Am vorbit cu actrița porno Stoya despre noul ei film SF

Nu se-ntâmplă prea des ca un superstar porno s-ajungă în industria mainstream de film, mai ales cu un rol care nu reprezintă o altă variantă de muncă sexuală. Dar nici peste cineva ca Stoya nu dai prea des.

Născută într-o familie americană de origine sârbă, Stoya și-a ales un diminutiv americanizat al numelui bunicii ei drept nume de scenă. Pentru cei care n-o știu (trag nădejde că-s puțini), e actriță, regizoare, și co-proprietară a unei companii de filme pentru adulți, fotomodel, editorialist remarcabil și scriitoare, cu articole apărute în publicații prestigioase precum The New York Times și The Guardian.

„Zău c-am jucat în filme porno cu bugete mai mari decât Ederlezi. Și n-arătau nici pe departe la fel de bine".

Anul trecut la Belgrad, Stoya a încheiat filmările pentru debutul ei într-un lungmetraj, SF-ulEderlezi Rising, în regia lui Lazar Bodroža, după un scenariu de Dimitrije Vojinov. Deși echipa e din Serbia, dialogurile sunt în engleză și se așteaptă ca premiera să aibă loc la unul dintre festivalurile nord-americane ca Toronto sau Sundance. Filmul e acum în post-producție și desfășoară o campanie pe Indigogo, care să finanțeze terminarea lui, preconizată pentru final de an.

Pe măsură ce se-apropie filmul, am sunat-o pe Stoya, ca să ne spună tot: de ce a ales Ederlezi pentru rolul ei de debut non-porno în industria mainstream de film, cum a fost, pe bune, să filmeze la Belgrad și de ce se gândește să lucreze doar cu oameni școliți în Serbia! (Bonus: ne-a dat și-un teaser pentru un proiect nou, super-special, pe care tocmai s-a apucat să-l regizeze.)

Dar înainte de toate astea, aruncă o privire la cel mai nou teaser pentru Ederlezi Rising:

Povestea se petrece în viitorul apropiat și tot filmul are un aer de anii de glorie ai design-ului retro-futurist. Corporația Ederlezi trimite un astronaut pe nume Milutin, antrenat într-o Uniune Sovietică reformată, într-o misiune lungă și periculoasă în spațiu.

Stoya joacă rolul lui Nimani, o androidă programată să-i satisfacă astronautului toate dorințele. Dacă e să ne luăm după trailer și după tot ce-am aflat până acum despre Ederlezi, pare să fi fost alegerea perfectă pentru rol.

„Ei, până la urmă e science fiction, care nu-i o chestie foarte mainstream. Facem tot felul de filme cu super-eroi și alte faze de genul, dar, până la urmă, SF-ul vorbește despre cum ar putea să fie viitorul pe bune, iar asta-i o chestie rară. Rar e bun și bine gândit. Dacă ar face azi cineva o adaptare după Transmetropolitan al lui Warren Ellis, toată lumea ar fi, gen: «Ok, și cu ce e diferită treaba asta?» Pe când filmul ăsta, Ederlezi Rising, mi s-a părut că gândește atât de bine viitorul adevărat, nu doar chestii despre niște tehnologii pe care le producem în clipa asta", explică Stoya de ce s-a hotărât să accepte rolul unui androd și să pășească în industria „obișnuită" de film.

Pe lângă asta, un alt motiv e că filmul e făcut de sârbi.

„Și asta-i altă chestie: am beneficiat de pe urma aspectului ăstuia. Sunt întotdeauna dispusă să stau de vorbă cu un sârb. [Fotograful] Dusan Reljin m-a băgat în proiectele lui, doar pentru că e sârb", explică zâmbind.

În timpul misiunii în spațiu, astronautul Milutin se îndrăgostește de Nimani și începe să creadă că în interiorul mașinăriei se află o persoană adevărată. Dar, așa cum îi spune și Nimani în film, dacă vrea să afle dacă există o persoană reală înăuntrul ei, trebuie să deschidă caroseria. O situația clasică, tip Schrodinger. Stoya spune că a fost mult mai puțin straniu să joace un android decât să fie actriță.

