Acum o lună, politicienii europeni s-au ȋntȃlnit la Bruxelles ca sǎ discute despre cea mai mare crizǎ a refugiaţilor de pe continent de pȃnǎ acum. Deşi toţi liderii au fost convocaţi pentru discuţii ȋn regim de urgenţǎ, rezultatul ȋntȃlnirii s-a rezumat la o decizie de a investi iar o groazǎ de bani pentru stǎvilirea şuvoiului de oameni. Asta plus promisiuni de a creşte capacitǎţile de supraveghere şi de a fi mai atenţi la preluarea de amprente care are loc ȋn Grecia şi-n Italia. Concluzia de final a omului care a prezidat summit-ul a fost cǎ situaţia se va ȋnrǎutǎţi ȋnainte de a se ȋmbunǎtǎţi.

În prezent, mulţi refugiaţi ȋşi continuǎ drumul prin Europa cǎtre locurile unde vor sǎ trăiască. Am vrut sǎ aflǎm cum sunt trataţi oamenii care au fugit din ţǎrile lor distruse de rǎzboi ȋn ţǎrile de destinaţie. Ca sǎ ne putem face o imagine corectǎ, am ȋntrebat prin birourile noastre din mai multe ţǎri europene, ca să aflăm la ce condiţii ar putea sǎ se aştepte refugiaţii cȃnd ajung acolo.

Refugiaţii primesc asistenţǎ imediat ce ajung ȋn Suedia. Ofiţeri de poliţie, angajaţi ai agenţiei pentru migraţie, voluntari de la Crucea Roşie şi asistenţi sociali stau ȋn gǎri 24 de ore pe zi. Ȋi ajutǎ şi voluntarii civili care oferǎ mȃncare, haine şi produse pentru igienǎ. Asistenţii sociali au sarcina sǎ aibǎ grijǎ de orice minor neȋnsoţit, ȋn timp ce angajaţii agenţiei suedeze pentru migraţie se ocupǎ de restul. Dacǎ eşti refugiat şi vrei sǎ ceri azil ȋn Suedia, agenţia va plǎti pentru taxiul care te duce la cel mai apropiat birou de migraţie pentru completarea formularelor. Tot ei sunt cei care ȋţi fac rost de o locuinţǎ temporarǎ după asta sau ȋţi plǎtesc drumul cǎtre o rudǎ sau un prieten rezident cu care poţi locui o vreme.

Fireşte, existǎ şi simpatizanţii extremei drepte care sunt convinşi cǎ refugiaţii le vor distruge ţara, dar numǎrul lor este mic față de cei care doresc sǎ ajute, din fericire.

--- Camila Catalina, editor online

Doar anul ǎsta, Franţa va primi 24000 de refugiaţi sirieni. Multe oraşe chiar şi-au exprimat deschis disponibilitatea de a-i primi pe cei ce ajung acolo. Refugiaţii au dreptul la beneficii sociale temporare ȋntre 3 şi 11,45 euro pe zi. Problema e cǎ lucrurile nu sunt atȃt de simple cȃnd vorbim de integrarea refugiaţilor ȋn zonele din ţarǎ care au probleme cu şomajul. Refugiaţii ar trebui sǎ ştie cǎ e greu de gǎsit de lucru ȋn Franţa ȋn momentul de faţǎ. Un sondaj de anul trecut zice cǎ numǎrul şomerilor a ajuns la trei milioane.

Din pǎcate, ȋn ultimii ani, partidul de extremǎ dreaptǎ al lui Le Pen a crescut ȋn popularitate printre votanţii moderaţi şi e o şansǎ ca Marine Le Pen sǎ iasǎ destul de bine la alegerile prezidenţiale ce urmeazǎ. Jurnaliştii ne transmit şi faptul cǎ tensiunile rasiale sunt ȋn creştere ȋn oraşe precum Calais, oraş afectat serios de criza refugiaţilor. --- Emilie Fenaughty, redactor

Cȃnd ajung ȋn Romȃnia, refugiaţii primesc echivalentul ȋn mȃncare al sumei de 20 de euro şi 4 euro de cheltuialǎ pentru o lunǎ. Nu e prea mult, dacǎ ţinem cont cǎ o masǎ la restaurant te costǎ cam 15 euro. Primesc cu toţii asistenţǎ medicalǎ dar, la fel ca toţi romȃnii, o să-și dea seama că nu primeşti asistență, dacǎ nu mituieşti doctorii.

