Publicitate
Chestii

Ce cred tinerii născuți în 2000 despre cei de 20-30 de ani

Generaţia „Rămâne de văzut” face cronica Generaţiei „Eu eu eu”.

de Justin Caffier
21 Martie 2017, 10:00pm

Probabil ai auzit deja până acum că tinerii de 20-30 de ani sunt cei mai naşpa. Indiferent dacă-i mustrăm pentru că fac deranj la locul de muncă, pentru că-şi aduc hoverboard-urile sau se spune despre ei că sunt narcisişti pentru că-şi folosesc camerele de la telefoane pentru a surprinde momente din vieţile lor, cei mai în vârstă decât ei au susţinut din plin că tinerii de 20-30 de ani le par absolut siniştri.

Per ansamblu, dispreţul pentru această generaţie care nu-mai-e-tocmai-tânără, născută între începutul anilor '80 şi jumătatea anilor '90 a fost preponderent exprimat de generaţiile mai în vârstă, în special de cei născuţi în anii '50, care-s tot timpul cuprinşi de panici morale. În loc să mai apelăm odată la acest izvor nesecat de tratate despre cum tinerii de 20-30 de ani sunt nişte răsfăţaţi, pentru că nu acceptă cu voioşie să muncească 80 de ore pe săptămână, am întrebat oameni din Generaţia Z (în vârstă de sub 20 de ani) ce cred despre segmentul ăsta demografic foarte criticat. Am contactat fraţi, copii şi prieteni de-ale contactelor mele din toată ţara şi-am întrebat un segment (divers, sper eu) de unsprezece persoane mai tinere decât mine ce părere au despre oamenii de vârsta mea.

Cred că cei de 20-30 de ani sunt mult mai deştepţi decât cei din Generaţia Z. Par mult mai organizaţi şi, practic, pur şi simplu ştiu ce vor de la viaţă. Poate c-au trecut cu toţii prin etapa aia de „scuteşte-mă" din liceu, dar ştiu toţi ce responsabilităţi au şi cum să se descurce în viaţă. Toţi oamenii de 20-30 de ani pe care-i ştiu par să aibă un plan sau ceva de făcut. Nu-mi displace nimic la ei. Impresia mea despre cei de 20-30 de ani e că le place să se distreze, dar îşi cunosc şi responsabilităţile. 

– Emily, 17, Malibu, California

Termenul şi-a pierdut o mare parte din adevăratul său sens, din cauză că cei din generaţiile mai în vârstă îl folosesc ca să acuze colectiv tinerii că ar fi iresponsabili sau miorlăiți. Am mai constatat şi că majoritatea oamenilor habar n-au care-s anii asociaţi cu această generaţie. Se spune greşit despre ei că sunt cei aflaţi pe final de adolescenţă sau au un pic peste 20 de ani. Cei care-i vorbesc de rău pe tinerii de 20-30 de ani de multe ori nu-şi dau seama că se numără printre ei. Se ştie despre tinerii de 20-30 de ani că îşi asumă părerile şi-şi exprimă răspicat credinţele, ceea ce poate-i enervează pe oamenii care nu văd nişte beneficii personale în asta. Mie termenul mi se pare încă unul care-i uneşte pe cei care vor să vadă lumea drept plină de oportunităţi şi de potenţial. 

- Lindsay, 16, Pittsburgh, Pennsylvania

N-o să-i judec pe cei de 20-30 de ani ca să zic că par mai predispuşi să judece oamenii decât cei din generaţia mea. Din experienţa mea, generaţia mea pare să înţeleagă mult mai bine diferitele tipuri de personalităţi şi domenii de viaţă. Cred că se datorează în principal faptului că noi aveam 11 ani sau mai puţin când a apărut cultura online. Totuşi, în acelaşi timp, clar noi suntem mult mai stângaci şi, într-un fel, „pierduţi". Cred că ne-ar fi folosit să ne înveţe cineva despre dependenţa de internet. Le-aş spune celor de 20-30 de ani să se relaxeze, iar celor din generaţia mea să-şi vină în fire şi să fie mai pragmatici. 

- Matt, 20, Washington, D.C.

Citește și Cum să depășești toate crizele prin care o să treci între 20 și 30 de ani

Cam ca îngheţata din iaurt, oamenii de 20-30 de ani sunt copiile ieftine ale oamenilor pe care chiar ţi-ar plăcea să-i cunoşti. În timp ce noi eram ocupaţi să descoperim Snapchat-ul, ceasurile Apple şi pe Tom Ford, ei căutau în continuare ce înseamnă „blană" pe Urban Dictionary – chestie care, apropo, nu mai e cool din clipa în care ne-am născut noi. Spre deosebire de ei, noi, cei din Generaţia Z suntem cool fără prea mult efort şi suntem mereu înaintea trendurilor.

