Publicitate
Știri

Ce să faci ca să n-ajungi la bătrânețe să trăiești din pensia de rahat a statului român

Totuși, ce faci dacă te trezești la 60 de ani, exact ca acum, fără bani?

de Cristina Toader
24 Februarie 2016, 9:55am

Fotografie de Alex de Mora via „Cum vor arăta hipsterii de azi la bătrânețe"

M-am născut în 1988. Sunt, deci, atinsă indirect de comunism. Am viitorul în față, cum se spune, și nenumeroase posibilități de a-mi trăi viața. Asta nu mă-mpiedică, câteodată, să mă gândesc la bătrânețe și să simt cum mă cuprinde imediat o stare de neliniște. Știu, majoritatea celor care se gândesc la asta, se întreabă lucruri gen, „Ce fel de bătrânică voi fi, cicălitoare sau de treabă?". Și mie îmi mai trec prin cap, dar ce mă sperie cu adevărat nu e îmbătrânirea în sine, ideea că voi dispărea, ci gândurile dacă voi putea duce un trai decent.

Știi și tu, în general, știrile despre pensionari sunt negative: fie nu au bani pentru căldură, fie nu au bani pentru pastile, fie nu au bani pentru masa de Crăciun/Paști. În general, bătrânii din România nu au bani. Rar se întamplă să aud ceva pozitiv.

Citește și Cum ar putea angajatul Ion să fie salvat de la depresie în România

Chiar și când merg pe stradă și văd un grup de turiști străini mai în vârstă, mă încearcă un pic dezamăgirea. Sunt sigură că și tu ți-ai spus asta: „Nu vreau să fiu bătrână ca să vizitez, să explorez și să trăiesc. Ce rost mai are că lucrez în prezent, dacă nu-mi permit asta?".

Și, cumva, îmi răsună în cap vorba mirată a lu` taică-miu, când mă întreabă dacă mai strâng câte un ban pentru zile rele:

Doar mănânci și caci? Ce rămâne după tine?

Am câțiva bănuți depuși la un fond de invesții, dar tot simt că nu fac ceva bine. Nu reușesc în fiecare lună să mă organizez cu banii, astfel încât sa pun deoparte. Și, lună de lună, îmi pun aceleași întrebări: ce ar trebui să fac?

Și, cum bănuiam, evident, sunt departe de a fi singura în situația asta.

Tinerii vor case și excursii, dar își dau seama cât de important e să pui deoparte

Ramona are 29 de ani și lucrează în retail pe digital marketing. „Să economisești e o idee foarte bună, timpurile noastre sunt foarte ciudate. O sumă de bani pusă deoparte poate fi foarte folositoare în situații nasoale", îmi spune.

Ramona are un depozit la bancă. Veniturile ei și ale prietenilor variază între 3 000 și 4 000 de lei. Spune despre ea că „face parte din clasa muncitoare corporatistă, evideeent." De ce?

„Pentru că lucrez în corporație, 8-10-12 ore pe zi, am rate la bănci și îmi mai permit niște vacanțe. Nu pot trăi fără conexiune la internet și sufer de sindromul FOMO (fear of missing out)".

În traducere liberă, trebuie să fie încontinuu conectată cu oamenii apropiați, cu evenimente, cu știri, cu noutăți, cu tehnologii.

Pe lângă depozitul bancar, Ramona investește bani în mașină, casă, lucruri personale și vacanțe. În prezent, prioritară este cariera, însă planurile de viitor o conduc către o viață liberă, zen, într-o țară exotică.

Pentru Eduard, 28 ani, consultant în accesare fonduri europene, „singura modalitate să economisești e să economisești, dar asta ține și de ceea ce-ți dorești".

Eu nu-s genul de om care să-și refuze micile bucurii, în ideea unei bucurii viitoare mai mari.

Încă nu s-a hotârât să pună deoparte, deocamdată investește doar „în bunul mers al societății de consum".

„Lunar banii se duc pe chirie, întreținere, energie electrică, net, uneori haine, zilnic pe mâncare la birou și acasă, poate chiar și după serviciu, ieșiri în cerc restrâns, consumabile prin casă și bere".

