n-are nimeni.

În sfârşit, dai de prietenii tăi, care stau în cerc, de parcă-s la ţigară în curtea şcolii. Dar eşti mulţumit. La o petrecere de apartament, brigada ta de droghişti e ca propriul tău clan. Vă adunaţi într-un colţ, ştiţi cine are marfa şi, dacă cineva încearcă să se bage peste voi, o dai mai departe şi zici „Scuze, coaie, nu e a mea." Numai că este a ta, iar ăsta-i tot farmecul. Drogurile nu-s mişto, dacă nu le împarţi cu prietenii. Nimănui nu-i place tipul ăla care stă pe fotoliu, într-un colţ, şi fumează un blunt în timp ce se holbează la soră-ta. Alege-ţi camarazii, faceţi rost de marfă şi nu uitaţi să vă daţi mari în faţa celorlalţi, că invidia mereu deschide uşi.

La un moment dat, petrecerea devine un pic mai mişto. Totul începe să aibă sens. Vorbești puțin cu vreun dubios cu un tricou LanaXBritnic şi deodată el cântă fals melodia Happy a lui Pharell. Ăsta e un semn că petrecerea s-a aprins şi că alcoolul şi drogurile curg la liber. Începi să te gândeşti că n-ai venit degeaba, că e cazul să faci cunoştinţă cu viitoarea fostă prietenă, că iubeşti senzaţia de nimicnicie şi c-au dispărut toate problemele din timpul săptămânii.

Nu ai venit aici ca să te cerţi cu prietenii, să discuţi despre sexism sau ca să plângi în budă. Ai venit ca să te distrezi, aşa că treci la aparat.

Dacă ţii minte cum a fost mâncarea la o petrecere de apartament, înseamnă c-a fost una de tot căcatul. Iar dacă ai gătit cartofi prăjiţi pentru oamenii ăia, poţi să te feliciţi c-ai devenit propria-ţi bunică.

Sunt două greşeli mari pe care le fac oamenii la petrecerile de apartament: fie stau cu aceeaşi persoană cu care au venit toată noaptea, fie stau în acelaşi grup de persoane cu care au venit, rulează şi se plâng că petrecerea e de căcat. Da, coaie, sigur: petrecerea e de căcat, nu tu cu puleţii tăi, că staţi într-un colţ, vă verificaţi Facebookul şi vă gândiţi să prindeţi autobuzul de noapte. Trage-te de şireturi cu tipii duri care dorm în pragul uşii.

Îmbunătăţeşte tu petrecerea. Glumeşte cu cocalarul cu pieptul epilat şi lanţ care se chinuie să se îmbrace cu covorul. Nu te lua de tipele cu părul albastru care tot bat DJ-ii la cap, ci intră-n vorbă cu ele. Foloseşte balconul ca o extensie a libidoului tău. Vorbeşte cu gazda, puţin, ca să te invite şi la următoarea petrecere. Stai şi cu beţivanii din gaşca ta. Dacă cineva scoate ceva ciudat dintr-o geantă: absint, tranchilizante pentru cai, o sabie de samurai, trebuie neapărat să stai cu persoana aia. Dacă pleci de la o petrecere fără să fi vorbit cu altcineva decât cu oamenii cu care vorbeşti şi-n fiecare zi, atunci ai eşuat grav.

Ai plecat din nucleul petrecerii şi te-ai mutat în dormitor, unde nişte trişti cu bărbi îşi rulează jointuri, se uită în gol şi dau din cap pe un mix obscur. Urăşti oamenii ăştia. Te-au urmărit toată viaţa şi nu poţi să-ţi dai seama cum de te găsesc mereu. Ai evitat gaşca de prăjiţi din facultate, dar tot te-au găsit. Poate că-ţi ştiu parola de Facebook şi se duc la fiecare petrecere la care te duci şi tu.

Când erai adolescent, tipii ăştia ascultau Depeche Mode, apoi Prodigy, iar acum probabil că ascultă Daft Punk sau deep house sau ceva ce restul oamenilor ascultau acum trei ani. Ei strică petrecerile de apartament şi îţi vorbesc în continuu despre evenimentul lor de la clubul de jazz, de săptămâna viitoare.

Îi părăseşti pentru moment, dar când petrecerea ajunge în punctul în care toată lumea e mai preocupată de un loc de dormit, decât de muzică, o să îi cauţi ca să te relaxezi cu iarba lor. Şi o să le suporţi prelegerea despre tipurile de iarbă, pentru că şaorma aia pe care o s-o iei de la nonstop nu intră fără puţină ganja.

