Bicicliștii din București mi-au spus ce soluții ne-ar face viața mai ușoară în trafic

Trei tipi, cu cafelele în mâini și vorbele la ei, stau pe pista de biciclete de la intrarea în Parcul Regele Mihai I, într-o după-amiază senină de sâmbătă. Ai crede că-s niște băieți dornici de soare, dar sunt trei polițiști de la Locală, veniți să supravegheze siguranța a câteva sute de bicicliști care protestează pentru piste.

Oamenii pornesc în marșul bicicliștilor, ca în fiecare an, pentru a atrage atenția că Gabriela Firea, primar deja de trei ani al Capitalei, nu face nimic pentru a îmbunătăți mobilitatea urbană.

Teoretic, există un Plan de Mobilitate Urbană Durabilă care ar trebui, conform propriului site, să „realizeze, în perioada 2016 – 2030, un sistem de transport eficient, integrat, durabil si sigur, care să promoveze dezvoltarea economică, socială și teritorială și să asigure o bună calitate a vieții”. Practic, conform unui raport întocmit de ActiveWatch, Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) și Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), Primăria n-a implementat nimic din setul de măsuri pe termen scurt, doi ani, care are termen în aprilie 2019. Adică luna asta și nu-i o surpriză care va fi bilanțul.

Printre măsurile astea, de a căror îndeplinire depinde accesul Primăriei Capitalei la Fonduri Europene, se numără accesibilizarea rețelelor primare și secundare de străzi (signalistică pentru transportul în comun, golirea trotuarelor de mașini, chioșcuri, panouri etc.), celebrii 60 de kilometri de piste pentru biciclete, îmbunătățirea infrastructurii de tramvai, parcări de transfer la marginea orașului.

Trebuie s-o înțelegem și pe ea, nu poate să și lupte pentru companiile municipale pe care le-a înființat ilegal și cărora le-a mărit bugetele la fel de ilegal, și să rezolve și toate probleme Bucureștiului. Orice primar are priorități, iar ale lui Firea le-am văzut în primii ani sub forma festivalurilor.

Până la viitoarele alegeri, când putem acționa conform priorităților orașului, am vorbit cu câțiva participanți la Marșul Bicicliștilor de nemulțumirile lor legate de Capitală și ce soluții propun pentru ele.

Răzvan: „Bicicliștii se deplasează în nesiguranță. Ce s-ar putea face? Piste de biciclete. Dar piste, nu niște borduri, o limbă de asflat și gata. Să fie semnalizate, șoferii să fie înștiințați de existența lor. Așa cum sunt tot felul de programe cu «nu vorbi la telefon când ești la volan», să facă și programe pentru șoferi, legate de prezența bicicliștilor în trafic.”

Marius: „Lipsa pistelor pentru biciclete e marea problemă. Soluția e să le facem. Și mă nemulțumește lipsa mobilității urbane. Ne trebuie conceptul integrat de transport feroviar, auto, alternativ, inclusiv parcările modale din exteriorul Bucureștiului, pentru a prelua traficul. Ar dura să facem asta, probabil, de 99 de ori mai mult decât în altă parte, pentru că nu avem experiența unui astfel de lucru, oamenii sunt comozi și totul pornește de la ei. Cred că dacă vine un alt primar și o să tragă pe Bulevardul ăsta (Kiseleff – n.r.) o pistă de biciclete care îl restrânge la două benzi din trei, o să iasă probleme. Atât timp cât se preferă mașina, e greu să treci la alternative: fie biciclete, fie transportul în comun.”

Alex: „Eu aș vrea să se facă accesibilitatea pentru persoanele cu handicap. Asta e cea mai mare problemă, pentru că sunt sechestrate în casă dacă nu au ajutor. O soluție ar fi să ridice mașinile de pe trotuar. Altă problemă e transportul în comun. Alte țări care au avut problemele pe care le avem noi astăzi au încurajat transportul în comun. Sigur, le-ar fi greu șoferilor să se acomodeze cu ideea, așa că nu știu ce primar ar face mișcarea asta. Clar n-ar mai fi votat a doua oară.”

Zamfi Irina: „Nemulțumirea mea principală e lipsa de accesibilizare a Bucureștiului. Cred că dacă s-ar întâmpla lucrul ăsta, ar fi mult mai simplu pentru toată lumea. Persoana cu mobilitate redusă, persoana cu dizabilități, vârstnicul sau copilul mic în cărucior reprezintă cei mai vulnerabil pietoni din oraș. Dacă e simplu pentru o astfel de persoană, e simplu pentru toată lumea. Cum aș rezolva problema asta? E foarte simplu: aș respecta legea care spune că trebuie accesibilizate spațiile publice. Când vine vorba de trafic, cea mai la îndemână soluție, pe care a și încercat-o la un moment dat Primăria, ar fi crearea de benzi dedicate transportului public.”

Ioan: „Cine își imaginează că traficul poate fi rezolvat pentru toate categoriile de participanți în trafic se înșeală. Orașul trebuie să aleagă cine este prioritar: pietonul, mașina sau bicicleta. Eu sunt în special deranjat de calitatea serviciului public de transport. Soluția ar fi un sistem nedescriminatoriu în care validezi la urcare. Altfel nu poți urca. Eu am constatat și că orașul e din ce în ce mai murdar orașul și într-un haos mai mare. Trotuarul nu mai e trotuar, spațiul verde nu mai e verde, nu te simți confortabil când faci niște chestii umane, cum ar fi mersul pe jos – la final ajungi îngenunchiat de praf și noxe. Sunt și anumite zone în care nu ar trebui permis accesul cu mașina, cum ar fi Strada Biserica Amzei sau Strada Mendeleev, care sunt prea mici. Trebuie delimitate clar niște zone în care nu mai pot intra mașinile. Vrem toți mașină, e normal și omenesc. Dar se poate? Asta e întrebarea la care trebuie să răspundă autoritățile locale.”

Andrei și Mirel: „Pentru bicicliști nu se întâmplă nimic în București din ce s-a promis. Nu pot să fiu nemulțumit legat de ceva ce nu s-a făcut bine, că nu s-a făcut nimic. Pe lângă piste, ar trebui făcute benzi dedicate mijloacelor de transport în comun, pe care șoferii să le și respecte. E o problemă recurentă, care ține și de oamenii care nu respectă regulile, dar și de poliție, care nu-i amendează. Uite, exemplul benzilor pentru transport în comun: sunt și șofer, văd banda de autobuz, nu merg pe ea. Dar mulți o fac și nu li se întâmplă nimic.”