Am rugat experți să explice cum să rămâi în viață după ce devii zombie

Orice om cu simț practic are un plan de supraviețuire în caz de apocalipsă zombi, împăturit și depozitat undeva sigur, în propriul cap. Poate te vei duce la cel mai apropiat supermarket, vei sigila ușile, vei turna toate fructele proaspete în frigiderele orizontale și vei trăi pe chipsuri și apă îmbuteliată. Poate ai planuri nebunești să te catapultezi cumva la cea mai apropiată bază militară, unde un lunetist stă geană pe porțile blindate. Însă, ce e important e că ai impresia c-o să supraviețuiești, nu-i așa, prostovanule? Asta e prima greșeală: să crezi că ești ce trebuie ca să o arzi supraviețuitor.

Nu, o să te muște. Pot să și zic c-o să fii unul dintre primii care se duc. Și eu o să mă duc și m-am împăcat deja cu asta: după ani de zile în care-am trăit ca un milenial delicat și special, am rămas incapabil să mă conectez la instinctele de vânător-culegător necesare dacă vreau să evit să fiu mâncat, dar mă lasă și cu o atitudine care mă face capabil să mă pregătesc de ce-i mai rău.

Așa că: iată un ghid pentru toată lumea, nu doar pentru cei care încă se chinuie să termine The Walking Dead. Pentru noi, nu se termină la final; e un stil de viață și unul în care putem să prosperăm. Cu un pic de pregătire și atitudinea corectă, putem să ne ajustăm corpul și obiceiurile și să ne înarmăm cu cunoștințele necesare, astfel încât să devenim cei mai buni zombi cu putință.

Virusul zace adormit și așteaptă să se activeze în corpul primei sale gazde. Dar tu, tu te pregătești.

Prima chestie la care vrei să-i dai bătaie e să-ți adaptezi obiceiurile alimentare. Îmi pare rău, asta e de neocolit: o să vrem să ne îndrăgostim de creier.

Eu unul, ca vegetarian molcom, care-a suportat odată o săptămână îngrozitoare după ce a mâncat pui fript la beție, îmi închipui că trupului meu o să-i fie greu să țină pasul, după ce-mi schimb regimul exclusiv pe carne crudă de om. Cu toate astea, schimbarea vine la pachet cu mai mult decât crampe la stomac și vinovăție morală, zice terapeuta în nutriție Becky Graham.

„Consumul de carne de om, mai ales crudă, poate să ducă la oricare dintre bolile prionice, printre care Kuru și CJD [boala vacii nebune]”, îmi spune aceasta. De fapt, mâncatul oricărei părți a corpului uman – fie creier sau altceva – nu e prea grozav. Sistemul tău imunitar o să-și dea seama că te mănânci pe tine. Consumarea țesutului uman o să fie consemnată drept complet greșită și e probabil să răspundă cu o reacție inflamatorie care poată să aibă consecințe necunoscute.”

Deci corpurile noastre n-o să fie tocmai încântate de schimbare, dar merită, pe termen lung, să treci peste durere și să-ți pregătești stomacul. Din fericire, Graham consideră că există un mod mai bun de a te pregăti.

„Ca antrenament pentru canibalism, aș recomanda consumul unor cantități enorme de porc – unii susțin că genomul porcului seamănă cel mai mult cu cel al omului – cu o similitudine genetică de 98% - însă e o perspectivă mult prea simplistă, cu multe sute de mii de codări ADN în plus de luat în considerare.”

Nu e perfect, dar clar încearcă o căutare Google cu „creier de porc + paste”, ia un pachet în plus de bacon data viitoare când te duci la hypermarket și încearcă să te obișnuiești cu gustul de măruntaie.

Aparent, a fi musculos ar trebui să fie un beneficiu ca să bați oamenii (pentru ca apoi să-i muști fatal, de cap și de brațe), dar profesorul Hugh Montgomery, director al Institutului pentru Sănătate și Performanță Umană de la UCL consideră că e mai bine să renunți la visurile alea în care arăți ca Hemsworth și să te apuci de cardio de intensitate mică.

„Nu prea văd ce utilitate ar avea mușchii mari, dacă toți zombi continuă să meargă cum merg”, spune acesta. „O să se împleticească mai bine, în timp ce arată mai făcut.”

De asemenea: evită să construiești un „tu” care are nevoie de mult combustibil ca să funcționeze. După cum arată Montgomery, dacă ești privat de vitamine esențiale și exercițiu fizic, mușchii ăia o să degenereze și-o să te părăsească. Dacă rămâi slab înseamnă că o să ai nevoie de mai puțină hrană, o să intri în mai puține bătăi și o să-ți scazi șansele de a fi jefuit de cine-știe-ce cretin înarmat, când încerci să-i crapi capul.

Cosmetica pare contraintuitivă, când ajungi să arăți ca iadul pe pământ, la propriu, dar o rutină de îngrijire pe jumătate decentă (loțiune facială, cremă de zi, cremă de noapte) o să-ți asigure niște timp prețios în plus înainte ca țesuturile tale în putrefacție să înceapă să se desprindă de pe oasele îndurerate. Dincolo de estetică, trebuie să-i asiguri un punct de început bunca să reușești să amâni apariția rănilor și infecțiilor nasoale care te vor încetini.

Lesley Reynolds, autoare și co-fondatoare la Harley Street Skin, sugerează să te gândești la includerea uleiului de cocos în regimul tău de frumusețe dinainte zombificare.

„Nu e un look bun, să fii ne-mort”, zice aceasta. „Ai putea să-ți acoperi tot corpul în ulei de cocos, care e grozav pentru ten, dinți, oase și păr. Și cel puțin o să arăți și-o să miroși bine… o vreme.”

