Poate veni ca o surpriză pentru tine, dar oamenii tind să fie ipocriți și asta se vede cel mai bine în politică, unde toți umblăm cu principiile-n gură și toți suntem mai catolici decât Arhiepiscopul Ioan Robu. Dar, când ești luat la bani mărunți, realizezi că n-ai șira spinării atât de dreaptă pe cât lăsai de înțeles. Socialistul intelectual cu limbă de lemn nu mai e atât de radical când îi privești în ogradă și descoperi că e upper middle-class și nu prea-și redistribuie din avere către nevoiași. Politicianul bisericos nu mai e atât de tradiționalist când descoperi că-l cheamă Radu Mazăre și numele lui apare în dosar cu prostituate de lux. Iar naționalistul speriat de influențe străine nu mai pare la fel de iubitor de patrie când îl surprinzi pe Facebook cum idolatrizează politicieni sau organizații de peste ocean.
Despre cei din urmă se vrea articolul de față, pentru că-i foarte important de semnalat cât de ipocriți sunt mulți naționaliști de fapt. În primul rând, trebuie reținut că naționalismul în sine, ca ideologie politică, nu-i un construct românesc. La fel ca ortodoxia, naționalismul este un produs de import, n-a fost născocit de vreun gânditor român, nu s-a pogorât din văzduh fix în spațiul ăsta geografic, n-a izvorât din penisul lui Zalmoxe în urmă cu zece mii de ani, odată cu facerea lumii.
Din această cauză, naționaliștii noștri, de obicei obsedați ca totul să fie cât mai românesc, uneori apăra identitatea României în fața Occidentului decadent cu argumente preluate din același Occident decadent. Și asta pentru că, newsflash, Occidentul nu înseamnă doar progresism, umanism, iluminism, liberalism și alte concepte frumoase care se termină-n „ism". Restul ismelor, alea rele, tot acolo au apărut, pentru că Occidentul nu-i o masă omogenă, de oameni uniți în cuget și simțiri înalte și nobile.
Nimic din ce spun naționaliștii români nu este original, românesc, dacic sau mai știu eu cum. Aproape toate temele rumegate de ei în spațiul public sunt preluate de afară, de la politicieni sau ideologi străini. Eventual sunt adaptate la contextul românesc, dar inspirația străină cu greu poate fi negată. Să le luăm pe rând.
Anti-vacciniștii se opun corporațiilor farmaceutice străine prin argumente preluate de la străini
Fotografie via contul de Facebook al lui Iulian Capsali
Când vorbim despre anti-vaxxeri, noi ne-am obișnuit să râdem în primul rând de Olivia Steer și restul gâștelor amatoare de „medicină alternativă" și parenting New Age. Totuși, pe lângă ele sau ei, mai există și cei care se opun vaccinării prin argumente politice sau religioase. De obicei, sunt aceiași oameni care se dau drept apărători ai patriei, credinței strămoșești, tradiției și religiei. Discursul lor conține și argumente pseudoștiințifice despre vaccinuri cauzatoare de autism, dar mai dragi le sunt lamentările despre „derive totalitare" sau „legi de abator, naziste și anticonstituționale".
Ia exemplul domnului Iulian Capsali, politician tradiționalist, ortodox, naționalist și cu simpatii putiniste. Dacă-i citești postările sau articolele pe subiect, vei observa că dușmanul suprem este Statele Unite, care acționează pe teritoriul României atât prin actori privați, precum companiile farmaceutice, cât și prin politicieni sau diplomați americani aflați în buzunarele acelorlași companii. De pildă, într-o postare din urmă cu doi ani de pe Facebook, domnul Capsali spune așa:
«(…) numai în cazul României s-au cheltuit sume considerabile ca să fie implementat vaccinul anti-HPV (Gardasil), o cablogramă din 30 mai 2008 spune că vizita fostului Secretar de Stat Madleine Albright la Bucureşti „a fost sponsorizată de compania farmaceutică Merck", se arată într-un document Wikileaks. Vaccinul se impune in colonie de la cel mai inalt nivel.»
Anti-vaccinismul devine astfel încă un mod prin care domnul Capsali luptă împotriva influențelor străine. Nu-l interesează neapărat presupusele efecte negative ale vaccinurilor, e doar un pretext. Până aici, toate bune și frumoase, opiniile sale pe subiect par exprimate de pe o poziție 100% românească. Treaba devine însă interesantă când te uiți la experții pe care-i citează pentru a-și susține atitudinea anti-vaccinuri. Sigur, printre ei se regăsesc și „doctori" români care-și tratează pacienții cu homeopate, dar acei români sunt la rândul lor inspirați de anti-vacciniști străini. De exemplu, în această postare din 2016, Capsali promovează lansarea-n română a unei cărți scrise de doi cercetători israelieni și unul australian.
Doi israelieni, da? Cum domnului Capsali îi tot place să răspândescă teorii năstrușnice despre Soros și Bill Gates, nu văd de ce nu l-aș suspecta și eu de propagandă finanțată de Oculta Evreiască Mondială. Cine sunt acei domni din Israel ca să ne învețe pe noi despre vaccinuri și de ce-i promovează Capsali atât de intens? După ce l-au răstignit pe Mântuitor și au distrus atâtea economii naționale, au impresia că ne pot da lecții de imunologie?
