Publicitate
Economie

Mi-am ajutat prietena să copieze la examen, ca să intre la facultate, și nu regret nimic

„Am vrut să păcălesc sistemul și să scap basma curată.”

de Anonymous; consemnat de Allie Conti; ilustrat de Lia Kantrowitz; translated by Irina Gache
08 Mai 2019, 4:00am

Ilustrație de Lia Kantrowitz 

Bine ai venit la Scam Academy, unde vei găsi povești despre copiuțele și șmecheriile pe care le fac unii în liceele și facultățile din America. În acest articol o tipă în vârstă de 23 de ani îți spune cum și-a lăsat prietena să-i copieze răspunsurile de la SAT (un fel de BAC american).

Prietena mea Taylor și cu mine am făcut școala într-un oraș din centrul New Jersey. Acolo nu aveai liceu și nici polițiști. Era un oraș gol. Dacă treceai prin el puteai să vezi cai, oi și vite. Cam așa ți-ai imagina că ar fi Kansas-ul.

Ne cunoșteam de când s-a mutat acolo în clasa a treia, însă ne-am apropiat mai mult în liceu. Trecea prin multe chestii și școala nu era o prioritate pentru ea. Era o balerină grozavă - obișnuia să plece din oraș pentru tabere de vară. Dansul era pe locul întâi pentru ea. Apoi pe locul doi era recuperarea după o tulburare de alimentație. Nu venea la școală. Eu eram la o clasă de avansați, ea la una obișnuită. Obișnuiam să-i fac temele câteodată dacă nu erau îndeajuns de ok. Avea note de 8 și 7. Nu era o elevă proastă.

Apoi a venit vremea examenelor SAT. Ne-am primit primele rezultate și ea obținuse mai puțin de jumătate din totalul de 2 400.

Părinții lui Taylor erau înstăriți, o duceau bine. Ea urmase cursurile pregătitoare pentru SAT, ba chiar făcuse și meditații private, dar tot nu a putut obține o notă bună. Testarea standardizată era grea pentru ea. Nu mă bazam pe faptul că sistemul ăsta măsura cu adevărat inteligența cuiva, așa că am vrut să-l păcălesc și să scap basma curată. Am zis: Asta nu te va duce nicăieri. Trebuie să facem ceva.

„A fost ideea mea și nu mi-a fost deloc frică”

Sincer, nu-mi mai amintesc cum mi-a venit ideea. Probabil că fumam iarbă pe undeva. A fost ideea mea și nu mi-a fost deloc frică. Taylor era cu siguranță mult mai anxioasă. Acum când mă uit în urmă, vorbea narcisismul din mine, Nu ne pot prinde. Trebuie să mergi la facultate și nu avem alte opțiuni. Am fost să vizităm mai multe facultăți împreună și îmi amintesc că mă gândeam că nu va intra la niciuna dintre ele. Dacă locuiești într-unul din orașele astea mici, fie pleci la facultate în alt oraș, fie te duci la una din zonă și rămâi acasă. Pur și simplu n-am văzut asta ca o opțiune pentru ea. Nu voia să aibă o astfel de viață, așa că am decis: Bine. Vom copia.

Știam cum va avea loc testarea data viitoare - profesorul se va întoarce cu spatele ca să scrie pe tablă și vom avea parte de o pauză. Eram sigură că o vom scoate cu siguranță la capăt. Profesorii ne amenințau cu: Dacă veți copia la SAT, nu veți mai intra la facultate, și alte lucruri de genul. Dar eu știam că puteam să o facem cu ușurință.

Înainte să intrăm în sălile de clasă ca să dăm testul, ne-am adunat într-un atrium. Acolo erau și alți prieteni de-ai noștri și le-am spus că aveam nevoie de ajutorul lor ca să aibă Taylor aceeași versiune de test ca mine. Am intrat, iar profesorul s-a întors cu spatele la noi ca să scrie pe tablă. Cine a avut primele trei părți ale testului ca mine a făcut schimb cu noi. Am completat testul și apoi mi-am ținut foile sus ca și cum îmi revizuiam răspunsurile ca să vadă și ea ce bifasem. A fost ideea ei să se asigure că nu-și va schimba notele drastic. Prima oară a vrut să copieze jumătate dintre răspunsurile mele. I-a crescut scorul cu 300 de puncte. A doua oară când am făcut-o, prietenii noștri și-au scăpat foile pe jos ca să pară mai realist. Per total a ajuns să obțină 600 de puncte - de la 11 00 a ajuns la 1 700.

„Nu cred că a fost un act de bunătate”

A mers la o facultate de stat din Massachusetts. Nu știam atunci dacă voia să-și continue studiile, dar eram sigură că voia să ajute oamenii fiindcă a fost la rândul ei ajutată în perioada de recuperare și voia să ofere ceva la schimb. Ba chiar cred că a absolvit cu onoruri. Era genul de persoană care era dispusă să muncească, iar facultatea era total diferită de testele SAT sau ACT. Eram doar fericită că și ea era așa. Dacă ar fi ajuns să renunțe la scoală ca să facă altceva, nu mi-ar fi păsat.

Eu am intrat la Fordham și știam o mulțime de oameni care nu erau îndeajuns de inteligenți ca să fie acolo. Eram ok cu asta și nu-mi păsa. Tot mi-am luat diploma. Nici nu-mi pasă de scandalurile de la admitere. În același timp, înțeleg perspectiva unui student care a fost exclus - cum ar fi frate-miu, care a încercat să intre la o facultate de prestigiu și nu a reușit. Sunt sigură că se simte altfel decât mine. Dar merge la o școală super ieftină cu un program educațional bun.

Până la urmă nu cred că ce am făcut eu a fost un act de bunătate. Nu a fost dintr-o mărinimie sinceră. Am văzut ceva în care nu credeam și mă consideram invincibilă la 16 ani, așa că am făcut ce am vrut. Nu cred că ce am făcut noi a fost etic, dar nu e ca și cum am încercat să-mi bag prietena la Harvard. Așa făceau și ceilalți la vârsta de 16 ani: Vom face asta. Suntem atât de cool. Dacă mă uit în urmă, sincer, probabil că aș face-o din nou.

Articolul a fost condensat și editat pentru claritate, iar numele au fost schimbate.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.