Publicitate
Sănătate

Am fost crescută de doi narcisiști, așa că știu cum acţionează Trump

După doi ani, unii se așteaptă ca președintele să fie doborât de scandalurile pe care le cauzează. Dar eu știu cum stă treaba.

de Karen Geier; translated by Oana Maria Zaharia
15 Februarie 2019, 5:00am

Fotografie de David Becker/Getty

Dacă te-ai uitat la circul făcut de Trump în ultimii ani și ai sperat că se va dovedi, într-un final, că e un om imoral și un impostor, sunt aici să te trezesc la realitate. Din cauză că nimeni care are putere sau autoritate nu pare să știe cum să gestioneze comportamentul de dobitoc al lui Trump, sunt slabe șanse ca acesta să fie doborât până la următoarele alegeri.

De ce sunt atât de sigură? Pentru că sunt fiica a doi narcisiști.

Când ești copilul unor egocentriști, ajungi să identifici foarte ușor tiparele astea de comportament. Înveți să recunoști semnele care duc la crize nervoase: scandaluri în public pentru orice mărunțișuri pe care ei le consideră mari nedreptăți sau obligarea unei persoane să asculte o listă întreagă cu lucrurile care o fac îngrozitoare. Înveți asta pentru că e necesar ca să supraviețuiești. Persoanele narcisiste vor să-i controleze pe ceilalți și o s-o facă prin orice mijloace, oricât de mizerabile.

Acum nu încerc să-l diagnostichez pe Trump cu narcisism. E un subiect controversat până și pentru psihiatri, iar eu nu lucrez în domeniu. Dar copiii narcisiștilor sunt foarte conștienți de metodele lor oribile pentru că le-am experimentat des și știm cum să le facem față.

Chiar dacă nu pot să-l numesc narcisist pe Trump în mod oficial, pot presupune clar că e un nenorocit fără scrupule. Iar oamenii de genul ar face orice ca să-i provoace pe cei din jur, cu scopul de a obține ce își doresc.

Majoritatea persoanelor care n-au avut contact cu egocentriști se lasă ușor păcălite de ei. Nenorociții știu să forțeze situațiile în favoarea lor. Asta nu înseamnă că o fac doar țipând sau forțându-le mâna celor din jur. De multe ori, îl fac pe adversar să creadă că e blocat și nu mai are ce să facă. Gândește-te la nenumărații furnizori care au încercat, fără succes, să-l dea pe Trump în judecată pentru facturile neplătite. Trump s-a bazat pe nesiguranța lor de a-l târî în tribunal sau pe lipsa lor de resurse pentru a duce lupta până la capăt. De cele mai multe ori a avut dreptate.

Aici intră media în joc: Trump a folosit funcția de președinte în favoarea lui, presa are nevoie de public și nu-l poate ignora pe șeful de la Casa Albă, așa că trebuie să scrie despre tot circul făcut de el.

Uneori, reportajele reușesc să dovedească mizeriile lui Trump, dar asta nu înseamnă că el va recunoaște vreodată că a greșit. Copiii narcisiștilor o să-ți spună că cea mai mare fantezie de-a lor în copilărie era ca părintele să realizeze cumva că a greșit și să îndrepte lucrurile. Dar o să-ți mai spună şi că fantezia asta nu s-a împlinit niciodată.

De ce nu funcționează? Democrații, și chiar unii dintre republicani, își cer scuze de fiecare dată când sunt prinși de presă cu ceva. Răspunsul se reduce la un adevăr simplu: nenorociții de narcisiști nu au rușine.

Am observat că niciunul dintre părinții mei nu avea remușcări (nici măcar atunci când tata m-a călcat din greșeală cu mașina pe picior). Rușinea e o activitate consensuală. Ca cineva să simtă rușine, trebuie să accepte realitatea ta, și anume, că au comis o faptă urâtă. Și ca să facă asta, trebuie să te respecte. Narcisiștii nu respectă pe nimeni. Dacă le critici comportamentul, o să te numească smiorcăit sau nebun sau o să te acuze că vrei să obții ceva de la ei.

Nu există dovezi că cineva ar fi reușit să-l facă pe Trump să se simtă rușinat. Nu s-a jenat nici de acuzațiile de hărțuire sexuală, nici de imaginile cu copiii imigranților închiși în cuști, nici de dovezile că familia lui a fost găsită vinovată de nenumărate fraude fiscale.