„Am lucrat cu Sebastian Kavazza, care-i un profesor foarte bun. Modul în care mi s-a părut că mi-a gândit personajul se aseamănă mult mai mult cu tehnica din actorie care presupune să faci lucrurile cum îți vin, nu să-ncerci să-ți intri în personaj. Mi-a fost foarte ușor să înțeleg chestia asta, pentru că, în ce privește pornografia, am zis de la bun început că nu-s actriță de porno, pur și simplu mă duc în fața camerei și fac asta. Dar presupun că și asta e, în mod cert, o tehnică de actorie, deci… Probabil trebuie să-mi retrag toate declarațiile în care am spus de-a lungul timpului că nu sunt actriță, la naiba!"

Misiunea astronautului Milutin e să implementeze ideologia Juche pe Alpha Centauri, adică o variantă nord-coreeană de comunism, în care se combină marxismul și despotismul și care e „aproape ca o sectă". Stoya are propriile ei teorii în privința alegerii acestei ideologii anume de realizatorii filmului.

„Cel puțin în lumea occidentală e-atât de ușor să presupui că «a, sârbii fac chestii despre sârbi», fără să ai nicio legătură și niciun pic de context despre toate lucrurile bune pe care le fac sârbii. Chestie care mă frustrează. Ar fi fost foarte simplu pentru un cineast sârb să aleagă comunismul sau capitalismul pe post de ideologie care urmează să fie implementată. A, tocmai am zis despre capitalism că e o ideologie? Probabil așa am și vrut. Nu știam c-așa vreau să zic, dar cred c-așa am vrut să zic, haha! Dar alegerea unei versiuni relativ obscure de comunism modern cred că evită varianta în care unii ajung să spună că filmul e doar o bucată obosită de propagandă și nu ceva ce se folosește toate ingredientele propagandei ca să facă ceva mult mai interesant. După părerea mea", explică ea.

Stoya spune că a avut o lună „extraordinară" cât a filmat la Belgrad.

„Am putut pur și simplu să intru-ntr-un restaurant, să mă așez cu o carte și să fiu complet prezentă și să mănânc și să nu mă deranjeze nimeni. E ceva nemaivăzut! Dacă m-aș fi dus să mă așez undeva în State, chiar și-n New York, garantat vreun tip necunoscut și-ar fi tras scaunul din fața mea și s-ar fi așezat și mi-ar fi făcut scandal dacă l-aș fi rugat să plece. Nu știu dacă-i o experiență normală. Dar mă face să vreau să mă mut acolo. Pur și simplu pentru că pot să mă duc și să fiu om", adaugă ea.

După 12 ore pe platou, spune că a putut să iasă în oraș la restaurant și să fie tratată la fel, indiferent dacă era singură sau însoțită de un bărbat. În America, situațiile de genul ăsta sunt mult mai extreme pentru femei, iar remarcile nedorite, apucatul de mână și hărțuirea îți fac viața aproape imposibilă.

„Dacă vorbim de proporții, niciodată n-am mai fost tratată atât de mult timp ca o ființă umană, în primul rând. Și-apoi, da, ca femeie, dar ca individ; da, ca artist, dar ca artist individual, cu accent pus pe natura umană. Am prieteni aici care nu-nțeleg deloc cum vine asta și mă-ntreabă: «Da' cum vine asta?» Tot ce știu despre Serbia e că-s «agresorii din conflictul din Bosnia», chestie foarte nedreaptă față de toate părțile implicate din Balcani, ca să nu mai vorbim de istoria de o mie de ani. E pur și simplu o gândire greșită".

Și experiența de a lucra cu o echipă de filmare în Serbia a fost destul de diferită cu cele de pe platouri din America și din majoritatea țărilor europene, unde spune că a simțit că-i e întrucâtva «subminată autoritatea». Nu neapărat pentru că e femeie, ci pentru că lucrează în fața camerei. Mi-a povestit o anecdotă de pe un platou, unde avea ou crud pe mâini. A cerut să i se permită să se spele pe mâini, dar, în loc să i se dea voie, i s-a spus să nu se miște și să aștepte zece minute până se-ntoarce cineva de la machiaj cu șervețele umede.