- Christian, 20, Stanford, California

În copilărie tot auzeam cât de naşpa sunt cei care au acum 20-30 de ani, în principal cum li se oferă totul, ceea ce-i face leneşi. Dar, în acelaşi timp, nu ştiu dacă poţi să-i învinovăţeşti pentru că au crescut într-o anumită generaţie. N-au ales ei să se nască într-o perioadă de boom tehnologic, în care au toată informaţia pe care şi-o doresc la buricul degetelor. Cred că, la urma urmei, cei care reuşesc chiar să folosească asta în avantajul lor o să fie cu un pas înaintea tuturor. Faptul că s-au născut cu tehnologia le permite să ştie s-o folosească mult, mult mai bine. Cred, totuşi, că mulţi dintre ei sunt răsfăţaţi şi cred că viaţa e nedreaptă cu ei. După părerea mea, nu e adevărat. Dacă-şi doresc ceva atât de mult, ar trebui să muncească pentru asta şi nu să presupună că o să li se dea de-a gata. 

- Stephanie, 20, Tampa, Florida

Impresia mea, în general, e că se bazează mai mult pe tehnologie decât orice altă generaţie dinaintea lor. Tinerii de 20-30 de ani sunt mai preocupaţi de personalitatea lor pe reţelele de socializare şi de numărul de like-uri de la poze decât să fie oamenii oneşti, de lume. Şi le e şi incredibil de greu să se concenteze! De asemenea, ca viitor profesor şi ca om care dă meditaţii la ora actuală, am asistat la o scădere dramatică a cunoştinţelor generale, din cauză că poţi să o întrebi orice pe Siri. Se pricep extrem de bine la tehnologie şi au un potenţial enorm, dar se bazează prea mult pe tehnologie şi au pierdut nişte abilităţi importante de socializare. 

- Trevor, 18, Harrisburg, Pennsylvania

Citește și Cum ți se schimbă viața în România la 22 de ani, când ai terminat-o cu studenția

Eu am crescut cu doi fraţi care au între 20 şi 30 de ani, deci se consideră că fac parte din generaţia asta. Pentru mine, generaţia lor e destul de diferită, în ciuda diferenţei de vârstă relativ mici. Din simplul motiv că folosim reţelele de socializare, generaţia mea clar comunică fizic mai puţin. Fraţii mei fac mişto de mine că stau prea mult pe snapchat, pentru că trimit poze „fără sens", care n-au niciun scop. În generaţia mea, eu şi prietenii mei comunicăm constant prin reţelele de socializare, chiar dacă n-avem ceva anume de spus. Eu vorbesc cu prietenii mei pe chat sau pe Snapchat doar ca să menţin un thread activ sau să vorbesc cu ei, fără să fiu nevoit să mă străduiesc să vorbesc faţă-n faţă cu ei. Sincer, îi admir pe cei de 20-30 de ani, pentru că mai comunică şi fizic. Eu simt că am fost crescută să iau parte la mişcarea de utilizare în exces a reţelelor de socializare, fără măcar să fiu conştientă de asta – acum e pur şi simplu parte din viaţă. Mi-aş fi dorit ca generaţia mea să folosească mai mult comunicarea clasică, dar eu sunt obsedată rău de telefonul meu.

-Helen, 16, Atlanta, Georgia

Oamenii de 20-30 de ani sunt, în general, învinuiţi pentru tot ce se-ntâmplă pe lume. Doar pentru că au alte idei faţă de generaţia dinaintea lor, asta nu-nseamnă că ideile alea sunt rele. Respect faptul că pun preţ pe un echilibru între viaţa personală şi muncă, nu muncesc până mor. Mai cred şi că modul în care cei de 20-30 de ani au scos tehnologia în faţă pe toate planurile e un trend bun şi cred că va merge şi mai departe cu cei din grupa mea de vârstă. Îmi mai place şi atitudinea pe care o au majoritatea celor de 20-30 de ani despre bani. Mi se pare excelent că generaţia lor ţine mai puţin la bani decât cele de dinainte. Cu toate astea, cred că oamenii de 20-30 de ani sunt foarte „eu pe primul loc", ceea ce poate să fie şi bine şi rău. Clar par răsfăţaţi şi narcisişti, dar nu cred că-s mai răi decât oamenii din generaţia mea. Aş zice că mai toate calităţile negative ale celor de 20-30 de ani sunt la fel de rele sau mai nasoale în generaţia mea. Una peste alta, cred că sunt învinuiţi doar pentru că-s diferiţi faţă de generaţiile dinaintea lor. 