Eduard crede că, din punct de vedere material, face parte din clasa de mijloc sau cea imediat inferioară, cu un venit lunar de 2 500-3 000 de lei. Ar economisi pentru o afacere, pentru o casă și pentru excursii. Despre generația sa crede că sunt într-o continuă căutare a identității și asta derivă din preluarea unor idealuri ce nu le aparțin: cedarea libertății în favoarea proprietății, fuga de adevăr, dorința de a avea totul deodată și sacrificarea sinelui, din dorința de a fi acceptat în grup.

În prezent, Eduard încearcă să descopere ceea ce îi place, însă recunoaște că, de fapt, prioritatea sa „este aceea de a face bani, pentru a-mi putea conserva starea în care mă aflu". Când l-am întrebat despre planuri de viitor, mi-a zis așa: „Hai să nu vorbim acum despre asta. Vedem noi la anul".

Ca Ramona și Eduard, și eu fac parte din clasa medie a societății românești, care câștigă între 2 500 și 4 000 de lei pe lună. Trăiesc de la lună la lună, însă atunci când reușesc să strâng bani, îi cheltui cu mare plăcere pe excursii în străinătate. Prioritățile mele materiale sunt să-mi cumpăr un apartament sau o casă, ce-o fi. Iar, pe plan personal, deja ți-am zis: vreau să văd țări noi.

Dacă tot ai atâta tehnologie, folosește-o ca să fii informat

Fotografie de Rafael Matsunaga, via Flickr

Oricare ar fi motivele pentru care noi, tinerii, strângem bani, consultanții financiari văd cu ochi buni acest lucru. „Segmentul 20-40 ani e o prioritate pentru orice bancă. D-asta și vedem băncile cum concep platforme on-line cât mai complexe, pentru a atrage clienții tineri și pentru a le oferi soluții", îmi spune Florin, consultant financiar bancar.

Am ajuns să vorbesc cu Florin, pentru că am vrut să aflu care e situația generației mele când vine vorba de a pune un ban deoparte.

„Tinerii cu vârsta de până la 40 de ani și, în special cei din segmentul 30-40 de ani, sunt într-o tendință de creștere în folosirea serviciilor bancare de economisire", spune Florin.

Statistic, lucrurile stau cam așa. Florin îmi explică cum, din portofoliul de clienți ai băncii, persoane fizice, 20% sunt tineri, cu vârsta cuprinsă între 20-30 ani. Din totalul acestora, 60% din serviciile de economisire sunt încheiate cu băncile de către bărbați, iar 40% e segmentul ocupat de femei. De unde deduc că generația noastra nu e atât de iresponsabilă pe cât se zice.

Așadar, tinerii se axează în special pe pensii private (pilonul II), depozite la termen (termen scurt și mediu), obligațiuni, titluri de valoare, certificate de depozit și fonduri de investiții (Ereste Bond Flexible, Brd Asset Management, Bt Maxim, etc), îmi explică Florin.

Citește și N-o să-ţi vină să crezi de ce suntem săraci!

Bun, și acum o să încerc să-ți explic, pornind de la ce mi-a spus Florin, cum merg lucrurile astea. Știu, din exterior pare o demență birocratică, dar adevărul e că s-ar putea să fie mult mai folositoare decât crezi.

Așadar, mecanismul general de funcționare al depozitelor și fondurilor de investiții este asemănător. Ai o sumă de bani pe care te hotărăști să o investești pentru pensie. Pentru asta primești o dobândă. Dobânda provine din faptul că banca se „joacă" cu banii, îi multiplică și te răsplătește pentru că ai ales-o pe ea, și nu alta.

Sigur, la un moment dat o să-ți vină în minte ideea asta: „Băi, dar de ce să mă mai complic cu băncile? De ce nu-i investesc eu, direct?‟. N-ar fi, probabil, cea mai bună idee din lume. Poate cu excepția situației în care chiar ai educație financiară, adică cunostințe aprofundate de finanțe, sau ești fiul vreunui milionar, care poate să-și încerce „norocul" pe bursă.

Instrucțiuni: cum să pui deoparte bani (sau chiar să-i înmulțești)

Fotografie de Alan Cleaver, via Flickr

Am să trec în revistă câteva dintre instrumentele financiare de economisire, poate-poate îți vine vreo idee, dacă ești în căutarea unei soluții ca și mine.

