Cum a cheltuit Liviu Pop 2,4 milioane de euro pe plimbări prin Europa

Înainte de a deveni celebru pentru cele mai multe gafe de limbă pe care le-a comis un ministru al Educației, Liviu Pop încerca să se facă cunoscut prin două proiecte UE, implementate sub semnătura lui, în timp ce conducea Ministerul Pentru Dialog Social. După o analiză a acestora, faptul că ministrul Educației face greșeli grosolane de gramatică devine cea mai mică problemă a lui. Pop se dovedește a fi un prost administrator al banilor europeni, lucru mult mai grav.

Dacă referitor la primul său proiect arătam, în vara asta, că există suspiciuni de corupție pentru modul în care a fost gestionat, al doilea proiect, intitulat „Pro Juvenes - Parteneriat transnațional pentru o piață inclusivă a muncii pentru tineri'', este despre cum să cheltuiești aiurea 2,44 milioane de euro, fără să lași ceva durabil în urma lor.

Proiectul Pro Juvenes a durat un an, din octombrie 2014 până în noiembrie 2015 și își propunea închierea a 89 de parteneriate transnaționale cu diverse instituții și organizații implicate în piața muncii în spațiul UE, în ideea creării unei piețe inclusive pentru tinerii din România.

Mai pe românește, banii ăștia au venit de la Bruxelles ca să ajute statul român să pună pe picioare niște parteneriate cu alte instituții sau organizații relevante din UE cu care să colaboreze pe tema angajării tinerilor în UE, cu scopul de a scădea șomajul în rândul lor.

Activitățile proiectului au fost astea:

Astfel, reprezentanții Ministerului pentru Dialog Social, împreună cu alte patru organizații românești (Asociația Națională a Specialiștilor în Resurse Umane, Asociația Novapolis- Centrul pentru Analize și Inițiative pentru Dezvoltare, Confederația Sindicală Națională Meridian și Uniunea Generală a Industriașilor din România) și-au împărțit cele 2,44 milioane de euro și au călătorit prin țară și foarte multe orașe din străinătate (Italia, Spania, Germania, Finlanda, Grecia, Bulgaria etc.) ca să pună la punct astfel de parteneriate.

Câteva parteneriate se regăsesc pe site-ul oficial al proiectul și am încercat să verific, într-un mod aleatoriu, dacă ele chiar au avut loc sau sunt simple invenții folositoare birocrației din ministere care să justifice banii cheltuiți.

De pildă, în data de 06 iulie 2015, Ministerul susține că a fost semnat „1 Acord de Parteneriat Transnațional în scopul unei piețe inclusive a muncii pentru tineri de către Asociația Novapolis – Centrul de Analize și Inițiative pentru Dezvoltare, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârsnice, Departamentul pentru Dialog Social din România și Fundația Envera din Spania''. Am contactat Fundația Envera pentru confirmare, iar răspunsul oficial al acesteia nu corespunde cu ce susține statul român. Din contră, fundația ne-a transmis că au semnat niște intenții de colaborare, dar ulterior, nu au mai fost contactați de nimeni din partea română. Răspunsul fundației Envera din Spania:

O informație oficială, regăsită pe site-ul proiectului, este că, într-adevăr, Miguel Fonda Ștefănescu a fost românul care a mediat aceste întâlniri în Spania. L-am rugat, printr-un e-mail, să îmi povestească cum a fost implementat proiectul, însă Fonda mi-a scris înapoi:

Și tăcerea e un răspuns.

Am testat un alt proiect, de data asta semnat cu Asociația Femeia din Spania. Contactată telefonic, președinta asociației, Ica Tomi, mi-a declarat următoarele: „A fost o prezentare de o zi, în care le-am expus românilor o situație a comunității românești din Spania. Am făcut poze, am semnat ceva și atât a fost. Nu m-a mai căutat nimeni niciodată apoi''.

În rest, tăcere. Deși am trimis mailuri mai multor instituții de stat sau asociații, nu am mai primit niciun răspuns.

