Am învățat cum să fac un avort pe un papaya

„Acesta e un uter cu o sarcină de zece săptămâni”, a zis Zoey Thill, ținând în mână un papaya cât un pumn mare. „Iar acesta e un uter cu o sarcină de 38 de săptămâni”, a adăugat, cu un gest spre propria ei burtă.

Thill e o furnizoare de avorturi din New York City și ne-a explicat anatomia uterului în timp ce noi, un grup de zece femei, o ascultam atent într-un birou din Brooklyn într-o noapte de luni. Partea îngustă a fructului de papaya, unde ar trebui să fie tulpina, e precum cervixul, a zis ea. Partea mai largă din papaya seamănă cu porțiunea superioară a uterului, cunoscută sub numele de fundus – aceea e partea pe care trebuie să evităm s-o înțepăm cu instrumentele când vom efectua un avort prin aspirație pe fructele noastre.

„Dar dacă vreuna dintre voi o să înțepe partea respectivă, n-o să vă certe nimeni, stați liniștite”, ne-a asigurat.

Thill ne-a condus la o masă lungă, unde aveam mai multe papaya aliniate pe niște șervete chirurgicale. După ce ne-a povestit despre instrumentele pe care urma să le folosim – plus cele pe care nu le avea la ea, speculumul și tenaculumul – Thill ne-a arătat un avort în primul trimestru pe fructul de papaya pe care ni-l prezentase mai devreme. Pe parcursul operațiunii, a stat de vorbă cu „pacienta” și a verificat cum se simțea aceasta când i-a introdus un deget în cervix și apoi a mimat cum bagă speculumul. S-a prefăcut că îi face o anestezie locală și a început să introducă dilatatoare din metal de pe masă, treptat, pentru a mări deschiderea.

Când papaya a fost complet dilatată, a plasat în interior un tub de plastic numit canulă și l-a atașat la un aspirator manual, un dispozitiv din plastic similar cu o seringă, pentru a absorbi conținutul fructului, care juca rolul sarcinii. De la început până la sfârșit, procedura nu a durat mai mult de trei minute.

Thill a admirat semințele adunate în tubul de plastic. „A fost una excelentă.”

Apoi ne-a venit și nouă rândul. Ne-am grupat câte două: una ținea papaya pentru cealaltă. Și am repetat ce ne arătase. Mă simțeam ușor stresată, deși știam că fac asta pe un fruct, nu pe o persoană. Thill mi-a ținut papaya și, după ce am dilatat-o, mi-a amintit cum să atașez aspiratorul la canulă. Am tras mânerul spre mine ca să creez o forță de sucțiune și am introdus instrumentul ușor în tubul de plastic – nu voiam să perforez fundusul fructului.

Dintr-o mișcare lină, am rotit aspiratorul și am scos zeci de semințe, surprinsă să văd că am avut succes din prima încercare. În jurul meu, celelalte femei au făcut la fel și fiecare a exclamat încântată după o extracție de succes.

„E și mai satisfăcător când e vorba de un avort real”, a zis Thill.

Atelierele cu papaya de acest gen nu sunt ceva nou. Datează din 2005, când doi profesori de la Universitatea California, San Francisco, au publicat un studiu în care demonstrau că, datorită mărimii și compoziției, papaya poate servi ca model la simulările de avort prin aspirație. Organizația Reproductive Health Access Project (RHAP) a folosit studiul pentru a înființa un curs comprehensiv pentru studenții la medicină, asistente medicale și doctori, ca să-i ajute să efectueze procedura într-un mediu clinic. Acum cinci ani, RHAP a început să ofere aceste ateliere și pentru publicul nespecializat și a găzduit de atunci sute de workshop-uri.

Cum dreptul la avort a început să fie amenințat în ultima vreme, atelierele au primit mai multă atenție și la ele s-au înscris tot mai multe participante. Luna aceasta, directoarea clinicii de avorturi Conrow and Abortion Access Front din New Jersey, Lizz Winstead, a făcut o demonstrație de avort pe un pepene (în perioada aceea, papaya a fost afectat de o epidemie de salmonella) la conferința progresistă Netroots, în fața unui public de o sută de persoane. Winstead a zis că a participat la mai multe ateliere RHAP, dar acesta a fost primul în fața unui public atât de mare.