Dacă vrei un depozit la termen, fie că e scurt, fie mediu, Florin mi-a recomandat ca acestea să fie făcute în moneda în care câștig, adică lei. Nu-mi trecea prin cap că economisirea în valută (€, $, £, franci elevețieni, etc) poate fi mai eficientă decât cea în lei doar dacă cursul de schimb crește. Printre cele mai întâlnite depozite sunt cele la o lună, trei luni, șase luni, un an și doi. Cu cât perioada este mai extinsă, cu atât rata dobânzii este mai mare.

Citește și Am vrut să mănânc sănătos pe bani puțini și asta aproape mi-a distrus viața

De exemplu, la BRD ai nevoie de minim 150 de lei ca să îți deschizi un cont de economii, iar dobânda variază în funcție de perioada aleasă, între 0,40% pentru o lună, la 1,80% pentru doi ani. La BT ai nevoie de o sută de lei, iar la BCR de cinci sute de lei. În plus, dacă te și muți cu salariul la ei, îți promit că-ți oferă dobandă personalizată.

Ce mai trebuie să știi e că, la depozit, dacă retragi banii înainte de împlinirea termenului, îți pierzi dobânda. Așa că gândește-te bine dacă ai nevoie de banii ăia, înainte să îi „blochezi" degeaba.

Mai puțin cunoscute și mai puțin utilizate sunt certificatele de depozit. Funcționează la fel ca depozitele la termen. Avantajul este că la unele bănci poți să retragi înainte de termen și să încasezi (măcar) o parte din dobânda acumulată până la momentul respectiv.

Un alt mod de a economisi este de contul de economii. Practic, îți autorizezi banca să transfere automat, în ziua de salariu, o anumită suma fixă din contul curent, într-un cont de economii. Faptul că banii nu stau în contul curent sau pe card îți diminuează tentația de a-i cheltui. Poți oricând să îți retragi banii din cont, fară ca acest lucru să îți aducă penalizări.

Celelalte metode menționate de Florin erau titlurile de valoare, adică obligațiuni și acțiunile, a căror tranzacționare se face în cadrul Bursei de valori. Acest instrument financiar îți dă posibilitatea să discuți cu brokerul angajat despre avantajele/dezavantajele unei investiții și să decizi dacă vrei să bagi banii în businessul respectiv. Dacă nu ai un bagaj de cunoștințe solide privind piețele financiare, riști să o dai în bară. Pentru început, îți trebuie minim cinci sute de lei și un broker buuun de tot.

Învață niște economie, la naiba!

Ilustrație via Wikimedia Commons

Am vrut să mai aflu de la Florin și de unde se informează tinerii, cum își aleg cea mai bună variantă.

„Află de oferte din mediul on-line, mai ales că, acum, băncile oferă chiar și simulatoare de calcul pentru un eventual serviciu dorit. Alte surse sunt: TV-ul, chiar și spoturile publicitare de pe stradă", îmi spune Florin.

I-am dat dreptate. Când am investit în fondul acela de investiții, de care-ți povesteam mai devreme, am întrebat mai întâi un prieten ziarist, care acoperă domeniul economic, ce ar fi mai indicat. Apoi, am căutat pe net sau pe site-ul fiecărei bănci.

Când am intrat în filiala băncii, știam deja ce mă interesează și puneam întrebări la obiect. Voiam doar să aflu, dacă se putea, dedesubturi sau recomandări. Dar nah, consultantul din fața ta poate doar să îți zică care sunt regulile de funcționare ale unei oferte, ceea ce deja știam de pe net. Important e ca decizia să-ți aparțină.

Dacă ești interesat să economisești, trebuie să cunoști măcar ABC-ul economic, ca să poți lua cea mai bună decizie. Iar ABC-ul ăsta se numește „fonduri mutuale‟, care se împart în trei mari categorii: fonduri de acțiuni, fonduri de obligațiuni și fonduri monetare. Pe lângă acestea, mai există și fondurile mixte.

Fondurile de acțiuni sunt cele mai riscante pentru că investesc mai ales în acțiuni listate la bursă, emise de diverse companii. Ele sunt recomandate în special celor care nu intenționează să se atingă de bani pe termen lung. Cam peste cinci ani, ca să fiu mai exact.