- Ben, 20, Lincoln, Nebraska

Citește și Cum să-ți cumperi o casă când ai 20 de ani

Cred că societatea noastră nu-i înţelege pe cei de 20-30 de ani. Există nevoia asta de a-i pune în cutii, gen: „Oamenii de 20-30 de ani sunt prea obsedaţi de propria persoană sau de tehnologie, toţi îl iubesc pe Bernie Sanders, sunt nişte răsfăţaţi." Adevărul e că generaţia celor care au între 20 şi 30 de ani reprezintă mii de tineri adulţi diverşi din background-uri diferite, cu ideologii diferite şi abilităţi diferite. Nu poţi să bagi toată populaţia asta într-o cutie, ca pe un brand generic. Cred că oamenii de 20-30 de ani trec la ora actuală prin sindromul copilului mijlociu; nu sunt la fel de experimentaţi sau „înţelepţi" ca cei din Generaţia X şi nici la fel de pe val ca cei din Generaţia Z (generaţia mea). Sunt blocaţi la mijloc. 

-Sloan, 17, Atlanta, Georgia

Evident că oamenii de 20-30 de ani au o reputaţie proastă. Statutul lor ca generaţie a devenit, de fapt, un fel de glumă. Oamenilor le place să se plângă cât sunt de sensibili sau de egocentrici. Eu nu sunt de acord.

Dacă compari viaţa unei persoane care are azi 20-30 de ani în adolescenţă cu adolescenţa cuiva născut în anii '50 sau '70, cei născuţi de la începutul anilor '80 sunt destul de presaţi să facă şi să realizeze mult mai multe de la o vârstă mai fragedă. Acum mai mult ca niciodată ne aşteptăm ca tinerii să facă o facultate, însă e mai greu ca oricând şi mai scump să intri la o facultate. Şi odată ce-au ajuns la facultate, cei din generaţia lor n-au putut să abordeze experienţa ca pe o demenţă haioasă, cum a fost pentru părinţii lor.

Nu zic că generaţia lor n-ar trebui să fie criticată pentru nimic. E o generaţie extrem de privilegiată, chestie pe care o iau de-a gata. Şi stau tot timpul pe telefon. Asta e pur şi simplu adevărat.

Oamenii de 20-30 de ani au mult mai multe oportunităţi decât copiii din alte generaţii. Cred că mulţi dintre ei nu-şi dau seama că alţii, în trecut, sau chiar şi unii dintre cei de-aceeaşi vârstă cu ei, nu s-au bucurat nici pe departe de privilegiile lor, pentru că persoanele între 20 şi 30 de ani sunt egocentrice şi nu se gândesc decât la chestii frivole care le afectează pe ele în mod direct. Asta funcţionează în detrimentul lor şi le creează reputaţia aia rea. Din fericire, dacă aleg să se folosească de platforma asta a lor de reţele de socializare într-un mod pozitiv (ceea ce mulţi dintre ei chiar fac), pot să înveţe chestii despre oameni care nu sunt ca ei, probleme sociale, comunităţi care au nevoie de aliaţi etc., iar apoi se pot folosi de aceleaşi platforme ca vorbească şi să informeze mai multe persoane de aceeaşi vârstă ca ei. 

-Sam, 19 Littleton, Massachusetts

Mereu stau pe device-uri, sunt super hipsteri şi au mustăţi lungi ca să arate cool. Dintr-un motiv sau altul, sunt plini de piercing-uri. Sunt cam ca naziştii. [Ne-au] distrus complet reputaţia. Sunt nişte muişti cu fazele astea enervante, de hipsteri.

Dar genul de chestii pe care intră sunt Tumblr şi Reddit, cele mai jegoase chestii din lume. Râd la meme rasiste sau la glume cu americani şi cu alte ţări. Dar dacă cineva face o memă despre femei sau stereotipuri gay, sunt, gen: „Cum îndrăzneşti?!" Îi enervează mai mult cuvântul cu N decât ce înseamnă el, de fapt. Crede-mă, sunt de stânga, sunt liberal, dar oamenii de 20-30 de ani cred întotdeauna că se pricep mai bine la politică decât tine. Nu glumesc.

-Luke, 11, New Canaan, Connecticut

Traducere: Ioana Pelehatăi

Tagged:
teama
viitor
retele sociale
panica
stereotipuri
20 de ani