Lisa Maldonado, directoare executivă la RHAP, a zis că, în ultimii doi ani, a observat o creștere a numărului de înscrieri la ateliere. Mai mulți furnizori individuali de avorturi precum Thill, care au învățat cum să efectueze avorturi pe papaya în perioada studenției, au creat propriile lor ateliere pentru public. Eu am aflat de al lui Thill de pe Facebook.

Scopul atelierelor cu papaya nu e neapărat să învețe oamenii să efectueze un avort prin aspirație la ei acasă. Thill a zis că vrea să îi educe despre procedura de avort – o informație care, crede ea, n-ar trebui cunoscută doar de doctori – pentru a combate teama, dezinformarea și stigmatizarea. „Să fie clar, după încheierea acestui atelier n-o să poți spune că ești expertă în avorturi, așa că nu te apuca să efectuezi avorturi în stânga și în dreapta”, a zis Thill.

Mai târziu, Thill mi-a zis că speră să organizeze un eveniment pentru persoanele care furnizează avorturi ilegale, dar n-a găsit un astfel de grup de persoane. Dar știm sigur că există: Un articol din 2018 din California Sunday Magazine vorbește despre o rețea de indivizi care fac avorturi în afara sistemului medical. Iar în cartea ei, Everything Below the Waist, Jennifer Block scrie despre un atelier secret cu papaya, găzduit de o furnizoare de avorturi clandestină care a cerut să-i fie protejată identitatea ca să nu fie descoperită de poliție.

Totuși, majoritatea organizațiilor și a doctorilor care găzduiesc atelierele pentru publicul nespecializat spun că principalul lor scop e să spulbere miturile legate de avort și să schimbe felul în care susținătorii procedurii promovează dreptul la avort.

„E o strategie care ne ajută să deschidem o conversație onestă despre ce este și ce nu este avortul și prin care îl putem destigmatiza”, a zis Maldonado. „Atelierul cu papaya ne ajută să facem asta concret, de obicei într-un grup mic în care le putem răspunde participantelor la întrebări.”

Thill a vorbit și despre importanța limbajului: În loc să numim avortul prin aspirație și alte proceduri efectuate într-un trimestru mai înaintat „avort chirurgical”, ne sfătuiește să folosim „avort procedural”. Cuvântul „chirurgical” sugerează un proces intruziv și o recuperare dificilă. „Face procedura să sune mult mai dramatic decât e cazul. Iar eu nu sunt chirurg”, a zis ea.

Thill mi-a zis că, la unul dintre primele ateliere pe care le-a ținut, o femeie care făcuse un avort cu mulți ani în urmă, a zis că, deși nu-l regreta, rămăsese cu niște sentimente nerezolvate în urma procedurii. După ce a văzut demonstrația lui Thill, a zis că a realizat că aceste sentimente erau cauzate de lipsa de informații. Nu știa ce se întâmplase, de fapt, cu corpul ei.

Thill a zis că speră că atelierele reușesc să le dea putere femeilor care vor fi nevoite, cândva, să facă un avort, și că întăresc argumentele pentru dreptul la procedură.

„Cu cât pot micșora teama oamenilor legată de această procedură, cu atât femeile vor avea experiențe mai bune când trec printr-un avort”, mi-a zis ea a doua zi.

După încheierea atelierului, am stat de vorbă cu una dintre participante, Nikki Blazek, o activistă de la NYC for Abortion Rights. Mi-a zis că adesea o tulbură felul în care discursul conservator pătrunde în mișcarea pro-avort și activiștii ajung să folosească termeni precum „sigur, legal și rar”, care par să facă o apologie a avortului în loc să-l promoveze direct. A zis că, după ce a văzut cât de rapidă și ușoară e procedura, s-a convins că avortul e un lucru bun și că ea și ceilalți activiști n-ar trebui să își îmblânzească limbajul pentru a-i mulțumi pe oponenți mișcării pro-avort.

„Cred într-o mișcare pro-avort non-apologetică. Trebuie să construim o strategie prin care să luptăm împotriva bigotismului și a fascismului”, a zis Blazek. „Participarea la acest workshop mi-a crescut încrederea și acum mă simt pregătită să fac față acestei realități înfricoșătoare în care ni se fură drepturile.”

După atelier, Thill le-a încurajat pe participante să ia acasă un papaya. Una a luat două-trei, pe care le-a îndesat într-o geantă în care avea o carte despre mișcarea pro-avort din America.

„Eu am luat unul verde”, a zis Blazek. „O să-l pun într-o salată cu ardei de la mine din grădină.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.