Apoi, am trecut la Italia și-am ales câteva orașe cu care statul român a încheiat aceste parteneriate. Mi-a sărit în ochi un acord cu Primaria Villafranca, numai că, în acel oraș, potrivit datelor oficiale, trăiește un număr incredibil de 48 de români. Sigur că oamenii ăia nu trebuie ignorați, dar nu poți să treci cu vederea că avem sute de mii de români care-și duc traiul în nordul sau centrul Italiei și nu într-o localitate din Sicilia. I-am întrebat pe cei de la Ministerul pentru Dialog de ce s-a orientat statul român către o comunitate de 48 de oameni și mi s-a răspuns asta:

Ministerul Muncii susține că pentru a realiza aceste contracte cu Italia, principala asociație cu care a lucrat este Unione Degli Assessorati alle politiche socio-sanitarie e del Lavoro, „o asociere de entități publice italiene creată în 2005 de către o serie de primării din sudul Italiei pentru a dezvolta împreuna politici socio–sanitare și de integrare pe piața muncii''.

Deși am trimis mailuri și am sunat câteva zile la rând la sediul acestei asociații, nu a răspuns nimeni. Fiind Sicilia, unde mafia e la ea acasă, nici nu m-a mirat prea tare.

Pentru tinerii din UK, Ministerul Muncii se laudă că a semnat un contract cu Fundația Light Into Europa. La o simplă căutare pe net, afli însă că această fundație se află în România din 1997 și dezvoltă parteneriate pentru incluziunea persoanelor defavorizate încă de atunci. Nu era nevoie de bani UE ca să legi un contract cu ei.

Pe sustenabilitate, proiectul coordonat de Liviu Pop are ceva probleme, demne de un control riguros al Agenției de Management, din cadrul Ministerului Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Mă întreb ce a rămas durabil în urma acestui proiect, pe ce s-au dus banii europeni, în afară de vizite prin Europa și dezbateri prin săli de ședință?

Am încercat să stau de vorba cu președinta Asociației Naționale a Specialiștilor în Resurse Umane, Ioana Mănăilă. Potrivit acordului de parteneriat, asociația a cheltuit 1 400 000 de lei. Dar m-a refuzat ferm.

Banii proiectului au fost împărțiți astfel: 4 305 000 de lei către Ministerul Muncii, 1 400 000 lei pentru Asociația Națională a Specialiștilor în Resurse Umane, 1 170 000 de lei pentru Asociația Novapolis, 2 125 000 lei pentru Confederația Sindicală Meridian și 2 000 000 de lei pentru Uniunea Națională a Industriașilor. Cum s-au cheltuit acești bani?

Salarii la nivelul țărilor UE, hoteluri, avioane, plimbări prin toată Uniunea Europeană, mape și pixuri, seminarii și conferințe, studii care zac pe site-ul părăsit al proiectului și pe care nu le folosește nimeni, ca să aibă ca rezultat final aceste acorduri transnaționale.

Pe lângă toate astea, Pop a semnat un contract în valoare de 2 152 106 lei cu firma SC Top Media Print SRL, pentru a organiza evenimentele proiectului. Deși avea o cifră de afaceri mult mai mică decât prevedeau condițiile de licitație și niciun angajat, Top Media Print a câștigat licitația, printr-un angajament semnat de către un terț susținător. La fel, capacitatea tehnică a ofertantului a beneficiat de angajament de către terț susținător.

Ca un ultim detaliu, la conferințele organizate de Pop, o mapă de prezentare oferită gratis participanților, care conținea un memory stick, un pix, un creion, un port card și un blocknotes, a costat 235 de lei fără TVA și au fost distribuite 300 de astfel de mape, potrivit contractului de achiziție. Suma totală cheltuită pentru astfel de mizilicuri a fost de 87 420 de lei.

Dar ce mai contează aceste detalii, când în proiectul anterior, gestionat tot de Pop, o firmă cu stea în frunte câștiga 221 de mii de euro pentru un site evaluat de IT-iști la câteva mii de euro?

Am încercat să-i iau un punct de vedere referitor la aceste parteneriate și ministrului Liviu Pop, dar nu mi-a răspuns la telefon.