M-am bătut cu săbii cu spumă în România ca să-mi trăiesc fanteziile
Fotografii de Daliana Iacobescu
Chestii

M-am bătut cu săbii cu spumă în România ca să-mi trăiesc fanteziile

Dacă tot te plângi că puștanii stau toată ziua cu ochii în calculator, trimite-i la activitatea asta care le dezvoltă imaginația și în care-și joacă personajele favorite în parc.
12.9.17

Știi oamenii ăia care se îmbracă în daci și romani odată pe an pentru festivaluri sau ăia care umblă ca niște cavaleri țanțoși pe la târguri medievale precum ăla din Sighișoara? Ei bine, există oameni care fac genul ăsta de jocuri de imaginație și activitate fizică tot anul, pe teme mult mai variate, și se numesc LARP-eri, de la Live Action Role Playing.

Adică te bagi într-un film, indiferent că vorbim de zombi sau Dungeons and Dragons, și îți alegi un personaj pe care trebuie să-l joci cât mai bine. În Timișoara, o activitate de genul ăsta a avut loc aseară, în Parcul Pădurice din Zona Soarelui.

Publicitate

Niște băieți și fete au venit cu săbii, topoare, ciocane și buzdugane. Erau făcute din spumă de etilen-acetat de vinil (EVA). EVA e materialul din care se mai fac și șițuri de biciclete sau izoprenii pe care dormi în cort sau faci yoga. Aveau și scuturi din același material sau unele mai mici, din plastic. Vreo doișpe adulți se duelau. Tot atâția copii zburdau și se jucau pe lângă ei.

M-am băgat și eu la o tură de genul ăsta, iar după ce am rămas fără suflu, m-am liniștit un pic. Nu sunt foarte bun. Am avut doar vreo două ucideri și am pierit de vreo trei ori. Dar clar mă voi duce și data viitoare, la cât de fain a fost. După ce mi-am tras respirația, i-am întrebat și pe restul cum s-au simțit, de la organizatori și luptători la părinți.

Fotografii de Daliana Iacobescu

VICE: Cum ai ajuns în lumea LARPing?
Alex: Eram la o școală vocațională din Danemarca și m-am băgat într-un joc din ăsta, dar non-combat, adică lupta era simulată, pe zaruri. Toată școala a participat și a fost mega fain. Dup-aia am văzut că veneau părinții și-și lăsau copiii de sub zece ani, cu scoci și cu cuttere în pădure, îmbrăcați în elfi. Mi-a adus aminte de copilărie, când jucam cu săbii de brad.

Ați organizat o arenă de LARP și la Revolution Festival. Cum a fost?
Acolo probabil că a fost vârful mișcării LARP, cel puțin în Timișoara. În arena aia, tema era Jedi vs. Sith. Am avut și un joculeț mai de nișă, „Purgatoriu". Acolo exista o Moarte cu coasa, care te lua la o masă cu alții ca tine, unde trebuia să povestești cum ai murit. Practic, îți creai un personaj, era un exercițiu de storytelling. Unii erau amuzanți, alții o luau în serios și-și povesteau viața.



De când ați început să faceți acțiuni publice?
E un hobby de-al meu, așa că am mai avut mai multe evenimente. De exemplu, la Street Delivery un workshop de făcut săbii, acum vreo patru ani. Dar nu era nimic organizat. Am început serios în primăvara asta.

Mai există prin țară și alte cluburi sau grupuri de genul ăsta?
La Iași era o inițiativă, dar au dispărut din online. E la București o organizație care face Chamber LARP, adică totul se petrece într-o cameră și e foarte mult axată pe vorbit. Se merge mult pe costuming și pe interacțiunea dintre personaje. Se merge mult pe one shot, în care se joacă diverse scenarii, precum prohibiția sau futurism postapocaliptic. Zilele trecute m-a contactat un tip de la Cluj, care zicea că vrea și el să înceapă, care-i instructor de Historical European martial arts.

Publicitate

Asistăm, deci, la nașterea LARP în România?
Eu sper, căci toate țările vecine au acțiuni destul de serioase. Noi am ales Parc Pădurice că sunt multe locuri pe care le poți alege, fără să fie ocupate. Și mai jucăm și alte tipuri de jocuri, cum ar fi one-on-one, capture the flag sau tournament. Am făcut și chamber LARP și ateliere de făcut arme. Da, există și pasionați care vin direct cu armele de-acasă. Sperăm să crească în curând.

VICE: Văd că ți-ai adus propria sabie. Cum o cheamă?
Raul: N-are un nume. Am vrut doar o sabie medievală simplă, cât mai ușoară.

Pare destul de OK, lungime adecvată.
Relativ. Trebuia puțin mai scurtată la mâner, ca să aibă punctul de echilibru fix aici, să fie mai ușor de manevrat.

Citește și Cum e să-ţi trăieşti viaţa reală ca personaj fictiv

Când te-ai apucat de LARP?
La Revolution. Dar îmi plac mai mult tematicile medieval fantasy sau medieval.

Care sunt jocurile PC care-ți plac cel mai mult?
Eu prefer RPG-urile, așa că Witcher, Baldur's Gate și Dragon Age.

VICE: De cât timp vii la LARP?
Patricia: Abia de azi. Da' îmi place! Am văzut că-s singura fată care s-a încumetat.

La ce personaj te gândești când intri în luptă?
Ragnar din Vikingii.

De unde ai prins pasiunea pentru asta? Jocuri pe calculator?
Nu, doar seriale. Îmi plac și The Last Kingdom și Outlander.

Crezi că o să prindă avânt mișcarea asta în România?
Da! Am văzut pe Facebook că au participat mulți înainte. Acum e al cincilea aici, în Pădurice.

