High Hui

Am vorbit cu interlopul român care s-a spart cu cocaina pură vândută pe vremea lui Escobar

„M-am spart atât de tare, încât am ieșit afară și am încercat să călăresc un pur sânge și aproape mi-am rupt picioarele.”
1.7.18
dealer de cocaina, trafic de cocaina, cocaina escobar
Ilustrație de Ben Thomson 

L-am cunoscut pe Mark*, românul care controlează clubul de poker Dijka, într-o alee de pe Thomas Street, din Dandenong. El vorbea cu proprietarul, deși conversația era direcționată către mine. Era cunoscut pentru că se îmbrăca mereu într-un trening Adidas albastru deschis și își vopsea mustața. El era considerat un Dandenong OG, o onoare rezervată veteranilor din lumea underground.

„Uită-te la rahaturile astea, o nimica toată!” El își întinde mâna de parcă ar vrea să i-o sărut, scoțând la iveală inele cu diamante, și îmi face semn să mă apropii. El îmi arată o fotografie pixelată atașată unui articol în română. „Am fost la închisoare în România, pentru că au găsit o mitralieră și două kile de cocaină în mașina mea. Nu aveam suficienți bani să mituiesc poliția, așa că m-am antrenat în pușcărie. Nu e ca la închisoare aici, unde te antrenezi să fii un infractor mai bun. În România, te antrenezi să fii un criminal mai bun.”

Articolul și inelele sunt practic toate vestigiile lui Mark din trecutul său criminal. Zilele astea, el își cheltuie alocația săptămânală la Dandenong RSL. Cel mai mare fiu al său a câștigat la loterie acum ceva timp și el speră să urmeze aceeași soartă.

VICE a stat de vorbă cu Mark, ca să-i afle povestea infamă, practic un weekend cu un boss dintr-un cartel din Bogotá.

Publicitate

Interviul a fost editat pentru claritate și lungime.

VICE: Bună, Mark, poți să ne povestești cum ai întâlnit prima oară un membru al cartelului columbian?
Mark: Prima oară când l-am cunoscut pe Oro [Membru al cartelului columbian] eram în clubul Copacabana, pe la mijlocul anilor '80. Era un loc popular pentru pierde-vară și nouă ne plăcea mult acolo. Am făcut cunoștință prin intermediul Egipteanului, care a fost recent împușcat, după ce a ieșit din închisoare. Pe vremea aia, el era un jucător cheie în Australia. El era foarte liniștit, nu pentru că era timid, ci pentru că engleza lui era mai proastă decât a mea. Dar eu aveam grijă de loc și el obișnuia să-l frecventeze.

Noi beneficiam de service la masă și obișnuiam să spargem farfurii împreună. Eu am pus pe tavan cu un pistol de calibru 22 pe care-l descărcam de câte ori ne îmbătam. El adora asta și mă bătea pe umăr și zâmbea. El mi-a dăruit primul meu Rolex, un ceas de aur solid, demn de un boss.

Am văzut urme pe tavanul din clubul sârb din Dandenong.
Pe vremuri, oamenii aveau respect: puteai să tragi în ei și nu te turnau. Din fericire, eu m-am retras. Erau nopți când mergeam la Egipteanul și luam puștile mari, ca mafioții. El avea un teren de golf și un avion pe proprietatea lui. Pe atunci trăiam pe picior mare și făceam trafic de cocaină și heroină pe avioane. Era ca în filme și toți banii, cu o mulțime de bani pe care-i fituiam în dreapta și stânga. Doar că noi eram internaționali. „Perioada de glorie”, îi spuneam noi.

De ce ai vrut să vizitezi Columbia, dacă lucrurile mergeau atât de bine în Australia?
Pe-atunci, reușisem să aducem câteva kilograme de cocaină roz peruviană [din Australia]. Avea o culoare deschisă și arăta ca o scoică curcubeu când o luminai. Doar mirosul te făcea să vrei să dansezi toată noaptea, era ca un parfum exotic. Nu am mai avut vreodată parte de cocaină atât de pură. Eu făceam bani grei și am vrut să merg în Columbia să văd dacă pot obține ceva similar sau să intru în bucla peruviană. Eu vânam mirosul ăla.

Am fost acolo pe la sfârșitul anilor '80. Am călătorit până în Bogotá ca să iau legătura cu un boss dintr-un cartel. Am cheltuit majoritatea banilor pe drum și am păstrat suficient cât să plătesc în avans câteva kile. Am luat autobuzul de la aeroport și am transpirat ca un porc în costumul meu nou-nouț de la Armani.

