În cârciuma lui Viorel de la 3 Sud Est din Mihail Kogălniceanu se conturează un tablou mișto. Aproape o sută de soldați și contractanți americani îl ascultă pe unul de-al lor cum imită un redneck și îneacă de râs. E o bucurie de-aia pură, care te încălzește și te înroșește la față, din tot corpul, ca atunci când erai mic și ai râs prima oară la trucul cu trage-mă de deget.

Imaginează-ți cum ar fi ca tu să fii plecat de vreo doi ani de-acasă, într-o țară cu o limbă și o cultură ciudată, mai mult de nevoie decât de voie și la un moment dat să auzi pe cineva cum imită moldovenii, cum o făceai și tu cu prietenii tăi înainte. Cam asta se întâmplă.

În timp ce unii jurnaliști se târăsc pe sub garduri de sârmă ghimpată, alături de refugiați sirieni, eu am decis că trebuie să se ocupe cineva și de partea distractivă a geopoliticii. Și tot eu am decis că eu voi fi ăla.

Cu atâtea baze militare pe teritoriul țării noastre și cu un scut anti-rachetă, care este practic un deget mijlociu arătat rușilor, pe teritoriul României sunt mai bine de 1 200 de soldați americani. La care se mai adaugă încă câteva sute de civili contractați de armată pentru restul de acțiuni non-militare. Oare oamenilor ălora nu le-o fi și lor dor de casă? De Murica cea frumos lucitoare, de meciurile de fotbal cu mai multă publicitate decât acțiune, de oina lor și de gustul libertății?

Speculând acest dor, dar incapabili să implementeze fotbalul american la noi, niște băieți din România au decis să le aducă soldaților unul dintre cele mai frumoase exporturi culturale pe care le-a dat SUA lumii: stand up comedy-ul. În engleză, cum l-a făcut mama lui.

Așa s-a născut the Allied Forces Comedy Tour, un turneu de comedie cu cinci performeri care merg prin preajma principalelor baze militare americane din România și aduc acestor bravi tineri și tinere niște umor de-ăla crud și fără rușine. Totul la prețul cinstit de ten bucks.

Turneul merge cam așa. Primele două seri sunt show-uri Mihail Kogălniceanu, apoi Deveselu, apoi Câmpia Turzii și apoi încă două show-uri pentru civili la Cluj și Craiova.

M-am suit marți în dubița turneului branduită cu un logo „The allied forces comedy tour", scris cu fontul ăla de la M.A.S.H., deasupra căruia fâlfâie semeț un drapel al SUA. Acolo îi cunosc pe aliații care au venit să lupte împotriva forțelor imperialiste ale plictiselii din cazărmi.

Din partea Marii Britanii vine Steve Hilli, un maltez de 36 de ani cu dreaduri. Are energia si entuziasmul unui câine gata să fie scos afară. Genul de comediant care într-un spectacol poate să ia oamenii de la zero și să-i bage complet în filmul de stand up comedy în trei minute. El va fi cel care deschide show-ul. Se aștepta ca România să fie mai plină de câini și de oameni demenți care țipă unul la altul. În sfârșit, o imagine realistă asupra țării.

Primul tip din SUA e Ricky Altieri, un mic italiano-american păros de undeva de pe lângă New York. El s-a alăturat turneului pe ultima sută de metri. Tipul ăsta a tras un loz câștigător. E student și a primit o ditamai bursa ca, timp de un an, să studieze influența limbajului și a culturii asupra umorului. Adică a primit o grămadă de bani ca să se plimbe un an prin lume și să facă stand up peste tot.

Are mai puțină experiență în stand up decât pare că are experiență în sex, dar asta nu l-a oprit să facă câteva zeci de show-uri la Fringe-ul de la Edinburgh de anul ăsta și asta e o realizare destul de faină pentru un comediant. Și e isteț ca dracu'. Știe chineză, spaniolă, franceză și asta e doar ce l-am auzit vorbind. Genul de om căruia, dacă îi explici o limbă, ți-o prinde imediat.

Apoi vine Miranda Loncar, singura femeie din forțe. Are 39 de ani și vine din Bosnia, dar stă în Croația. Ea devine sora, deci trebuie protejată de sutele de dârlăi militari ce vor veni la show. Fiind bosniacă, absolut nimic din România nu e nou sau surprinzător. România e doar o Bosnie mai mare.

Din partea României ne reprezintă Radu Isac, a cărui poveste despre cum a făcut stand up în state o puteți citi chiar pe VICE. Ulterior, din cauza articolului ăsta, i-a fost suspendată viza, chestie de care a aflat fix la aeroport când dădea să plece din nou către LA. Aparent, pentru că făcea open-mic-uri, echivalentul profesional în comedie al unei seri de karaoke, ambasada americană a decis că se îmbogățește pe banii contribuabilului american, așa că i-au tăiat aripile. Și pentru că nu mai putea merge în SUA, a zis că-și bagă picioarele și-și face el mica SUA a lui. Așa că i-a dat un semn lui Griff, Headlinerul.