Pe studenţii străini care se-mbată pula şi încep să se bată, pentru că nu înţeleg ce zice nimeni, pe oricine vrea să-ţi vorbească despre Berlin şi pe oricine are un bongo.

Ce-ţi vine în minte atunci când auzi cuvântul „toaletă:" un crater de ceramică în care-ţi alunecă căcaţii sau un fel de scaun rece pe care te fuţi? Când vine vorba de o petrecere de apartament, ambele variante sunt valabile. De aici şi dilema: dacă tu te fuţi în baie, atunci unde o să se cace şi pişe ceilalţi? Răspunsul e „în grădină." Dacă chiar trebuie să foloseşti baia pentru sex, fă-o. Numai că ai grijă, că atunci când o să ieşi de acolo transpirat şi cu şliţul desfăcut, o să dai de o coadă de vreo opt persoane furioase, care dau pe-afară de pişat şi fac spume mai ceva ca o halbă de bere izbită de masă. În plus, baia o să miroasă ca o pungă umedă de chipsuri cu brânză. Vrei ca oamenii să-ţi asocieze genitalele cu nişte creveţi?

Dacă strici ceva, nu te panica. Gândeşte-te: Cat de scumpă şi de neînlocuit e chestia pe care ai stricat-o? Ai călcat pe un PlayStation sau ai vărsat Desperados peste Chivotul Legământului? Pentru că PlayStation-urile sunt destul de uşor de înlocuit, iar gazda doar o să fără FIFA câteva săptămâni. Dacă e vorba de ceva mai de preţ, ar trebui să îţi ceri scuze. Da' în niciun caz să nu te tânguieşti. Ai spart o farfurie, şi ce? Ai tras câteva liniuţe de pe singura fotografie pe care o mai avea cu bunică-sa, mare chestie. Ai spart un ceas cu pendul care i-a fost acordat aceleiaşi bunici, pentru efortul depus în fabrica de muniţii, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Mmm, asta probabil că e ceva mai serios, dar până şi un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi. Numai că tre să umbli puţin la acele lui, ca să nu-şi dea seama părinţii gazdei că s-a oprit la 5:37 dimineaţa, după ce s-a izbit în el un tip care făcea surfing cu masa de călcat

Dacă ai de gând să furi ceva, nu exagera. Lasă MacBook-urile şi telefoanele. Eşti manager în vânzări, nu Râmaru. Ştim cu toţii că n-ai de gând să vinzi la colţ lucrurile pe care le-ai furat, la prima oră a dimineţii. Nu de asta furi. Furi pentru senzaţie. Fură mărunţişuri, bibelouri, lumânări, rujuri, instalaţii de brad, dacă ştii că poţi. Da' nu te enerva şi nu începe să furi de prin casă de la tovarăşii tăi, cârnatule. Fură numai de la străinii cu care ai ceva: astea-s regulile.

Ce eşti tu, menajeră? Dacă faci un pic de curăţenie, gen să pui scrumul de ţigară într-o cutie Muller Corner sau să arunci o sticlă goală de Cola înspre coşul de gunoi, le transmiţi inconştient celorlalţi că „Petrecerea s-a terminat. Unul dintre noi o face pe mama." Du-te acolo, fă-te praf şi fă locul ăla să arate ca The City of God.

Cineva tocmai a pus „ Rip Groove." Beat-ul ăla haotic te face să te simţi ca şi cum măruntaiele tale s-ar desprinde şi-ar cădea. Intri într-un fel de transă ciudată şi persoana la care tot încerci să ajungi de vreo jumate de oră te-a văzut şi râde de cât de amuzant şi dubios eşti. Te ridici când pică drop-ul şi apoi te apropii de ea. Fără să vă daţi seama, mâinile voastre se plimbă acum pe nailon, denim şi piele, ca şi cum v-aţi fi cumpărat unul pe celălalt pentru o sumă destul de mare şi acum vă verificaţi să vedeţi dacă aveţi caroseria cum trebuie. Niciun sărut încă. Continuă aşa treabă până ajungeţi să vă întrebaţi amândoi dacă nu cumva celălalt e căsătorit.

Aşa că tipul/tipa cu care eşti se cară şi începe să vorbească cu altă persoană, căreia nu poţi să-i distingi bine genul, pentru că poartă un fel de hanorac mulat. Nu-ţi face griji: în seara asta, doar agenţii imobiliari şi fotbaliştii fut ceva. Iar tu eşti un astronaut, în pula mea.

În partea opusă a încăperii, doi terminaţi au început un concurs de măsurat puli. Fac asta deja de ceva vreme, da' acuma au devenit gălăgioşi. Tipele din Moldova par un pic speriate.