Dacǎ statul român le acordǎ permis de ședere, au dreptul la 122 de euro pe lunǎ timp de nouă luni şi sunt ȋnscrişi ȋn programul de integrare. Au voie sǎ ȋşi caute de lucu, dar piaţa muncii e groaznicǎ.

Un sondaj recent aratǎ cǎ douǎ treimi din romȃni nu-şi doresc refugiaţi ȋn ţara lor. Nu avem un partid extremist de dreapta puternic ȋncǎ, dar avem destule organizaţii extremiste şi jurnaliști care fac campanii împotriva refugiaţilor şi musulmanilor. Din fericire, ȋncǎ nu s-a auzit de manifestǎri violente ȋmpotriva solicitanţilor de azil.

UE a promis sǎ ajute Romȃnia cu 6000 de euro pentru fiecare refugiat, dar existǎ o bunǎ şansǎ ca sumele astea sǎ se piardǎ pe undeva pe drum. Romȃnia e deja datoare sǎ returneze Uniunii sutele de milioane de euro folosite aiurea. ---Mihai Popescu, senior editor

Refugiaţii ce ajung ȋn Danemarca n-ar trebui sǎ se aştepte la o primire festivă. Cel puţin asta spune ministrul de dreapta al Integrǎrii, Inger Støjberg, care deja a publicat avertismente ȋn ziare libaneze şi turceşti din care reiese cǎ Danemarca nu e aşa un loc bun pentru ei. Probabil şi pentru cǎ statul a tǎiat indemnizațiile pentru refugiaţi cu 50%.

Danemarca are de primit 20 000 de refugiaţi ȋn 2015. Asta a ȋnfuriat teribil politicienii de dreapta care s-au mobilizat ȋmpotriva celor denumiţi „refugiaţi de convenienţǎ". Asta a fǎcut ca un feribot german cu 230 de refugiaţi sirieni la bord sǎ fie primit cu emoţii amestecate. Deşi au fost oameni care i-au aşteptat ȋn port cu provizii, au existat şi unii care s-au ȋnghesuit special pe bretele de supratraversare ale autostrǎzilor pentru a putea scuipa cǎtre refugiaţi. Se pare cǎ totuşi strategia de ȋnspǎimȃntare a refugiaţilor a statului danez a funcţionat, pentru cǎ majoritatea celor ajunşi ȋn Danemarca ȋşi doresc sǎ se ducă-n ȋn Suedia cȃt mai repede. Poliţia a permis primului grup de refugiaţi sǎ meargǎ cei 150 de kilometri pȃnǎ la graniţa cu Suedia fǎrǎ a-i ȋnregistra.

Existǎ totuşi şi un mic grup de refugiaţi care a ales sǎ rǎmȃnǎ ȋn Danemarca. Cei ce aleg sǎ fie ȋnregistraţi aici sunt mutaţi ȋntr-un centru pentru solicitanţii de azil, unde li se oferǎ cursuri de limbǎ danezǎ. Dacǎ iau examenul de la sfȃrşit, primesc 200 de euro peste cei 736 pe care ȋi iau ȋn fiecare lunǎ refugiaţii adulţi fǎrǎ copii. Cuplurile adulte cu copii pot primi pȃnǎ la 2230 de euro pe lunǎ.

Procedura pentru obţinerea unui permis de ședere de un an a fost simplificatǎ pentru refugiaţii sirieni. Autoritǎţile afirmǎ cǎ totul nu ar trebui sǎ depǎşeascǎ cȃteva luni. Odatǎ ce primesc acordul statului, rezidenţii au dreptul sǎ ȋşi caute de muncǎ şi o locuință. ---Andrea Digens, redactor

Sistemul de azil pentru strǎini e complicat ȋn Italia. De vinǎ sunt şi birocraţia, dar şi pentru perioada de așteptare infinită pentru fiecare solicitare de azil. Totuşi, odatǎ ce au intrat ȋn ţarǎ, refugiaţii pot cere protecţia Poliţiei de Frontierǎ sau a oficiilor pentru migraţie. Acolo se fac identificǎrile şi se iau amprente. Ajunşi la oficiul pentru migraţie, fiecare solicitant trebuie sǎ facǎ dovada faptului cǎ este ţinta directǎ a persecuţiei ȋndreptate ȋmpotriva persoanei sale.

Refugiaţii ce nu au asupra lor documente de identitate sau cei despre care se crede cǎ trebuie verificaţi cu mai mare atenţie sunt adunaţi ȋn tabere de primire temporare. Unele dintre acestea sunt cele denumite CASA (Centre de Acomodare pentru Solicitanţii de Azil): cel mai mare din Europa se aflǎ la Mineo, ȋn Sicilia. Aici ȋşi gǎsesc adǎpostul peste trei mii de oameni şiau devenit notorii ȋn ultima perioadǎ, din cauza problemelor de corupţie generate de politicieni. Mai existǎ şi centrele denumite CIE (Centru pentru Identificare şi Expulzare), pe care oponenții le numesc „lagǎre".