VICE: De când vii aici?
Darius: E pentru prima oară. E mișto, aș mai veni. Am aflat de la prietenii mei și-am zis să venim. Aș mai veni, aș mai încerca.

Ce tematică preferi?
Medieval. Îmi plac League of Legends, Istoric România, nu știu dacă-l știi.

Publicitate

Ce ai vrea să vezi mai mult pe-aici? Arme, personaje, context?
Ar fi ca lumea să fie mai multe personaje. De exemplu, eu în joc îmi aleg cel mai mult necromancer.

VICE: În ce piele te-ai pus, când aveai săbiile în mână?
Caius: În warrior, de pe WOW. Dar în rest nu prea am, că mie-mi place mai mult CS.

RPG-uri?
Nu.

Arăți aproape irlandez.
Da, dar n-am rude de-acolo.

Ce ar trebui să mai aducă oamenii în mișcarea LARP Timișoara, ca să evolueze?
Mai multă publicitate. De exemplu, n-am auzit până acum de lupte cu săbii din spumă.

Tu, personal, o să le recomanzi prietenilor?
Da, chiar de când am venit mă gândeam să-i iau data viitoare pe ăia pasionați de Vikings, de exemplu.

Dar ție-ți plac?
Nu, nu sunt fan Vikings sau Game of Thrones. Cu toate astea, o să mai vin.

VICE: Tu ești unul dintre organizatori. Cum ați decis să vă apucați?
Tibi: Eu sunt fan al istoriei medievale. Iar asta e o activitate fizică și distractivă, fără să trebuiască să-ți faci program și chestii, ca la sală. Intri și nici nu te prinzi când a trecut o oră și ai transpirat tot. Mă enervează puțin că-n România prezența e așa mică.

Ziceai de istorie. V-ați gândit, de exemplu, să faceți daci contra romani?
Da, e o perioadă interesantă aia. Și aș vrea să învețe armele, să învețe că e mult mai greu ca-n filme, unde toți au mișcări largi și eroii se luptă ore-n șir fără să transpire. Ar mai fi și valahi versus turci. Nu de alta, dar acolo toți îs shiny knights englezi, francezi și vikingi.

Publicitate

Care-i arma ta preferată?
Longsword-ul. Sau bastard sword.

Unii poate cred că e o activitate violentă.
Nu e deloc. Regulile sunt bine stabilite, armele sunt făcute de noi. Am avut oameni care erau un pic prea înverșunați. Dar ori îi rugăm să o lase mai moale, ori să se oprească și să asiste de pe margine, dacă nu se pot juca în siguranță. Sunt din spumă, doar nu vrei să mergi acasă și să te doară șalele.

Am văzut foarte mulți copii.
Da, mai ales la ei. Eu, când eram mic, eram toată ziua afară. Mama mea era foarte pro mișcare, iar eu eram singurul pedepsit care eram trimis afară. Trebuie mișcare. La toată lumea. E o bună alternativă la ecrane și mouse-uri. Miști, socializezi, faci și role play, te pune în tot felul de poziții în care nu te-ai găsit. Înveți să reacționezi, să te descurci, să iei inițiativă, să profiți de un moment. Și e frumos că nu există un scenariu. Fiecare face ce dorește. E plăcut, e liber.

Planuri de viitor?
Sârbii, bulgarii și grecii au o hartă comună, pe teritorii. Am vrea și noi să fim pe ea. Am fost la întâlniri în Serbia și se costumau frumos, făceau bătălii. Și sunt foarte in character. Noi ne-am dus acolo prima dată și puneam întrebări, dar ei erau cam deranjați că trebuiau să iasă din personaj. În Germania sunt mii. Acolo am vrea să ajungem.

VICE: L-ai adus pe Denis, copilul tău, special pentru asta?
Evgenia: Nu, eram doar în trecere. N-am înțeles exact de ce se joacă ceilalți copii asta aici. Dar îi place, așa că l-am lăsat. Da' asta, de cine e organizat?

Băieții ăia, care stau în picioare. Scopul e să fie activi fizic. Chiar, tu îți crești copilul cu tableta sub nas?
Nu, îl duc la kickboxing, înot, tenis, grădi, parc, tot ce e posibil, ca să fie obosit. Doar o oră jumate are voie la tabletă.

Citește și Amatorii de jocuri au creat o școală Hogwarts adevărată în Polonia

O să-l mai aduci?
Da, e foarte plăcut. Aici ar fi bine să se organizeze, periodic, câte ceva. Poate un campionat de fotbal sau diferite activități. Bine, asta ar putea să organizeze și Primăria, nu?

Dar tu ai încerca să te joci cu adulții, cu săbiile?
Cu Denis de exemplu fac de toate. De exemplu, când l-am dat la lupte, nu avea cu cine să se apuce. Și-atunci am decis să facem împreună, ca să-l ambiționez.

Publicitate

Deci ești o luptătoare, să-nțeleg.
Da, într-un fel. Dacă vrea să ne jucăm, dau tocurile jos și fără niciun stress.

VICE: Ai venit cu copiii special pentru evenimentul ăsta?
Ovidiu: Nu, eram zonă.

E o idee bună de sport pentru copii și adulți?
De sport nu știu. Dar măcar așa, de distracție.

Tu te-ai pune să-ți creezi un personaj și să te joci cu adulții?
Nu prea aș putea, că tre' să stau mai mult cu ochii pe copii. Sunt încă prea mici ca să pot să-i las așa.

Pentru ei e o alternativă bună la sedentarism?
E o inițiativă bună, că pot să se joace în natură.

Au mai avut și dăți în care se luptau cu săbii laser.
Da, lui fiu-miu' chiar îi place Star Wars. Dacă ar face și cu tematica asta, ar prinde mai bine, cred.