Griff Pippin e cel mai apropiat lucru de imaginea unui american pe care o am în cap. Doar că pe roșu. E ginger. Are ușoara infatuare care-i face atât de „plăcuți" pe americani în restul lumii. Combinată cu durinpulismul față de tot, ai un comediant american sadea. După cum se descrie el însuși în set, arată ca fratele gay a lui Will Ferrel. E din Oklahoma, dar s-a mutat în LA ca să se zbată în balta cu ceilalți jdemii de comedianți.

Pe lângă departamentul de comedie mai e și staff-ul turneului. Mai exact Călin Crețu - manager, șofer, social media manager, punător de lumini, verificator de microfoane, plătitor de note la restaurant, furnizor de jetoane pentru mașinuțe tamponate. Și lista poate continua.

Suntem așa de nerăbdători cu toții că n-am mai putut sta în camere. Ne adunăm în fața hotelului cu jumătate de oră mai devreme și-l așteptăm pe bordură pe manager. Fiecare își face pronosticul pentru public. Fiecare are deja gândurile, setul și strategia în ordine. Griff a zis că o să se ia de „The First Shirt", un fel de șeful clasei pentru pluton. A primit pontul de la un amic din armată. Miranda și-a făcut temele, întrebându-l pe Ricky niște expresii, ca engleza ei să nu mai sune așa de est-european. Steve are în continuare dreaduri. Eu mănânc niște fistic.

După cele mai lungi 30 de minute, apare Călin cu comicomobilul. Pe drum ni se spune să nu ne facem prea mari așteptări, fiindcă show-ul din seara asta nu a fost comunicat așa de bine ca cel de mâine. Ce poate să înseamne asta?

Am ajuns la Casa Rustică, unde Viorel de la 3 Sud Est, patronul localului, mixează cu căștile puse pe o singură ureche, de parcă ar fi Tiesto, accentuând și mai mult ridicolul situației. Sunt doar nouă spectatori. O bulă de entuziasm se sparge și una de ușoară îngrijorare se umflă.

Dar bravii comedianți sunt niște profesioniști, așa că, la cinci minute după sosire, se aprinde reflectorul și, în fața lui, apare un cetățean american. Arată ca un soldat proxenet, cu o pălăriuță care ar face gelos orice fan Tudor Chirilă, cămașă mov și mocasini. El este tipul care s-a ocupat de facilitarea acestui show, promovarea lui și convingerea boșilor mai mari să dea permisii pentru toți soldații care vin să se amuze.

Îndemnul către oșteni a fost scurt: „Let's give them a nice Emkay welcome!". Sună ca și cum MK ar fi un orășel din Tennessee.

Bătălia începe și, fix ca pe timpul războiului, britanicul creol e trimis primul pe câmpul de luptă. Steve încasează cu stoicism foiala de început de spectacol, dar apoi sparge gheața cu cea mai bună armă pe care o are un comediant: o poveste cu sex stânjenitoare.

Îl aruncăm pe Ricky în luptă. Începe cu o glumă care e la granița între funny și foarte nepotrivită. „When i do stand up comedy, I'm an american. I make no cultural connections and i bomb, everytime". Gluma zboară complet pe lângă, dar o voce punctează scurt „I'll give you that!". Pentru cine n-a prins gluma, „To bomb‟ în stand up se zice atunci când ești super de căcat.

Următoarea e Miranda. Ea are o problemă foarte actuală: a fost refugiată în 1995 și acum vin bulangii ăștia de sirieni să-i fure statutul. „Being a refugee, that was my thing".

Ca un aliat strategic, Radu e pus fix înainte de headliner. Avem și primul heckler. Un tip care cu o română de Houston țipă din mulțime „Fac laba la copac". Apoi, după cele cinci secunde stânjenitoare, simte nevoia să adauge: „Thats why all the trees are white at the bottom‟.

Griff termină spectacolul dând nucleara. Dacă ceilalți au mai mult sau mai puțin glume universale, roșcatul are material de american, cu probleme și cutume americane, cu referințe de-acolo. Vorbește despre cum și-a schimbat accentul de Oklahoma, ca să nu fie considerat retardat de oamenii din jur. Apoi o dă în agățat gagici, în beții, chestii pe care și băieții ăia le-ar face dacă ar fi acasă.

