Motivele pro şi contra pentru care să-ți ştergi contul de Facebook

E 2018 și Facebook a devenit un căcat. E plin de pozele nefocusate cu câini ale maică-tii, anunțuri de logodnă ale prietenilor prietenilor care te-au adăugat pe Facebook după o beție din 2011 și discursuri politice crizate. În plus, în scurt timp, o să fie doar un cimitir digital imens plin de oameni morți.

Probabil că e mai bine să renunți la el și gata. Dar te-ai tot gândit la asta în ultimii trei ani și tot aici ești. Probabil tot pe Facebook ai găsit și articolul ăsta.

Da, clar ar trebui să scapi de el. Nu-i așa? Ba da. Ar trebui, nu? Oare să facem o listă pro și contra? Hai să facem!

Uau, o fată cu care erai prietenă în adolescență, înainte ca ea să se apuce de actorie, ți-a trimis un mesaj pe Facebook. Ca să vezi! Vine în București pentru un casting săptămâna viitoare și airbnb-ul pe care și-l găsise i s-a anulat și nu are unde să stea. Din fericire, sunteți conectate prin miracolul modern al rețelelor sociale! Nu-ți face griji, o să stea doar patru nopți, timp în care o să tragă de tine să ieșiți în toate cluburile obosite și o să cânte cu voce tare în bucătăria ta.

Facebook e cea mai bună metodă de afla despre evenimentele mișto la care vrei să mergi. Dacă îți ștergi contul, o să ratezi toate petrecerile la care prietenii o să uite să te cheme pentru că nu ești pe Facebook. În plus, dacă ai Facebook, o să poți dai „Going” sau „Interested” la evenimente la care n-ai de gând să mergi și o să dai impresia că ai totuși o viață socială și prieteni. Pentru că asta a ajuns să fie popularitatea, o mare farsă.

Colegul tău de apartament s-a plictisit într-o duminică după-amiază și a scrolat prin pozele tale până când a găsit o fotografie penibilă cu tine din facultate și i-a dat like, așa că acum a descoperit-o toată lumea și au râs toți în hohote de cum stăteai crăcănat și cu sticla în mână de parcă erai mare șmecher. Practic, toate crush-urile tale din prezent au ocazia să vadă, odată la câteva luni, că nu ai fost întotdeauna la fel de cool ca acum.

Nu uita de reversul medaliei: și tu poți comenta la statusul cretin al unui prieten de acum nouă ani până când ajunge să-l vadă toată lumea și prietenul tău se supără pe tine și-ți dă block. Distractiv, nu? Aproape la fel de mult ca meme-urile.

Știu că sună paranoic, dar toți știm că Facebook chiar a făcut niște lucruri nasoale: a distrus democrația, a răspândit hate speech și le-a permis dobitocilor să facă streaming cu violuri și alte acte violente șocante.

Să renunți la Facebook acum e ca și cum ai fi renunțat la gluten înainte să se inventeze glutenul, prin 2012; toată lumea o să creadă că ești un dobitoc moralist. Da, e nasol că nimeni cu vârsta sub 45 de ani nu mai postează nimic și că feed-ul e plin de quizzuri penibile, dar singurii care nu au Facebook în 2018 sunt criminalii în masă, activiștii pentru drepturile bărbaților și taică-tu.

Mai ții minte cărțile și televiziunea? Mai știi cum era să te culci înainte de miezul nopții? Uneori mă uit la un film și îmi dau seama că n-am mai verificat Facebook-ul de jumătate de oră și mă apucă anxietatea. Trebuie să pun pauză la film și să mai dau un scroll, să văd cine mai caută recomandări de cluburi prin Berlin. Situația a devenit atât de nasoală încât până și fondatorii Facebook vor să stăm mai puțin pe site. N-am citit nici măcar o pagină dintr-o carte de nu știu cât timp. N-am văzut Pacientul Englez. Poate m-aș uita la Pacientul englez, dacă n-aș scrola timp de patru ore printre chestii de genul: „Știe cineva un croitor bun în București?” sau „Dă-i tag unui prieten care îți datorează o excursie la Disneyland”. Poate că mi-ar plăcea la nebunie Pacientul englez.

Și ce-o să faci acum? O să vorbești cu oamenii? Pur și simplu o să stai de vorbă cu colegii de birou în bucătărie? O să deschizi conversația cu bătrânica din tramvai pe care o vezi în fiecare zi? O să-ți analizezi emoțiile și o să înveți să-ți atingi scopurile? În niciun caz. Mi se pare o idee proastă. Mai bine păstrează Facebook-ul. Toți îl păstrăm.

@RosieHew