„Am mai tras câteva duble, după care m-am dus la producător și i-am zis: «Uite ce e, lasă-mă să mă duc să mă spăl pe mâini în secunda asta, durează 30 de secunde. Tot nu vrei să mă lași să mă duc să mă spăl pe mâini, stau așa de cel puțin două minute deja… lasă-mă odată să mă duc să mă spăl pe mâini.» Și mi-a aruncat un «Bine, du-te și spală-te pe mâini». M-am dus, apoi m-am întors la locul meu și am mers mai departe. Iar în Serbia le zic: «Aș vrea să repet chestia asta de câteva ori, la jumătate viteză, înainte să filmăm» și ei zic «Ok!» Au mai fost situații în care nu s-a putut, din cauza camerei sau a unei chestii sau alta, dar, în afară de asta, de fiecare dată când am zis că vreau să fac asta, s-a întâmplat. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc cu totul altfel la un refuz. Am putut pur și simplu să accept, pentru că știam că există un motiv bun".

„S-ar putea să nu mai lucrez niciodată cu cineva care nu s-a format în Serbia. Pentru că pur și simplu e mult mai bine așa".

Din nou, Stoya povestește că lucrurile au stat aproape la fel și când a lucrat cu cineastul californian Alex Ladd (care, întâmplător, e tot din Serbia), când a prezentat o ceremonie de premii în Los Angeles. Și la fel a fost de fiecare dată când a lucrat cu alți sârbi.

„Am jucat, la propriu, în filme porno cu bugete mai mari decât Ederlezi. Și nu arătau nici pe departe la fel de bine. S-ar putea să nu mai lucrez niciodată cu cineva care nu s-a format în Serbia. Pentru că pur și simplu e mult mai bine așa".

Chiar acum câteva săptămâni, un fotograf cunoscut din New York, prietenul nostru comun Nikola Tamindžić, a fotografiat-o (a nu-știu-câta oară) pe Stoya pentru următorul său album fotoFucking New York. Două dintre temele principale ale fotografiilor lui Nikola sunt extazul sexual și religios și relația pasională de iubire și ură dintre modelele lui și orașul însuși.

„[Ședința foto] a fost extraordinară, a fost incredibilă! Mi-a ieșit atât de bine să joc un personaj așa, sălbatic, nebun, gen… încât prietenii mei m-au târât la urgențe și m-au internat o săptămână jumate. Dar chestia bună care-a ieșit din asta e, în primul rând c-a trebuit să mă consulte un psihiatru și să vorbească cu terapeutul meu și am fost diagnosticată cu sindrom post-traumatic. Deci acum înțeleg de ce, în secvența aia din Ederlezi în care stau cu ochii închiși pe un holișor și astronautul aleargă pe-acolo și totul o ia razna, când au început sunetele m-am ascuns într-un colț un minut pe ceas și mi-am dat seama c-o să stric dubla când mă vede camera. Gen, ce-a fost asta? Nu știu! Îmi face viața mult mai ușoară, acum că înțeleg că nu-s sensibilă în mod absurd la toate cele. Nu știam că asta se întâmplă. Cel puțin, acum știu că o să fiu ok când ies în față, ca să nu mai am surprize", îmi spune.

Stoya vorbește mult despre drepturile omului și persoane marginalizate, despre abordarea ei asupra feminismului, situația lucrătoarelor sexuale și critica orânduiririi capitaliste cu care se confruntă în meserie. Poate unul dintre cele mai importante articole scrise de ea e un eseu personal puternic, în care explică faptul că lucrătoarele sexuale, care se confruntă cu violență sexuală sau psihică, nu trebuie să fie private de aceleași tratamente, aceeași protecție și același sprijin pe care le primesc femeile care au alte profesii, doar din cauza naturii meseriei lor.

În America, la fel ca și în Serbia, persoanele care lucrează în pornografie sau în orice alt domeniu de muncă sexuală, se confruntă adeseori cu o societate crudă și ostilă. Când sunt afectate de violență sau viol, în majoritatea cazurilor nu pot să raporteze incidentele, de teamă că vor fi arestate, pentru că până și munca sexuală liber consimțită e ilegală. Chiar dacă raportează autorităților, li se pune la îndoială credibilitatea, tocmai pentru că sunt lucrători sexuali. De curând, a avut loc o dezbatere publică privind decriminalizarea ca opțiune viabilă. Argumentele împotriva sunt că încurajează violența împotriva femeilor și traficul de carne vie. Iar argumentele pentru sunt că ar contribui la apărarea drepturilor omului și a demnității persoanelor care practică astfel de meserii. Stoya are o poziție foarte clară, lipsită de compromisuri, pe tema asta.