Show-ul se termină cu aplauze de la cei nouă oameni. Sună ca și cum ar fi minimum 16 în sală. Frumos. Se lasă cu poze, soldații vin și le strâng mâna băieților și domnișoarei și le mulțumesc cum îi mulțumești unui doctor că te-a scăpat de răceală. Un comandant de pompieri vine și zice că mâine își trimite băieții în misiune la spectacol.

Am vorbit cu tipul care a făcut legătura între comedianți și armată, știți voi, soldatul proxenet. Mi-a zis să-i zicem Partiue (nume de scenă, evident). Din fericire, e mult mai interesant ca om, când te uiți dincolo de outfitul ridicol. Când nu e soldat, tipul e actor și comediant, de aici și dorința de a ajuta ca show-ul să se întâmple. Treaba asta i s-a potrivit, pentru că datoria lui de zi cu zi în armată e să asigure toate nevoile religioase ale soldaților. Deci dacă ești un soldat evreu și ai nevoie de un rabin și o pălăriuță de-aia care arată ca juma de sutien, el e tipul care te rezolvă.

Și ca personajul să aibe incongruența necesară unui personaj comedic, Partiue e și ateu. L-am întrebat ce fac soldații ca să se distreze, când n-au show-uri de stand up în fiecare seară. Sau măcar vreodată. Mi-a zis răspuns ca-n mema aia românească. „Laba, fac laba. Fac laba de unii singuri, fac laba și unora-altora" . După gluma asta care i-a scăpat, omul adoptă brusc o poziție de seriozitate față de problemă și rectifică situația: Dar bineînțeles, e ok să fii gay acum în armată. Încep să-l suspectez că Partiue că a strigat-o pe aia cu fac laba la copac în timpul show-ului.

Partiue ne prezintă câțiva colegi de-ai lui care ar vrea să ne cunoască. Patru băieți de 21 de ani care tocmai au ajuns în România la baza de la MK, după ce au fost prin Letonia și alte câteva țări în ultimele luni. Ne apucăm să bem, băieții fac cinste cu jagerbombs, pentru că la americani tot timpul e ceva legat de bombe.

Încerc să-i văd pe soldații ăia americani care au venit să ne învețe meserie, dar în schimb văd niște băiețași care nu-mi par foarte trecuți prin viață. Trevon e un băiat de 1.95, din West Virginia. Și-a tras deja o gagică româncă și vrea să-l învăț cum să-i zică „I wanna fuck you" pe românește. Cum zice și Uzzi, Trev a venit în armată pentru că altceva n-a fost. Are o soră mică, de care trebuie să aibă grijă acasă. „What was I suppose to do, bag groceries at Walmart?".

Matt, tovarășul lui, care arată ca unu' dintre frații Hemsworth, are o fetiță de doi ani acasă. Are numele ei tatuat pe antebraț. Ca și cum n-ar fi de ajuns distanța, nevastă-sa vrea să divorțeze.

E prima lor seară liberă după multe luni și se vede că au niște niște greutăți mari de lăsat de pe umeri. Parcă nu mai sunt soldați, doar niște băieți tineri care au trebuit să plece la muncă în afară.

Dar apoi începem să vorbim despre slujbele lor și tonul discuției se schimbă radical. Trev e cel care asigură și verifică elicopterele înainte de decolare, Matt e asistent medical. Vorbesc cu un anume simț de responsabilitate și totodată o mândrie față de job. Tipul trage concluzia perfect: „They never make you join the army. But when you do, you're all in".

Despre război, nu se vorbește. Se acceptă ca o posibilitate, dar nu e ceva dorit. Și, la fel cum zice consiliera aia nebună în emisiune la Antena 3, dacă vorbești despre el ți-l atragi. Ei spun doar că sunt aici pentru exerciții și antrenamente. Încă un rând de jagerbombs, vă rog.

Poate că n-a fost spectacolul pe care îl sperau. Poate a fost puțină lume, dar o vorbă din stand up spune că-ți dai seama de cât de bun a fost un show după cât de mult vor să-ți ia de băut spectatorii după. Și dat fiind faptul că doi din cinci soldați ai comediei au căzut la datorie și au trebuit duși acasă, putem spune că a fost un spectacol al naibii de bun.

A doua seară la MK a fost complet altceva, cu public sănătos și atmosferă caldă, cum numai la Emkay găsești. Apoi a trebuit să părăsesc brigada, dar am urmărit pe Facebook activitatea lor de turneu, din care menționez numai câteva momente:

• au jucat fotbal în benzinărie la trei dimineața.
• au luat doi autostopiști, cărora Ricky le-a cântat în chineză, în timp ce tipul cu dreaduri dansa.
• au învățat să cânte „Ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre stand-up comedy:
Prin ce rahaturi trebuie să treci ca să te faci comediant în România
Un soldat mutilat se transformă într-un comediant
Cum fac comedianții români oamenii să râdă