Fondurile de obligațiuni sunt ceva mai stabile. Gândește-te la obligațiune ca la un împrumut dat către o companie, pe care aceasta se obligă să îl returneze integral și să îți plătească anual dobândă. Ca și actiunile, aceste titluri pot fi listate la bursa.

Citește și Interviu cu tipul care a făcut un împrumut gigantic ca să distrugă sistemul financiar

Fondurile monetare investesc preponderent în depozite la bănci și titluri de stat. Dintre toate fondurile, astea sunt cele mai sigure, dar câștigurile nu vor fi senzaționale. Îți recomand fondurile monetare atunci când vrei să te folosești de bani la termen scurt, de regulă un an.

Dacă stai la mâna statului, e foarte posibil să ajungi unul dintre ăia care urlă „Pensia!"

Fotografie de Eddy Pula, via Flickr

Nu mai am încredere în sistemul public românesc de pensii și modul cum e administrat. Din câte știu, angajații din prezent plătesc pensiile actualilor ieșiți din câmpul muncii. Unul dintre motivele pentru care natalitatea a scăzut poate fi considerat și schimbarea priorităților: mai întâi cariera, vacanțele, abia apoi familia.

În 2007, statul român a decis ca toată lumea să cotizeze obligatoriu la un fond de pensii privat. Normal, te gândești că a făcut asta ca să nu-și pună viitorii alegători în cap, când va veni și „vremea" noastră. Și eu mă gândesc la asta. Am aflat de la Florin, că acest mecansim se numește pilonul II,

În teorie, noul sistem de pensii private ar trebui să ne suplimenteze pensia acordată de statul român. Pe baza colectării a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale (10,5%), companii private specializate vor investi banii noștri pentru a spori resursele bănești în interesul nostru. În final, și ăsta tot un fond de investiții e.

Citește și Fă cunoștință cu bătrânul de 68 de ani care petrece prin cele mai tari cluburi ale Amsterdamului

În prezent, cota transferată din contribuția individuală de asigurări sociale către companii este de 4% (2013), urmând ca de anul ăsta să crească la 6% . Restul din contribuții este redistribuit la generațiile mai vârstă, după principiul „pay as you go" (pilonul I). Apropo de asta, știai că poți să-ți verifici pensia privată în orice moment?

Un alt treilea tip de pensie este cel facultativ (pilonul III). Adică, cine vrea poate să mai cotizeze la un alt fond de investiții, pentru a avea mai multe surse de venit la bătrânețe. Pe lângă România, acest sistem mai există în alte zece state europene. Sistemul se numește multipilon și a fost recomandat de banca Mondială.

Deocamdată, generația mea se gândește la concedii sabatice și start-up-uri. Ramona crede că acest curs se va schimba de la sine: mai întâi un serviciu mai stabil și apoi pensionare.

Niciunul din cei trei care cu care am vorbit nu au o imagine clar conturată despre cum va fi când se vor retrage. Ce știu sigur este că trebuie să își asigure singuri niște venituri pentru bătrânețe. Ceea ce e cumva normal: planurile astea diferă în funcție de oamenii din jurul tău, de carieră, de informația la care ai fost expus etc. Deocamdată, Eduard și Ramona vor să pune bazele unor afaceri. Iar Florin, pentru că tot cunoaște lumea asta foarte bine, se va axa pe serviciile de economisire ale băncii.

Mai sunt câte unii în jurul meu care zic: „Nu prind eu vârsta aia, nici nu-mi fac griji!". Se poate. Și totuși, cevei face, dacă împlinești 60 de ani și te trezești că trăiești în continuare, ca la 20 de ani, fără bani?

Când ești tânăr, nu-i chiar atât de grav. Te duci pe la unul, pe la altul și te împumuți. Dar la 60 de ani, când gașca ta s-a împrăștiat, de la cine mai iei? Ai văzut deja, nu există un program național care să îți asigure o bătrânețe fără griji. Prefer să mă gândesc serios la treburile astea.

La fel cum acum vreau să mă bucur de viață, când va veni „vremea", nu vreau să stau și să aștept terminat poștașul, ca să-mi aducă o pensie mizerabilă.

Citește și alte texte despre bătrânețe:
Cum vor arăta hipsterii de azi la bătrânețe

Întrebarea zilei: Cum ai vrea să mori?

Ce cred bătrânii despre dragoste și sex