„Char cred că decriminalizarea e cea mai bună variantă. Și apoi, dar doar după decriminalizare, regulile și legile care guvernează munca sexuală trebuie să vină chiar din cadrul comunității. Când vorbesc de decriminalizare, nu mă gândesc la altfel de anarhie totală. Ce spun eu e că trebuie să acordăm un vot de încredere lucrătorilor și apoi să-ncercăm, din ambele părți, cu bună credință, să încercăm să construim reguli care chiar să diminueze riscurile. Și-apoi mai trebuie chiar să lăsăm guvernul să-și ia partea, pentru că guvernele vor să-și ia partea, indiferent cu ce te ocupi. Eu trăiesc în State și nu-s absolut de acord cu multe dintre chestiile pe care le face guvernul cu banii contribuabililor. Dar asta-nseamnă să trăiești în societate, uneori nu se votează chestiile în care crezi".

Ca să poată lucra în condițiile care-i convin, Stoya a co-fondat o companie de film „porno în regim curatorial" TrenchcoatX, împreună cu fosta actriță de porno Kayden Kross. Compania livrează servicii a la carte, într-un regim de plată la secvență. Principiul de bază e că fiecare actor alege ce fel de scene vrea să filmeze, precum și cu cine și în ce condiții. Astfel, actorii preiau controlul complet asupa unei cariere care atrage inevitabil și multe alte riscuri, în afară de stigmatul social care planează tot timpul asupra lor, în mod special asupra femeilor.

Chiar a doua zi după ce am stat de vorbă, Stoya a început să lucreze la un proiect nou, super-special, de regie, cu femei transgender pe care le-a cunoscut într-o librărie erotică.

„N-a mai făcut niciun film porno până acum, deci am întrebat-o ce vrea să facă. Mi zis că-și dorea, gen, poate patru secvențe pe care să le filmeze pe parcursul procesului de tranziție. Și se-apropie deadline-ul pentru o schimbare chirurgicală majoră pe care o face la corpul ei, așa că mâne filmez prima secvență cu ea. Și-apoi să sperăm că asta-nseamnă c-o să continuăm cam un an doi și-o să facem ceva super special, unic. Ca parte din proces, cel mai important mi se pare ca actorul să fie mulțumit de ce filmăm. Mai ales pentru că are încredere în mine în tot procesul ăsta delicat, în curs de desfășurare și chiar nu vreau să fut meciul. O să lucreze inclusiv cu monteurul, iar eu doar o să mă duc să filmez și-apoi să predau totul regizorului, ca să se înțeleagă ei doi, să hotărască împreună cum o să arate produsul final. Eu doar vreau să mă asigur că nu intră în chestia asta cuvinte cu care ea nu e mulțumită. Sunt super entuziasmată!"

În afară de lucrul la producțiile TrenchcoatX, Stoya mai ține și o rubrică de sfaturi la The Verge, un site care se ocupă în principal de tehnologie și cultură.

„Merge destul de bine. Am crescut cu calculatoare. Nu prea știu să fac programare, dar știu să-mi instalez singură Wordpress pe blog. Pot să lucrez chestiile de bază în HTML. Dar lasă-mă să vorbesc pe limba oamenilor care citesc The Verge. Tocilarii. Vorbesc tocilăreza. Fiindcă sunt o tocilară. Gen, e ok! Simt că mă potrivesc cu ei", îmi povestește râzând.

Și-acum știi unde să dai de Stoya, dacă ai dileme legate de viața sexuală și afinități, cât timp aștepți s-o vezi pe Stoya în rolul lui Nimani. Între timp, mai ai ceva vreme să susții finalizarea filmului, să primești un mesaj super personal de mulțumire de la Stoya și să te implici într-o misiune spațială unică. Ederlezi e-n ascensiune!

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre actrite porno:
Belladonna - Partea 1
O actriță porno a renunțat la scenele cu lesbiene pentru Iisus
Ce se întâmplă când starurile porno rămân însărcinate?