FYI.

This story is over 5 years old.

Internet

Poza cu Dragnea și Kovesi m-a învățat cum să dau cea mai tristă petrecere din România

Fosta șefă DNA pare o adolescentă rebelă adusă cu forța la o masă-n familie.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
Familia Statparalescu. Fotografie via contul de Facebook al lui Victor Ponta

Suntem pe final de 2018 și iată că Ponta lansează nucleară după nucleară în spațiul public românesc. Noua poză pusă de Ponta pe contul personal de Facebook, cea cu Dragnea și Kovesi la aceeași masă, pare că va da startul mai multor începuturi. Începutul sfârșitului pentru Dragnea și începutul urii totale față de un personaj ce până acum se bucurase de simpatia publicului anti-PSD. Nici nu mai contează contextul în care a fost făcută, răul e deja produs într-o țara în care nuanțele nu mai contează de mult timp. Nu poți scăpa nepătată după o poză în care apari cot la cot cu Scaraoțchi întrupat.

Publicitate

Pe lângă c-a zguduit orgoliile fanilor lui Kovesi, poza asta activează nostalgii-n cei care au copilărit prin cartiere ceaușiste

Deși la masă se află personaje influente, decorul întâlnirii e cât se poate de comun și provincial. O fi și din cauza telefonului folosit pentru a surprinde imaginea, cert e că paleta de culori trezește amintiri despre copilării anoste petrecute în foste centre industriale ale României ceaușiste. De vizite forțate la rubedenii pe care nu le cunoști prea bine și nici nu-ți dorești să le cunoști mai bine. Cu zâmbete forțate și falsă voioșie, cu tăntici și nenici care măcăne ore-n șir despre nimicuri și care te bombardează cu sărutări umede și nedorite sau complimente precum „ce mare te-ai făcut” sau „wooow, știi cât fac 2+2, ce băiat isteț!”.

Când mă uit la canapeaua, fotoliile și covorul ăla, pot simți prin ecran mirosul de naftalină, praful și aerul de casă ce n-a mai fost aerisită de la mazilirea lui Lucrețiu Pătrășcanu încoace. Măsuța aia de cafea, din sticlă, pare genul de mobilă pe care ți-e interzis să pui o cană de orice fără un șervețel sau un suport sub, altfel vei stârni mânia unei cucoane cu OCD nediagnosticat. Deși e doar un cadru de lemn prelucrat comunist, cu un amărât de geam peste, e foarte important să lași masa neîntinată de condens.

Privirile și expresiile participanților sunt iarăși grăitoare și-mi amintesc de vizite între rude prin blocuri cenușii. Dragnea e un tată care a fost târât de nevastă-n casa unei rubedenii pe care nimeni n-o suportă, dar na, e sărbătoare, iar sângele oricum apă nu se face. Tatăl e taciturn, răspunde monosilabic la politețurile celorlalți, țigara îi este mai dragă decât propriii copii în clipa asta și vrea ca toți cei de la masă să știe că n-a venit aici de bunăvoie.

Publicitate

Kovesi e fiica adolescentă a familiei. Deși odată ajunsă la facultate vor ajunge să se urască (află că maică-sa a fost înșelată cu secretara), momentan e în asentimentul tatălui. Ar vrea să fie acasă, la ea în cameră, ascultând Linkin Park în timp ce bârfește cu prietenele de liceu pe Yahoo Messenger. O rubedenie o întreabă cum merge școala. „Ok, tușică, cum să meargă.” „Baschet mai joci?”, își continuă rubedenia interogatoriul. „Momentan nu, tu nu vezi că mi-am rupt mâna, vaca dracului?”. Pe gură iese doar „momentan nu”, restul răspunsului e formulat doar în mintea ei de adolescentă rebelă și veșnic agasată de adulți excesiv de curioși.



Gabriel Oprea e fratele înstrăinat și realizat al lui Dragnea. Kovesi îl adoră, e unchiul ei preferat. În fiecare an, de ziua ei, îi pune 100 de euro pe card, să-și ia ceva frumos. Uneori îi dă voie să joace Sims pe PlayStation-ul de la el din sufragerie. E școlit, are doctorat și grade multe, a venit la masă însoțit de-o coloană oficială. De asta e și singurul căruia i se permite să stea cu ochii-n telefon. În timp ce butonează, răspunde absent și arogant la întrebările adresate de celelalte rubedenii. „Da, a mers bine întâlnirea cu Obama, a dat noroc cu mine și pe Băsescu l-a ignorat, csf.” Nu s-a atins de Salatini și vinul de țară îndoit cu Adria Cola de pe masă, e obișnuit cu mâncărurile și băuturile fine de la restaurantul Excelsior.

George Maior e al treilea frate al familiei Statparalescu. E un bun observator și știe să asculte. De obicei, când se mai încing spiritele, el este cel care mediază între scandalagii. Dacă nu se liniștesc nici cu vorba bună, le amintește de momente penibile din trecut, când au zis și au făcut cutare lucru. Asta-i calmează, se împacă, semnează niște protocoale și ciocnesc un pahar în cinstea momentului.

Publicitate

Despre ceafa triplă de la masă nu știe nimeni mare lucru, nici cei trei frați, nici Kovesi. Posibil să-l cheme Dan, dar nu știe nimeni sigur, că mai mult mănâncă decât vorbește, iar când nu mănâncă, doarme.

Fotograful e un văr enervant care se invită singur la întrunirile familiei, deși, de regulă, nu-l vrea nimeni acolo. Își alege cele mai proaste momente pentru a face fotografii, de obicei când vine mâncarea, iar oamenii, înfometați de pe drum, ar vrea să înfulece, nu să stea la poze. E insuportabil și histrionic, deține o firmă de calculatoare și o televiziune locală care-l pupă-n fund pe primar, se laudă mereu cu banii pe care i-a făcut când a trecut Dunărea înot la sârbi, înainte de ‘89. „Mai bine rămânea acolo”, își zice Kovesi în gând.

Întâlnirile sunt curmate mereu de un Liviu Dragnea care-și aduce aminte că dimineața următoare merge la vânătoare și trebuie să se trezească devreme, că drumul pân’ la pădure e lung și nu foarte bine întreținut. Maior își amintește și el că tre’ să prindă un avion către America, unde are niște combinații cu parteneri strategici, iar Oprea se grăbește să lase văduvă o nevastă de polițist.

„Măcar tu mai stai, Laura! Îți pregătesc canapeaua, dormi la mine-n seara asta”, o îmbie gazda pe Kovesi. „Nu pot, tușică, am de învățat pentru admiterea la Drept.”