E valabil și pentru dinți. Inevitabil, o să ajungi să mori sau să trăiești după cât de bine muști și n-o să-ți faci noi prieteni zombi dacă îi molfăi cu gingiile, nu? Știu că e bătaie de cap să folosești ața dentară, dar dacă vrei să-ți meargă bine în noua ta viață, merită să depui acum un efort.

Apar raportări preliminare despre faptul că se răspândește un virus nemaivăzut până acum. Se răspândește. Organizația Mondială a Sănătății tot minimizează gravitatea, dar zvonurile de pe net sugerează că cei infectați afișează tendințe canibalistice. Apar imagini prost filmate cu indivizi letargici care se chinuie să se miște de colo-colo.

Ca să te deplasezi prin oraș, doctorul Brian Hanley, Lector Senior în Sport și Biomecanica exercițiului fizic de la Universitatea Leeds Beckett, e foarte nervos pe mersul târșâit pentru care-s atât de cunoscuți băieții zombi.

„Mersul de zombi nu e tocmai eficient”, se înfurie acesta. „Brațele nu balansează bine corpul și e spasmodic. E de presupus că nu le funcționează ca lumea acea parte din creier care ne ajută să avem mișcări fluide.”

Așa că trebuie să devii mai bun la asta. O să târșâi la nesfârșit, așa că ar merita să-ți obișnuiești corpul cu asta.

„Se pare că zombi au o bună memorie musculară, pentru că tind să urmeze scheme asemănătoare cu cele pe care le foloseau când erau normali”, spune Hanley. „Din acest punct de vedere, a te pregăti să fii un zombi de succes înseamnă să exersezi chestiile pe care urmează să le faci când devii unul dintre ei – să mergi încet, dar hotărât, să-ți ții mâinile îndreptate în față și să mormăi mult.”

Repetiția e mama învățăturii. Urmărește filmările la știri, studiază-i pe cei afectați și fă ca ei. Pregătește-ți corpul pentru rigorile care-l așteaptă și, neîmpovărat de piatra de moară a vinovăției supraviețuitorului, o să te miști mai bine decât oamenii epuizați fără probleme.

Deja în punctul ăsta ai început să observi că dubioșii cu buncăre încep să adune mâncare conservată – fasole care ține la raft la nesfârșit, tuburi de „mâncare pentru astronauți”, lapte pasteurizat, puști, de-astea.

Nu ceda tentației de a-i imita: mâncarea la conservă e scârboasă, iar, cu gusturile tale noi și eclectice, n-o să merite să-ți umpli dulapul. În schimb, asigură-te că bagi blană mâncăruri care să-ți mențină nivelul de sodiu ridicat.

„În folclorul zombi tradițional, sarea poate, uneori, să-i ajute pe zombi să devină din nou normali, deci poate au doar carențe de sodiu; valorile scăzute de sodiu sunt asociate cu problemele musculare”, spune Hanley.

Bagă mare snacksuri sărate. Fiecare bax de chipsuri pe care-l anihilezi o să te mențină ager.

A sosit – Marea apocalipsă britanică cu zombi. Societatea se destramă, BBC News scuipă notificări legate de zombi, ne-morții umplu străzile. Tot tacâmul.

Logica convențională a supraviețuirii consideră că acum e cel mai bine s-o tai la țară; dar tu, curajos viitor zombi, trebuie să lupți împotriva pornirii ăsteia de a te tira.

Oricâte neajunsuri ar avea, Londra e un bufet suedez cu peste opt milioane de creiere suculente. Când demarează totul, numai un idiot s-ar izola în Peak District, sau, gen, Norfolk, numai ca, inevitabil, să fie mușcat de un rătăcit.

Crezi c-o să te târâi tu până la Sheffield fără să cazi în capcana vreunui grup de rezistență? Asta zic.

A venit momentul să ieși din scenă în termenii tăi. Trebuie să aplici pentru cardul de membru zombi cât mai sunt creiere la liber (nu vrei să colinzi înfometat pe străzi care-au ajuns un pic să arate ca-n 28 Days Later), dar nu vrei nici să te schimbi prea repede, în caz că ajungi, în cele din urmă, înghesuit cu oameni dubioși de știință și Pacientul Zero, la instituția secretă de cercetare.

Găsește-ți sursa de zombificare, oferă-i încheietura mâinii ca unui bodyguard de club și asigură-te că scapi înainte să-nceapă să te dezmembreze.

Un truc ca să faci mai ușor rost de creiere e să ajungi să te pricepi să minți că ești bolnav. Există mari șanse să faci deja asta, căci se estimează că 70% dintre noi continuă să muncească și bolnavi.

Fă-ți un Lemsip și spune-le tuturor că ești ok. Când prietenul/ruda/amantul suspicios te întreabă dacă ai fost mușcat, chiar dacă faci spume la gură, abilitatea ta rafinată de a-ți ascunde simptomele înseamnă c-o să zici, „Sigur că nu”, semicredibil… Și apoi poți să-l mănânci și gata.

În cele din urmă, e important să ții minte că zombi = purtători de cap celebri pentru cât sunt de slabi. Folosește-ți ultimele clipe înainte de a te preda legiunilor de ne-morți să-ți pui o cască.

Poate să fie o cască de muncitori în construcție sau una pe care ți-ai cumpărat-o atunci, singura dată când ai încercat să mergi pe bicicletă la muncă. Poate că e chiar una din aia de petrecere, cu paie și doze pe laturi. Oricum, în timp ce ultimele tale rămășițe de cogniție se sting ușor, poți să stai liniștit dacă ai capul protejat.

Distracție plăcută acolo. O meriți.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.