Da' cui îi pasă? Clar nu ţie, ca tu o combini pe una. Cât ai clipi, tipul cu tricoul LanaXBritnic se bagă între ei şi dezamorsează situaţia. Îi faci un semn de apreciere cu degetul mare şi-i arunci o privire care spune „Bravo, boss."

Dacă te împinge careva, e perfect normal să vrei să-i tragi un şut în cap. Da' o parte din tine se întreabă dacă asta e chiar cea mai bună şansă a ta de-a avea ce fute pentru tot restul anului şi ştim cu toţii că n-o să laşi o chestie precum respectul de sine să stea în calea futaiului. Faptul că la petrecerile de casă sunt din ce în ce mai puţin bătăi spune multe despre puterea sexului.

CUM SĂ TE DESCURCI CU GABORII

Cel puţin unul din vecinii tăi e un labagiu care sună la 112, încă de când ţi-a bătut la uşă primul invitat care avea la el un bax de bere şi un cui. La un moment dat, gaborii o să obosească să tot intimideze oameni prin apropiere şi o să vină la tine, cu pulile-n vânt, ca să împartă bastoane în stânga şi-n dreapta şi să-ţi strice petrecerea. Asta-i viaţa.

Important e să rămâi calm. Dă muzica mai încet sau cel puţin bass-ul. Caută o tipă care a terminat un liceu de fiţe printre invitaţi şi trimite-o la înaintare, să stea cu poliţiştii şi să dea din cap până aia termina de vorbit şi pleacă. Aşteaptă vreo 45 de minute, după aia dă muzica tare din nou. Aşteaptă fix i-ar lua babacului nervos care a sunat la poliţie să creadă că s-au liniştit apele şi că poate dormi. Apoi bagă-i nişte techno sau doom metal. Ia de aici, muistule.

Ţine minte: alea 45 de minute sunt foarte importante. Dacă n-ai răbdare să aştepţi şi reiei petrecerea mai devreme, te trezeşti iar cu gaborii peste tine şi toată lumea o să o ia la fugă peste garduri şi printre căcaţi de câine şi aşchii, ca-n Superbad. Asta în timp ce tu le explici gaborilor de ce o tipă de la petrecerea ta s-a îmbătat atât de tare încât şi-a borat şi dinţii.

MIEZUL NOPŢII: Poţi să pleci acum, sub pretextul că te duci la altă petrecere, chiar dacă tu de fapt te duci acasă ca să bagi în tine Skittles şi să te lăbăreşti la Game of Thrones.

UNU DIMINEAŢA: Dacă pleci acum, n-o să-şi dea seama nimeni, nici măcar tovarăşii tăi. O să te urci într-un autobuz de noapte şi cineva o să râdă de freza ta, apoi o să te duci la Dristor şi o să te aşezi la o masă cu o lipie mică de vită în faţă, până când o să te hotărăşti să o arunci la gunoi, pentru că ce rost are să haleşti chestia aia?

DOUĂ DIMINEAŢA: Dacă pleci acum, tipul/tipa de care îţi place o să întrebe în stânga şi-n dreapta unde-ai plecat şi în cele din urmă o să se fută cu tovarăşii tăi, pentru că tu ai plecat.

TREI DIMINEAŢA: Dacă pleci acum, o să ratezi petrecerea secolului. Coaie, a fost bestial, Sebi a spart o vază şi Saşa s-a lins cu una!

PATRU DIMINEAŢA: Poţi să rămâi până la capăt, de-acum. Mai ai doar o oră până la metrou.

Şi cam asta a fost tot. Acum stai întins, singur şi te gândeşti că ai şters săptămâna anterioară din minte şi ţi-ai ruinat-o pe următoarea. Pulsul tău seamănă cu o melodie de Fela Kuti, numai bătăi ciudate şi ţipete. Ai cheltuit vreo trei sute de lei şi n-ai câştigat nimic din asta, da' măcar a fost frumos. Îţi dai seama de asta, chiar dacă nu îţi aduci aminte nimic. E vorba de moment, nu de amintire.

În ciuda faptului că toate experienţele astea par să se contopească într-una singură, măcar ai trecut prin ele. Iar ele îţi confirmă că încă mai eşti în viaţă, că n-ai ajuns unul dintre oamenii ăia care stau crispaţi pe canapea, alături de partenerul lor şi-şi spun: „Noi nu prea am mai ieşit în oraş, nu-i aşa, dragă?" Nici măcar prăjiţii ăia cu iarba.

Traducere: Mihai Niţă,
Adaptare: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre petreceri:
Ghidul VICE pentru petreceri Oameni care n-ar mai trebui să pună muzică la petreceri Sunt mai bune petrecerile de acum ca cele de altădată