Publicitate

Totul e gălăgios în Columbia. Motoarele sunt gălăgioase, muzica e tare și toată lumea vorbește tare. Când am ajuns la fermă, care nu era foarte departe de oraș, atmosfera a devenit serioasă. Columbia distractivă rămăsese în urma noastră, noi ne băgam în treburi grave și stăteam și mă gândeam ce naiba căutam acolo. Aveau mitraliere mari care nu erau doar de show. Nenorociții ăia chiar le foloseau. Eu am fost în cele mai groaznice scene ale vieții de pușcărie din România, dar asta era cu totul altă mâncare de pește. În închisoare înveți să-ți ții gura și să observi lumea, dar lumea asta era futută rău.

De ce erai atât de sigur că mitralierele nu erau doar de show?
Poate că erau, dar eu eram rușinat de cât de tare mă credeam în Melbourne. Țin minte că atunci când îmi zâmbea, credeam că se gândește: „Tipul ăsta se crede atât de șmecher”. Chiar și soldații de la porți arătau ca unii dintre cei mai înfiorători criminali pe care i-am întâlnit în închisoare. Nu o să-ți vină să crezi, dar bucătarul avea un petic la ochi. Mi-era frică să le cer și o brichetă, în cazul în care aș fi zis ceva greșit, și, sincer, chiar aveam nevoie de o țigară.

Oro a ieșit afară în grabă. El purta un costum alb, totul era alb, și bijuterii din aur care străluceau de la o poștă, fără ieftineală. Un bărbat al naibii de frumos. Țiganii știu diferența, eu am furat aur înainte să învăț să citesc. Am avut un prânz superb cu niște prieteni de-ai lui și doi tipi militari din Africa de Sud, pe care-i angajase ca bodygarzi. Ăia erau înarmați ca Rambo.

E adevărat că el adora casetele românești și ai luat câteva cu tine în Columbia?
Da, Sergiu Cioiu. Știi cât de mult semănăm. Gangsterii de pe vremurile noastre mereu erau triști, așa că atunci când ascultam cântece de dragoste nici nu trebuia să auzim versurile. Le simți, dacă cântărețul face o treabă bună. Columbienii adoră muzica tristă, chiar și în versurile din melodiile ritmate, povestea e tristă.

Publicitate

Ce s-a mai întâmplat în călătoria aia?
A doua zi, am luat elicopterul în jurul munților din Bogota. A fost cea mai tare zi din viața mea. Am vorbit despre bărci și muniție care ar putea distruge tancuri. Mi s-a permis să stau doar două nopți, și în tot acest timp, el nu a menționat nimic despre afaceri. Pentru asta existau alți tipi. Am fost la casa lui de vacanță și acolo am văzut cele mai frumoase femei din lume. Am cunoscut-o pe Kalara, o femeie frumoasă, înaltă și puternică, cu pistrui pe corp și părul șaten închis. Încă mai visez cum mă fut cu ea.

Oro mi-a arătat toate lucrurile pe care le-a câștigat. Avea un Mercedes roșu decapotabil și revolvere magnum cu cele mai frumoase tocuri de piele. Tocurile aveau detalii din aur și argint și erau poreclite după diverși soldați care au murit pentru gruparea lui. Scrumierele erau de la Versace. Piscina avea gresie antică din Spania și cizmele lor erau cusute de mână.

Te-ai gândit vreodată la toată violența și sărăcia din fundal?
El era infam pentru răpiri și crime. Așa îți faci un nume. În Australia, poți activa dacă ești un afacerist genial sau un criminal fără scrupule. În America de Sud, dacă vrei să ai succes, trebuie să fii ambele, sau cineva te împușcă înainte să te bucuri de banii făcuți.

Ți-a găsit cocaina roz?
Nu, el avea acces la ceva mult mai potent. Avea cocaină pură. M-am spart atât de tare, încât am ieșit afară și am încercat să călăresc un cal pur-sânge și aproape mi-am rupt picioarele. După ce am tras pe nas, gâtul mi-a amorțit atât de tare, încât am crezut că mă sufoc. M-am simțit de parcă mi-am băgat fața în petrol, atât de puternic era mirosul. A rămas cu mine zile la rând.

Următoarea după amiază am plecat. Totul s-a petrecut atât de rapid. Când m-am întors în Australia, am intrat în pușcărie pentru heroină. Oro a fost condamnat și închis la rândul său. Noi, băieții de școală veche, suntem norocoși că mai trăim în libertate. Acum încerc să mă duc la biserică și să am grijă de ferma de legume a fiului meu. Am pierdut toate contactele din lumea asta, deoarece timpul taie fără remușcare. Nu putem să ne angajăm în alte combinații. După ce ieși din cursă, aia a fost. Dar încă mai am ceasul Rolex.

Articol preluat din VICE UK.