Ȋn afarǎ de cele douǎ tipuri de tabere specializate, ȋn Italia sunt şi centrele standard de refugiați. Existǎ diferenţe semnificative ȋntre ele legat de dimensiuni, calitatea tratamentului acordat şi condiţiile de trai.

Perioada petrecutǎ ȋn centrele amintite mai sus, unde fiecǎrui refugiat i se oferǎ suma de 2,50 euro pe zi, nu ar trebui sǎ depǎşeascǎ o lunǎ. Ȋn realitate, din cauza ȋncetinelii cu care sunt prelucrate cererile de azil ale refugiaţilor, timpul petrecut aici poate depǎşi un an. La ȋnceputul anului 2015, au fost refuzate cererile de azil unui procent de peste 47% dintre solicitanţi, conform ultimului raport centrat pe securitatea internaţionalǎ efectuat ȋn Italia. Refugiaţii cǎrora li se refuzǎ azilul trebuie fie repatriaţi, sau pur şi simplu să fie scoşi ȋn afara graniţelor. Lipsa banilor nu-i permite guvernului italian sǎ facǎ treabǎ pȃnǎ la capǎt, iar refugiaţii se regǎsesc ȋn scurt timp ȋn afara legii, cu un statut incert.

Situația e agravată și mai tare de simpatizanţii partidelor de extrema dreaptǎ care atacǎ (uneori chiar fizic) centrele de recepţie din diferite locaţii. Matteo Salvini, secretar general al partidului Liga Nordului, al treilea partid din Italia ca popularitate conform ultimelor sondaje de opinie, îi susține prin declarațiile sale. El este cel care repetǎ cǎ avem, de fapt, de-a face cu „refugiaţi falși" şi cǎ trebuie sǎ punem „italienii pe primul loc".

Avem noroc cǎ societatea civilǎ din Italia pare sǎ funcţioneze mult mai bine decȃt politicile guvernamentale. Țara e plinǎ de grupuri de activişti care au preluat iniţiativa şi ȋi ajutǎ pe refugiaţi.

--- Leonardo Bianchi, editor pe Știri

Grecia pare ȋn momentul de faţǎ poarta principalǎ de intrare ȋn Europa. Majoritatea refugiaţilor ajung pe una din micile insule greceşti, dupǎ ce au trecut Marea Mediterană, ȋnghesuiţi ȋntr-o bǎrcuţǎ de cauciuc.

Nici statul şi nici autoritǎţile locale nu au reuşit sǎ gǎseascǎ o soluţie permanentǎ prin care să le ofere oamenilor adǎpost, asistenţǎ medicalǎ, provizii sau mijloace de transport cǎtre Grecia continentalǎ. Sistemul ce permite identificarea persoanelor s-a ȋmbunǎtǎţit, dar ȋntregul proces ȋncǎ consumǎ prea mult timp. Se aşteaptǎ de la refugiaţi sǎ plǎteascǎ pentru o nouǎ cǎlǎtorie cu barca pentru a ajunge la Atena. Ȋn momentul ǎsta, eşti numai bun de abordat de vreun traficant cumsecade cu oferta de a te scoate el din ţarǎ pe bani, ca sǎ ȋţi poţi continua cǎlǎtoria spre occident.

E bine totuşi cǎ existǎ mai multe iniţiative ale voluntarilor dispuşi sǎ dea o mȃnǎ de ajutor.

Cu toate, ţara are tone de rasişti şi fascişti, precum membrii Zorilor Aurii, partid neo-nazist anchetat pentru activitǎţi criminale, dar care totuşi au reuşit sǎ devinǎ a treia forţǎ ȋn Parlamentul Greciei. Voturile şi le primesc de la rasiştii care trǎiesc fie ȋn insule, fie ȋn zonele prin care treci tu acum. Din pǎcate, pe mǎsurǎ ce vremea se stricǎ şi ȋncep ploile, condiţiile se vor ȋnrǎutǎţi pentru refugiaţi, mai ales dacǎ vor sǎ treacǎ prin zona Evros, care e aproape de graniţǎ şi unde e şi un gard.

