Am vorbit cu doi foști membri ISIS capturați recent

M-am întâlnit cu membrii ISIS Lukas Glass și Alexander Bekmirzaev la trei săptămâni după ce au fost capturați de Forțele Democrate Siriene (FDS), pe când se împleticeau pe câmpurile minate - cam tot ce-a mai rămas din Statul Islamic.

VICE a stat de vorbă cu Lukas și Alexander într-o bază militară din orașul Hasekah, care face parte din Administrația Autonomă a Siriei de Nord-Est, cunoscută sub numele de Rojava. De când au rezistat împreună unui asediu ISIS în orașul Kobane prin 2014, Unitatea de Protecție a Poporului Kurd (YPG) și Unitatea de Protecție a Femeilor (YPJ) și-au unit forțele cu arabii, creștinii și turcii și au format Forțele Democrate Siriene (FDS), aripa înarmată a administrației democrate condusă de femei.

Susținuți de atacuri aeriene din partea coaliției americane, au luptat patru ani ca să reducă dimensiunea califatului ISIS la mai puţin de un procent din mărimea lui inițială. La momentul scrierii acestui articol, luptătorii ISIS, în număr de câteva mii, au rămas ostatici în câteva așezări petroliere lângă granița irakiană.

Înfrângerea se citește pe fețele bărbaților. Au părul murdar și sunt slăbănogi: în ultima vreme, membrii ISIS au ajuns să mănânce iarbă ca să supraviețuiască. Fruntea lui Lukas, un german de 23 de ani, e plină de cicatrici: s-a zgâriat singur cu o piatră ca să arate că s-a rugat cu dedicație.

Dar, în dialog cu noi, atât el cât și colegul lui sunt calmi și siguri pe ei. E evident că au avut timp să-și pregătească poveștile și să se întoarcă vehement împotriva celor din jurul lor. Ambii reprezintă imaginea ISIS în ruină.

Alexander, un irlandez de 45 de ani cu origini uzbekistane, susține că a fost posedat de un spirit malefic numit djinn – similar cu schizofrenia – atunci când a hotărât să meargă în Siria ca să se alăture unui grup de rebeli. Povestea lui e că s-a simțit dator să-i ajute pe musulmani și a început să construiască un spital în zona controlată de rebeli, Idlib, după care a ajuns în ghearele Statului Islamic când acesta a cotropit regiunea. Recunoaște că a lucrat ca șofer pentru ISIS, dar nu simte că datorează scuze: „Eu și familia mea n-am făcut rău în mod personal nimănui”.

Lukas e mai precaut, dar mai dispus să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale: „M-am alăturat celei mai periculoase și brutale organizații teroriste din lume. Nu mă aștept ca Germania să mă întâmpine cu flori”. La fel ca Alexander, și el neagă că ar fi participat la lupte: „M-am accidentat în Germania la un meci de fotbal”. Dar a concluzionat că s-a alăturat Statului Islamic pentru că „am vrut să trăiesc într-o țară în care să fiu liber să-mi practic religia”.

A povestit că a lucrat doi ani pentru poliția ISIS și a controlat mașinile de droguri și țigări, dar n-a făcut decât să aresteze oameni pentru câte o săptămână. Până la urmă, susține el, a văzut că ISIS nu trata oamenii în modul islamic și a părăsit organizația. A trăit ca civil până când a fost capturat în timpul unei tentative de evadare. „Am venit pentru că am vrut să practic liber religia. Dar în Germania n-am făcut închisoare din cauza religiei mele, pe când în Statul Islamic da.”

Poveștile lor sunt găunoase. De ce și-ar aduce Alexander soția și copilul de zece luni cu el într-o călătorie care trebuia să dureze trei luni? De ce ar fi încercat Lukas să se țină cât mai departe de autoritățile ISIS în primii ani ai califatului, dacă tânjea la regulile lor? Dar când am insistat cu întrebările, Lukas a devenit monosilabic, iar Alexander a început să se plângă de nefericirea lui.

Pe alocuri, masca le cade. Când l-am întrebat cum era viața pentru tânăra lui soție, Lukas s-a fâstâcit timp de un minut. „Groaznică”, mi-a răspuns într-un final, și a refuzat să dea detalii.