Presa și democrații sunt obișnuiți cu un model mai tradițional de politică publică, în care extremiștii pot fi doborâți cu un simplu „Nu aveți nicio urmă de decență, domnule?”. În trecut, se presupunea că oricine e prins că a mințit pe față își va recunoaște vina și se va retrage.

Doar că lui Trump îi e foarte ușor să răspundă la „Nu aveți nicio urmă de decență, domnule?” cu un „nu” răspicat.

Astfel, ajungem la crize. Majoritatea adulților ar prefera să intre în pământ decât să facă scandal în public. Dar dacă nu ai rușine, poți folosi ieşirile astea ca instrument în favoarea ta. De câte ori n-am văzut-o pe mama cum trântea uși sau bătea din picior pentru că nu avea chef să participe la o cină în familie. Dacă o întreba cineva de ce se poartă așa, reacționa ca și cum persoana în cauză ar trebui să știe foarte clar de ce și să se simtă prost că a făcut-o să se poarte așa. Copiii narcisiștilor o să-ți spună că au dezvoltat un talent deosebit de a face față acestor crize, pentru că s-au antrenat îndelung.

Narcisiștii văd aceste toane ca pe un mijloc de a-și atinge scopul. Îi poți compara cu niște bebeluși plângăcioși, dar aceștia știu să obțină rezultate. Știu să-i facă pe toți să se agite în jurul lor. Bineînțeles, când ești președinte, faci crize la o scară mult mai mare, circul tău poate închide guvernul sau poate lăsa opt sute de muncitori neplătiți săptămâni în șir.

Presa nu poate ignora un eveniment precum închiderea guvernului, dar ar putea urma niște sfaturi pe care le dau psihologii când vine vorba de crize. De exemplu, ar putea să nu amplifice tweet-urile și discursurile lui Trump. Asta înseamnă să nu le includă în articole și să nu folosească conținutul pentru titluri de știri. Chiar și atunci când articolele vor să arate că Trump a greșit cu ceva, lucrurile se schimbă mereu în favoarea lui.

Ce rost are să deții puterea dacă nu o poți folosi ca să obți ce vrei de la oameni? Când eram mic, părinții mei refuzau să-mi plătească anumite lucruri de care aveam nevoie, pe motiv că greșisem cu ceva și nu le meritam. Mama a vrut să-mi dea afară animalul de companie ca să poată renova camera în care era cușca lui, așa că m-a prins într-o situație în care am fost obligată să mint, după care m-a acuzat că sunt un copil pervers și viclean şi că nu merit animăluţul.

Narcisiștii sau nenorociții fără scrupule, cum vrei să le zici, își cunosc întotdeauna puterea și influența și o vor folosi întotdeauna ca să obțină ce-şi doresc.

Trump a umplut Casa Albă cu prieteni asupra cărora are influență.

A controlat Casa Albă cu amenințarea că va concedia pe oricine nu vrea să-i facă jocul. Cine a avut vreun puseu de independență a fost înlăturat pe loc.

Exercitarea puterii e cazul cel mai clasic de comportament mizerabil. Dar e și cel mai exploatat de presă. Casa Albă a oferit cele mai multe scurgeri de informații din toate vremurile. Se pare că Trump n-a reușit să-și împiedice oamenii să vorbească cu presa, iar asta ar trebui să-l sperie.

Într-adevăr, nenorociții pot fi doborâți, dar e ridicol să te aștepți la un moment Watergate, în care președintele să se retragă ca să nu mărească haosul din țară. Presa și personalitățile de pe Twitter nu ajută pe nimeni când prezic o cădere de proporții cinematografice care tot întârzie să se întâmple. Singurul mod de a-l face pe președinte să-și asume faptele lui e să îi înțelegi comportamentul aberant și ce îl motivează.

Cea mai cruntă revelație pe care o ai când faci terapie din cauza părinților narcisiști e că aceștia nu se vor schimba niciodată. Dar cea mai minunată descoperire în cadrul terapiei e că te poți elibera de controlul pe care aceștia îl au asupra emoțiilor tale. De obicei, narcisiștii nu se schimbă, pentru că au prea multe beneficii de pe urma acestui comportament. Dar țara nu trebuie să se lase influențată emoțional de comportamentul acesta oribil.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.