--- Melpomeni Maragkidou, editor departamentul Știri

Dacǎ eşti refugiat şi ajungi ȋn Germania, s-ar putea sǎ te aştepte cu batoane de ciocolatǎ gratis şi sticle cu apǎ o gloatǎ de voluntari care cȃntǎ. Dar ar trebui sǎ ştii cǎ, ȋn ciuda ospitalitǎţii şi a dorinţei de a ajuta, germanii au obsesia birocraţiei, aşa cǎ vei aştepta luni ȋntregi pȃnǎ cererea ta de azil ajunge pe masa cuiva. E bine sǎ ştii şi cǎ majoritatea centrelor de refugiaţi sunt suprapopulate, iar standardele de igienǎ sunt foarte scǎzute. Unii ajung chiar sǎ doarmǎ pe stradǎ, pentru cǎ autoritǎţile nu reuşesc sǎ facǎ faţǎ numǎrului de nou-veniţi. S-ar putea sǎ ai la un moment dat ghinionul de a da de huligani xenofobi ȋn cǎutare de scandal. Fereşte-te de naziştii raşi ȋn cap care agitǎ steagul Germaniei şi de aşa-zişii „cetǎţeni ȋngrijoraţi" care protesteazǎ ȋmpotriva islamizǎrii ţǎrii şi dau foc taberelor de refugiaţi. Personal, mǎ bucur sǎ vǎd cǎ aproape fiecare persoanǎ publicǎ din Germania vorbeşte deschis despre necesitatea ajutorǎrii refugiaţilor, aşa cum mǎ bucur şi cǎ o mare parte a publicului contribuie activ pe reţelele sociale şi ȋn viaţa realǎ la înjurarea tȃmpiţilor extremişti.

--- Sophie-Charlotte Claassen, redactor

Pentru refugiaţi, Olanda e puţin mai departe decȃt Germania, dar e bine cǎ olandezii au ȋn comun cu vecinii lor talentul de a organiza lucrurile rapid şi eficient. Deşi ȋn ultima vreme centrele de primire sunt suprasaturate şi în pană de personal, ȋn ultimele sǎptǎmȃni au apărut o mulţime de iniţiative ale voluntarilor. Ei strȃng haine şi ȋncǎlţǎminte pentru refugiaţi şi chiar au pus la punct un fel de Airbnb care sǎ facǎ legǎtura refugiaţilor cu oamenii care sunt dispuşi sǎ ȋi gǎzduiascǎ ȋn mediul online. Cȃnd Crucea Roşie a lansat un apel pentru voluntariat, s-au ȋnregistrat zece mii de oameni ȋn 24 de ore. Toate astea pe fundalul multor proteste mici ȋmpotriva taberelor pentru refugiaţi, deci se pare cǎ multǎ lume se oferǎ sǎ dea o mȃnǎ de ajutor, atȃt timp cȃt adǎpostul de refugiaţi nu e ȋn cartierul lor.

Ruptura asta e evidentǎ şi ȋn parlament: Alexander Pechtold, liderul partidului liberal progresiv de centru D66, a felicitat autoritǎţile locale pentru reconversia satelor de vacanţǎ şi a centrelor culturale abandonate din mai multe comunitǎţi. Majoritatea parlamentarilor s-au ridicat sǎ ȋl aplaude, dar Geert Wilders, liderul de extremǎ dreaptǎ al Partidului Libertǎţi, a luat cuvȃntul pentru a acuza parlamentul „fals" că nu reprezintă milioanele de olandezi care nu vor sǎ aibǎ nimic de-a face cu refugiaţii. Pechtold l-a numit pe Wilders „nedemocratic", iar atmosfera din parlament a devenit apǎsǎtoare cȃnd un membru al Partidului Muncii a scris pe Twitter despre Wilders cǎ e „fascist".

Dacǎ vii ȋn Olanda ca refugiat, vei fi pe mȃini bune o vreme. E cu totul altceva, dacǎ vrei sǎ şi rǎmȃi: fondurile pentru procesul de integrare al persoanelor doritoare de azil au fost micşorate, iar obţinerea permisului de rezidenţǎ poate lua ani. Deocamdatǎ, partea bunǎ e cǎ olandezii de rȃnd te aşteaptǎ cu braţele deschise, atȃta vreme cȃt nu simt cǎ o sǎ locuieşti prea aproape de casa lor.

--- Lisette Van Eijk, Content Manager

Traducere de Radu Negoiţǎ

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre refugiați:
Comentariile rasiste ale românilor despre refugiați sunt cancerul internetului
Am în gară cu refugiații din Budapesta
Zece filme care o să te facă să nu mai spui tâmpenii despre refugiați, ca Lucian Mîndruță