Glumesc, dar cred că merită menționată o ultimă ipocrizie a anti-vacciniștilor naționaliști: întreaga lor mișcare are rădăcini în lumea anglo-americană. Când apăreau primii opozanți ai vaccinării în Anglia și Statele Unite, la jumătatea la secolului 19, noi nici nu existam ca stat modern și independent. Totuși, naționaliștii n-au nicio jenă în a transforma polemica pe tema asta într-o luptă de noi versus influențe străine, în condițiile-n care întreaga lor retorică este o consecință a influențelor străine.
Tot ce scriu despre homosexuali este un melanj de evanghelism american și propagandă rusă
O altă temă pe care naționalistul furibund mănâncă mult rahat este homosexualitatea. Aici nici măcar nu mă refer la cei care-și apără poziția pro-referendum CpF prin argumente foarte tehnice, cu invocarea deciziilor CEDO și tot tacâmul. Nu, vorbesc de homofobia aia rudimentară, blocată-n clișee vechi de cel puțin două secole.
Pentru indivizii de felul ăsta, homosexualitatea reprezintă o amenințare cât se poate de reală la adresa identității românești. În mintea lor, România a fost inițial un tărâm de basm, al creștinismului cel mai pur, perfect din toate punctele de vedere. N-au existat niciodată homosexuali în Grădina Maicii Domnului, românul s-a născut direct cu dânsa-ntr-însa, penisul neaoș românesc n-a cunoscut nicicând altă gaură decât cea pe care i-a lăsat-o Divinitatea odată cu Facerea Lumii. Homosexualii au fost aduși aici de alții. De invidioși, papistași, pocăiți, reformați, evrei, seculariști, corporații, Soros și ambasada SUA.
Totuși, de unde-și iau oamenii ăștia ideile, cuvintele, conceptele? Simplu, din străinătate.
Ia exemplul lui Virgiliu Gheorghe, biofizician, doctor în bioetică și favorit al publicațiilor ortodox-tradiționaliste de pe Internet. Genul de om speriat de corporații americane, „neo-marxism" și influențe străine, foarte preocupat că industria media distruge unitatea dintre români, că promovează fast food-ul cultural și-l îndepărtează pe român de Dumnezeu și Biserică. În urmă cu doi ani, tot el și-a lansat un volum intitulat „Fața nevăzută a homosexualității", unde încearcă să probeze că homosexualitatea este „un stil de viață" și nimeni nu se naște așa. Pe lângă faptul că toată retorica lui pare copie fidelă a propagandei evangheliste din SUA sau a celei dughiniste din Rusia, Virgiliu Gheorghe încearcă să dea lucrării o spoială de credibilitate prin citarea unor studii… americane, desigur.
Doar că le citează incomplet și le denaturează concluziile astfel încât să-i confirme lui prejudecățile. De exemplu, studiul „Bagley și Tremblay". Care, spune domnul doctor în bioetică, ar demonstra că tinerii homosexuali sunt mult mai predispuși la stări depresive și suicid decât heterosexualii de aceeași vârstă. Doar că uită să menționeze și pe seama cui este pus acest fenomen în studiul citat. Pe seama celor ca Virgiliu Gheorghe, bineînțeles. Citez:
„Reasons for these elevated rates of suicidal behavior include a climate of homophobic persecution in schools, and sometimes in family and community--values and actions that stigmatize homosexuality and that the youth who has not yet "come out" has to endure in silence."
Naționaliștii anti-avort fac lobby cum au văzut la americani și încearcă să-și ascundă trecutul extremist
Despre Bogdan Stanciu, președintele Asociației PRO VITA București și unul dintre fondatorii Coaliției pentru Familie, s-a mai tot scris aici, în VICE. Înainte să ocupe aceste funcții, însă, a făcut parte din Noua Dreaptă. Nu partidul, ci mișcarea, trebuie precizat, ține foarte mult la distincția asta. Totuși, partid sau nu, Noua Dreaptă a reprezentat dintotdeauna fața cea mai urâtă și îmbâcsită a naționalismului românesc, iar domnul Stanciu a fost acolo, între cei care în zilele noastre urlă „România nu e Sodoma" pe străzile capitalei.
Astăzi, atât prin CpF, cât și prin PRO VITA, Bogdan Stanciu încearcă să-și spele imaginea de naționalist. Să se vândă drept un reprezentant al conservatorismului occidental mainstream, nu un extremist speriat de influențe străine. Iar asta se vede cel mai bine pe pagina de Facebook a PRO VITA București, unde la secțiunea „Pages liked by this page" e plin de aprecieri pentru politicieni și organizații străine. Din SUA, în mare parte. Mike Pence, Donald Trump, The Heritage Foundation, The Ronald Reagan Presidential Foundation, The Tea Party, Conservative Daily, American Association of Pro Life OB/GYNS și așa mai departe.
Brusc, domnul Stanciu nu mai e un individ cu trecut naționalist dubios și o prezență misterioasă pe faimoasa listă a lui Dughin. Tot lobby-ul pe care-l face împotriva avortului și toate marșurile organizate de PRO VITA devin astfel legitime. Nu-i extremist, nu-i naționalist, face ce fac și cei din țările cu apă caldă.