Chestiile motivaționale pe care ți le repeți nu te ajută cu nimic

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Anul 2018 e încă în fașă și totuși, deja suntem dezamăgiți. Am făcut promisiuni la trecerea dintre ani, cum anul ăsta o să fie diferit, noi o să fim diferiți. Dar nu suntem decât confuzi.

Am urmat sfaturile de la tot felul de pseudo-vraci online. Ne-am uitat în oglindă și ne-am repetat: „Sunt frumoasă, drăgăstoasă, iar universul își dorește să fiu fericită.” Am făcut asta de trei ori pe zi și ce s-a întâmplat? Absolut nimic.

Asta e o afirmație destul de negativă din partea unui instructor de yoga, așa că dacă tot am început, aș vrea să mai adaug că Legea Atracției e o unealtă de marketing, iar Universul nu dă doi bani pe tine. A da, iar toată „știința” care „confirmă” că gândurile tale crează materie sunt scheme care să te convingă să cumperi ceva la supra-preț.

Studiile făcute de Joanne Wood, profesoară de psihologie de la Universitatea din Waterloo denotă faptul că astfel de afirmații sau auto-declarații pozitive, nu doar că nu ajută, ci uneori pot fi chiar dăunătoare.

Cercetarea ei afirmă că „printre participanții cu mai mult respect de sine, cei care au repetat afirmația sau s-au concentrat asupra modului în care era adevărată, s-au simțit mai bine decât cei care nu au făcut-o, dar într-un cadru limitat. Repetarea afirmațiilor pozitive poate fi benefică pentru anumiți oameni, dar poate avea efecte negative asupra celor care au nevoie de ele ".

Cine sunt oamenii care au nevoie cel mai mult de așa ceva? Persoanele cu foarte puțină încredere în sine.

„Atunci când oamenii cu puțină încredere în sine au repetat afirmația: «Sunt o persoana iubitoare» ori s-au concentrat pe felurile în care afirmația asta era validă pentru ei, nici sentimentele lor despre sine, nici starea lor de spirit nu s-au îmbunătățit, chiar s-au agravat", spune Wood în constatările ei. „Afirmațiile pozitive despre sine păreau să ofere un stimulent doar oamenilor cu încredere în sine, celor care se simt de obicei bine în legătură cu ei înșiși, iar oricum acest impuls a fost mic." Cu alte cuvinte, dacă nu te simți deja bine în pielea ta, declarațiile despre sine nu te vor ajuta și chiar te pot face să te simți mai rău.

„Nu toate afirmațiile sunt la fel. Dacă o afirmație este percepută ca pe o exagerare, atunci nu doar că nu te ajută, ci rezultatele ar putea fi negative. Se simte ca o exagerare de optimism, prea departe de realitatea unei persoane”, spune Sherry Benton, ofițer șef științific la TAO Connect (o platformă digitală care oferă oamenilor un acces ușor la tratamente de recuperare) și profesor emerit de psihologie de la Universitatea din Florida. Ea mi-a spus că aproximativ 70% din dialogul interior tinde să fie negativ. „Asta a protejat specia noastră mii de ani. Nu o să ajungem niciodată în punctul în care să avem doar gânduri pozitive, iar cu cât ne judecăm mai mult raționamentul, cu atât se agravează.”

Benton indică faptul că dacă îți spui ceva care e în antiteză cu sistemul tău real de convingeri, creierul tău refuză să accepte afirmația. Practic, te contrazici cu tine însuți, iar apoi te judeci pentru dialogul intern (afirmații pozitive versus convingeri înrădăcinate) și astfel ajungi să te simți mai nasol decât înainte.

În plus, așa cum spune și Gary John Bishop, autorul cărții bestseller Unfuck Yourself: Get Out of Your Head and Into Your Life, mulți oameni „folosesc afirmații ca pe un bandaj peste viețile lor de rahat." El adaugă: „afirmațiile sunt acolo pentru a depăși o stare pe care crezi că nu te reprezintă. Nu am întâlnit mulți oameni de succes, care și-au croit drumul în viață pe baza afirmațiilor pozitive."

Bishop susține că acțiunile sunt necesare pentru a schimba viața cuiva. Acțiunea începe prin limbaj, sau cum spune Bishop: „viața e următorul lucru pe care-l scoți pe gură.” Dar se poate termina în cuvinte. „Dacă nu ești fericit, trebuie să faci ce te atrage în termeni de auto-actualizare, trebuie să îți asumi asta și să acționezi.”

Însă nici Bishop, nici orice altă sursă cu care am discutat nu erau pregătiți să renunțe complet la afirmațiile astea. Ilene Ruhoy, neurolog și fondatoarea Centrului de Vindecare Neurologică spune: „Afirmațiile pot fi ajutătoare și puternice. Te pot asista în îndeplinirea obiectivelor.”

Benton spune că „atunci când oamenii fac propriile afirmații pe baza experiențelor personale și înrădăcinate în realitate, pot avea un impact pozitiv, centrii de recompensă din creieri sunt stimulați și chiar pot schimba activitatea cerebrală.” Ruhoy este de acord și spune că acele afirmații trebuie să fie „fezabile, posibile și realiste.”

Dacă pare de bun simț ca atunci când vorbești frumos cu tine însuți, chiar să te simți mai bine, atunci trebuie menționat faptul că e nevoie și să crezi în tine însuți. Trebuie să ai încredere în tine, iar pentru asta trebuie să faci afirmații rezonabile.

Nu are sens să-ți spui că ești un tigru, ca să scoți la iveală latura mai sălbatică, așa cum spune Gary John Bishop în Unfuck Yourself: „În primul rând, nu ești un tigru. Iar, în al doilea rând, nu ești un tigru.”

Deci fără afirmații bombastice și fără reacțiune. „Ce trebuie să afirmi este următorul pas”, spune Ruhoy. „Dacă realizezi următorul pas, atunci te simți încurajat.” Cu alte cuvinte, mintea ta nu o să te lase să sari de la A direct la Z. Dacă nu arăți ca un supermodel astăzi, atunci nu o să arăți ca un supermodel nici mâine. Ai putea să începi cu ceva mai mic, cum ar fi să faci duș.

Poți începe și prin a vizualiza cum faci duș sau să afirmi că o să faci duș, pentru că nu e atât de exagerat. Nu e degeaba atât timp cât obiectivele noastre sunt realiste. „Putem reconstrui circuite neurologice”, spune Ruhoy, „dar pentru a face asta, cei mai valoroși sunt pașii mici.”

Dacă vrei să-ți schimbi viața sau mentalitatea, va trebui să fi sincer cu tine însuți. „Afirmațiile pozitive tipice nu iau în considerare realitățile structurale și sistematice ale oamenilor. Dacă ai un job prost plătit, „banii curg spre mine” e o insultă pentru efortul tău de opt ore pe zi”, spune Bear Hebert, un instructor de yoga din New Orleans, care predă un curs intitulat Affirmations for Assholes. „De ce să nu afirmăm eforturile reale de auto-îmbunătățire, decât să manifestăm un viitor fantezist, posibil deloc accesibil pentru majoritatea din cauza patriarhiei rasiste și capitaliste în care trăim?”

Așa că, dacă afirmațiile „îți cântă în strună”, așa cum spune Gary John Bishop, atunci n-ai decât să le folosești. Doar să te asiguri că sunt cât se poate de aproape de realitate, ca să nu-ți dai hate.