M-am lăudat pe Tinder că am Nokia 3310 ca să agăț fete din România

Nokia 3310 a devenit telefonul ăla mișto pe care îl știi azi datorită internetului. A fost comparat de nenumărate ori cu iPhone și a fost construit un mit în jurul lui cum că este indestructibil. A fost un telefon bun, ieftin, la vremea lui, adică atunci când anii 2000 abia începeau și România voia să se bucure de telefonie mobilă.

Eu n-am avut niciodată așa ceva, dar pentru câțiva colegi de generală ăsta a fost primul lor telefon. Nici nu mi-am dorit. Voiam să fiu puștiul ăla cool cu Nokia 6310i, să pot pune manele și pornografie pe el, să pot face poze, nu să dau doar bipuri și să mă laud cu juma' de gură că am ajuns și eu să am telefon. Treaba e că, atunci ca acum, dispozitivele astea erau scumpe, așa că nu am putut decât să mă mulțumesc cu un Bosch la mâna a doua.

Acum însă câștig suficient cât să-mi permit un telefon de vreo 300 de lei. Nu-l prea folosesc, că pe smartphone e mult mai mișto totul, dar am zis că trebuie să-mi recuperez investiția. De-aia am ajuns să mă laud pe Tinder că am așa ceva și să le invit pe fete la un Snake. Sincer, asta ar trebui să se știe despre Tinder: e rețeaua socială prin care inviți fete să se joace cu șarpele tău. Ia-o cum vrei.

Ținta a fost mereu să obțin numărul de telefon, că asta pot face pe Nokia 3310. Internet, aplicații și alte dorințe d-astea futuriste sunt un pic prea mult. Da, face poze, însă la nivelul anilor 2005, așa că nu-i pot da prea multă importanță. A fost o experiență cât de cât mulțumitoare, mai ales că am primit și câteva numere de telefon și invitații să mă plimb cu o Dacia 1300. Să știi, noi românii avem un fel al nostru de-a ne înțelege prin obiectele deținute.

Cea mai interesantă discuție a fost cu Alina*. Ea a fost și una dintre fetele care mi-au spus că are o Dacia 1300 și dacă sunt băiat finuț m-ar putea plimba cu ea. Nu știu de ce aș accepta așa ceva pe canicula asta, dar apreciez intenția. Pe cât de bine a început însă treaba, nu credeam c-o să obțin vreun telefon. Mi-a ignorat un mesaj și abia când am revenit m-a întrebat de germană.

Dacia a revenit în discuție cu Deea, ea nu m-a invitat însă la o plimbare romantică într-un automobil în care s-au născut și au murit generații de români. S-a terminat totul când am cerut numărul de telefon.

Cel mai bine a mers cu Sorina. A crezut că Tinder e direct pe telefon și m-a luat cumva la mișto. Am reparat repede confuzia asta, că nu vreau să fiu definit de gadgeturile mele. Mi-am dat seama că totul merge când a zis replica aia pe care o așteptăm toți: „Telefonul asta are textele la el."

Cu Cristina a fost o discuție lungă și plictisitoare. A fost și ea ageră și s-a prins c-o mint cu Tinder pe Nokia, deși n-am afirmat niciodată așa ceva. Când am cerut numărul de telefon a vrut să știe de unde sunt. Tocmai acum, când în toată Uniunea Europeană au căzut tarifele de roaming, ea vrea să știe pe unde trăiesc eu și ce rost am pe lume. Cam degeaba așa, iar astea au fost ultimele replici schimbate. N-am avut succes.

O discuție lungă a fost și cu Mădălina. Am crezut că lucrurile merg bine, mai ales că a făcut referire la un banc la care râd, de regulă, părinții tăi și pensionarii. Eu îl știu și am râs la el, că am suflet de pensionar. Totuși, când a venit vorba de Snake și de numărul de telefon, s-a cam pierdut flacăra inițială.

Mi-a trimis până la urmă un șir de cifre fără ultimele două și m-a consolat, că mai rămân doar 99 de variante. Ce să fac, să sun la toate? Da, aș putea face asta și n-ar fi deloc dubios, nu? Iar când îmi răspunde să spună că habar n-are cine sunt și ce-i Tinder ăsta. A fost una dintre tipele alea care „nu dau numărul necunoscuților", ca și cum am fi la grădiniță și mama tocmai a terminat de spus lecția cu „nu vorbi cu străini".

Au fost și momente bune. Cu Andreea, de exemplu, treaba a mers fin de la început. E tipul ăla de om care pune punct după fiecare propoziție. Și eu fac asta, că oamenii se enervează. „Nice try" mi-a zis ea după ce mi-a trimis numărul.

Când am ajuns la Daniela și am încercat aceeași tactică, am dat de-o persoană similară Mădălinei. Nu vorbește cu străini, așa că trebuie să ne cunoaștem înainte. Nu-mi poate da numărul de telefon, e ceva intim, așa că s-a apucat să mă întrebe de muzică și ce pasiuni ani. M-am simțit ca-n fața unui oracol în care nu știu de ce aș continua să scriu. „That was half unexpected", mi-a zis ea. Deci, pe jumătate se aștepta să vreau numărul. Putea măcar să-mi dea câteva cifre ca să am ceva chef de-o discuție mai lungă. Of!

Pe Ioana am nimerit-o la fix: Nokia 3310 a fost primul ei telefon. Și ea, la fel ca următoarea, m-a bătut pe umăr aproape părintește: nu se uită la câți bani au oamenii, contează sufletul (sau ceva pe-acolo). Mă rog, când am ajuns la număr, m-am simțit ca-n urmă cu 10 ani. Nu are mesaje, așa că mi-a oferit contul de Facebook. E și ăsta un pas, mai trebuie doar să bag Facebook pe telefon.

Mihaelei i s-a părut mișto inițiativa mea de-a trece la un telefon cu la fel de multe funcționalități ca o agendă telefonică. Prea se duce dracului lumea asta care aleargă după ifoane, samsunguri și altele câte or mai fi. Nu am mai ajuns la număr, m-a dus cu vorba.

A doua bătaie pe umăr a venit de la Gabriela. „Nu telefoanele caracterizează omul :P." Nu știu de tine, dar pentru mine sunt adorabile comentariile astea. Nimeni nu vrea să fie sărac, însă în egală măsură nu contează bogăția. De fiecare dată asta îmi aduce aminte de perioada hi5 și Messenger, când mai vedeam shareuite citate de-astea de motivat oamenii săraci și slabi. Și nu, n-am numărul ei.

O să închei cu o reușită, așa e frumos. După ce Ana mi-a apreciat alegerea drept cool și vintage, Iulia a vrut s-o dea la băiețeală: „Deci ești cu din astea cu să moară dujmanii." Mai rar să văd scris „dușmanii" în forma asta. Era la modă când și 3310 era un telefon cu care te puteai afișa. Până la urmă n-a mai contat câte telefoane am sau ce fac cu ele, mi-a trimis numărul.

Experiența asta nouă pe Tinder mi-a arătat că e bine să mergi pe chestii de nostalgie, să ai oarecum o bază comună pe care să convingi femeile că nu ești doar un tip dubios care o să le trimită dick pics imediat ce te adaugă pe WhatsApp sau Facebook. Nu știu dacă să mă laud în viitor că am și o Dacia 1300, văd că prinde și treaba asta, dar mă pot mulțumi cu parcursul de până acum.

*Unele nume au fost schimbate, altele nu, dar identitățile au fost ascunse, că doar n-o să împărtășesc reușitele mele cu lumea, nu?

Urmărește-l pe Răzvan pe Facebook.