Alexander s-a pierdut cu firea în timp ce vorbea despre ipocrizia celorlalți colegi ostatici, care susțin că sunt musulmani și totuși fumează non-stop, la fel şi când am discutat despre reacția localnicilor față de ISIS. S-a plâns că „civilii au profitat de toate beneficiile Islamului, fără să se considere parte din Statul Islamic”.

Pe măsură ce războiul împotriva ISIS s-a întețit, tensiunile au escaladat. „ISIS s-a distrus singur”, a zis Lukas. A povestit că ar fi înființat o librărie cu cărți religioase, dar mujahedinii le-au confiscat și distrus pe toate. „Străinii sunt tratați foarte prost. Ni se spunea în față: «De ce vreți să trăiți? De ce vreți să mâncați? Ați venit să muriți! ».” Nouăzeci și cinci de procente dintre străinii din zonele ISIS vorbeau deschis împotriva Statului Islamic. „Vorbeau așa de acum trei-patru ani, dar în secret, cu oameni în care aveau încredere.”

Alexander a confirmat și el: „O soră germană a fost închisă și torturată de ISIS pentru că a vrut să plece. Înainte, îi capturau pe toți care voiau să renunţe, dar pe măsură ce califatul s-a micșorat, n-au putut să mai facă față”.

Gruparea s-a simțit ușurată când a auzit că Trump a hotărât să retragă trupele americane din război. „ISIS a sărbătorit, a anunțat vestea din moschei. Au zis că FDS nu mai are ce să le facă.”

Deși ISIS a pierdut războiul, aceste sărbători amintesc de prezența continuă a miilor de susţinători ISIS din celulele din Irak și Siria. „Ideea de ISIS încă reprezintă o amenințare, asta e clar”, a zis Lukas. Întrebat dacă populația locală a respins ideologia ISIS, Alexander e sceptic: „Dacă voiau să părăsească teritoriul ISIS, ar fi plecat”.

Conform lui Lukas, sudul Turciei e plin de membri ISIS pentru că în ultimele zilele ale războiului, luptătorii ISIS capturați de SDF au cerut să fie transferați în Turcia. Ambii bărbați au zis că le-a fost foarte ușor, atât lor cât și celorlalți luptători străini, să traverseze granița turcă.

Chestiunea supraviețuirii ISIS depinde, astfel, de amenințarea unei invazii turcești. De la invadarea și ocuparea regiunii kurde Afrin, de anul trecut, milițiile susținute de Turcia au impus legislaţia Şaria, au răpit, torturat și executat civili și au încălcat drepturile omului, conform Amnesty International.

O invazie similară în restul regiunii Rojava ar destabiliza regiunea și ar crea genul de haos perfect pentru ISIS. Luna trecută, Franța a anunțat că va aduce înapoi 130 de luptători ISIS ca să-i judece în tribunalele proprii, de teamă ca aceștia să nu se piardă în haosul unei eventuale invazii turcești.

Până acum, națiunile occidentale precum Irlanda, Germania, Marea Britanie și Statele Unite nu i-au urmat exemplul. Administrația autonomă din Rojava le-a cerut națiunilor occidentale, în mod repetat, să-și asume responsabilitatea pentru miile de luptători ISIS străini pe care îi are momentan în grijă, dar insistențele i-au fost ignorate. Și astfel, forțele kurde care s-au străduit atât de mult să șteargă ISIS de pe fața pământului au rămas responsabile de foștii membri capturați. „Știu că mă așteaptă un proces, dar vreau să mă întorc. Aici încă e zonă de război”, a zis Alexander.

Lukas și Alexander au confirmat amândoi că FDS își tratează civilizat deținuții, dar cum zona din nord-estul Siriei e în pericol, nu există nicio garanție că aceștia vor ajunge la proces ca să-și mărturisească crimele.

După interviul nostru, Alexander mă imploră să îi traduc unui ofițer dorința de a fi transferat în Irlanda. „Până acum n-am auzit nicio veste de la guvernul irlandez. Din partea noastră, se poate întoarce, dacă el crede că poate”, a răspuns ofițerul. După care a făcut un gest ca și cum și-ar fi scuturat praful de pe palme, ca să arate că problema fostului membru ISIS nu depinde de el, iar Alexander a fost escortat afară din încăpere.

Articolul a apărut iniţial pe VICE UK.