Cum am trăit în România morțile oamenilor pe care i-am ascultat la MTV

Nu știam cum îl cheamă pe solistul Linkin Park înainte ca numele „Chester Bennington" să apară pe toți pereții în ziua în care a decis să-și pună capăt zilelor. A fost exact așa cum a făcut-o, cu două luni înainte, amicul Chris Cornell de la Soundgarden: prin spânzurare. Și exact de ziua de naștere a acestuia din urmă, pe 20 iulie.

Iar chestia asta mă face să citesc altfel avertismentul dat de Asociația Americană pentru Prevenirea Sinuciderilor: „Este foarte important să nu se menționeze în articole metodele folosite în sinucideri, deoarece acest lucru poate duce la un fenomen de epidemie sau sinucidere la indigo".

N-am fost chiar rockeriță hard core, ca să mă dau acum mare fan îndurerat pe wall-uri, dar am un mare respect pentru trupa asta tocmai datorită celor două piese geniale pe care le știu și eu, Numb și In The End.

Dar e șocant, ca om de presă, să vezi că nici n-ai apucat să termini de scris regulamentarele materiale de după moartea unei celebrități, despre viață, femei și frământări, că o alta se grăbește să părăsească lumea asta, pe același model.

OK, a fost depresia, a fost metamfetamina, a fost alcoolul, a fost abuzul sexual din copilărie și nu judec. Când mintea ta a hotărât că nu mai ai pentru ce să te trezești dimineața, cu greu găsești vindecare.

Și cu toate că rockerul de 41 de ani a declarat pentru toți care îl auzeau, dar nu-l ascultau, că e bine, pe 20 iulie, într-un moment în care familia nu era acasă, a decis că nu e bine deloc.

Unii spun c-ar fi avut legătură cu moartea fratelui Chris Cornell, după dispariția căruia Chester nu și-ar mai fi revenit. Alții se întreabă dacă furia lui Bennington n-ar fi avut legătură cu desființarea ultimului album Linkin Park One More Light.

Li s-a imputat că s-au prostituat, că au renunțat la rap și metal pentru un fel de electro-pop, care-i făcea să semene cu un boy band din anii '90. Au fost ridiculizați, iar asta e de ajuns să facă chiar și un om sănătos să-și ia câmpii.

Este trist cum, de la Michael încoace, încep să număr din ce în ce mai mulți artiști pe care-i știam de la MTV și care-au murit când mai aveau atâția ani de trăit. Și-ntr-un mod stupid, scuză-mi franchețea.

Când? 2009
Cum? Omor involuntar prin administare de sedative

Mâna a fost a doctorului lui personal, Conrad Murray, însă omul se scuză că a făcut ce i s-a cerut: să-i dea lui Jackson somnifere puternice. Îmi aduc aminte că m-am trezit cu știrea asta în față, atunci când am dat drumul la televizor, pe știri, iar fratele lui Michael, Jermaine Jackson, tocmai termina declarația aia cu „fratele meu, Regele Pop, e mort".

A fost cea mai șocantă moarte de celebritate pe care am trăit-o în direct, la TV, și asta și pentru că a fost prima. Știam și alte superstaruri moarte accidental, după supradoză de pastile and stuff, dar moartea lui MJ a avut ghinionul să aibă loc fix în explozia online-ului, pe care l-a hrănit ani buni de-atunci cu bârfe, paranoia și teorii ale conspirației.

Când? 2011
Cum? Abuz toxic de alcool

Țin minte că nu cu mult înainte s-o pierdem și pe ea, era programat să cânte în România, pe 15 august 2011, dar britanica a anulat concertul. Și pe ăsta, și pe restul programate prin Europa, după ce, la o cântare din Belgrad, a fost huiduită că urcase beată pe scenă. Își lua pauză ca să se refacă, iar mie-mi părea rău, că-mi plăcea cum cântă tipa. Dar știam cu cine am de-a face.

Citeam zilnic în tabloide despre bețiile ei jalnice cot la cot cu soțul depravat, Blake Civil. Așa că, atunci când Amy a murit, la doar 27 de ani, pe 23 iulie, n-a surprins pe nimeni. Eram la terasă cu gașca și vestea afișată mare pe ecranele televizoarelor mi s-a părut la fel de firească ca aceea că mâine se anunță caniculă.

Când? 2012
Cum? Înecare accidentală în urma consumului de droguri

Nu vreau să fiu cinică, dar moartea lui Whitney mi-a cam stricat ziua. Eram de serviciu pe site, în weekend, dar lucram în sistem remote, așa că mi-am permis să dau o fugă la dentist. Trebuia să fiu pe fază doar dacă moare, se naște sau se însoară cineva. Fapte de viață, evident, iar anunțul că artista a fost găsită moartă-n cadă m-a găsit cu freza stomatologului prin dinți.

A murit, evident, stupid, în camera ei de hotel, după a consumat cocaină și alte droguri. Și-a pierdut cunoștința și i-a alunecat capul sub apă. Tocmai în perioada în care Whitney declara sus și tare că s-a vindecat de dependență și este gata să înceapă o viață nouă.

Când? 2016
Cum? Supradoză cu analgezicul fentanil

Omul ăsta a murit într-un moment în care informația circulă atât de rapid, încât te aștepți să se raporteze direct din camera defunctului. Și se împrăștie cu aceeași viteză, ca o epidemie. Nici n-am citit bine pe Facebook, în metrou, breaking news-ul despre moartea lui Prince, că rețeaua socială s-a umplut de articole, postări, păreri de părerologi, melodii și lacrimi.

Dacă ar exista o scară care ar cântări impactul morților celebre pe social media, aș zice că a lui Prince a urcat până pe locul doi, după Michael. Așa a fost, până la urmă, și în muzică.

Când? 18 mai 2017
Cum? Sinucidere prin spânzurare

Pe omul ăsta nu l-am urmărit în mod special și-i auzisem numele vag, dar modul tragic în care și-a pus capăt zilelor l-a făcut subiect de discuții aprinse pe Facebook. Știam de trupa lui, Soundgarden, pentru că videoclipul lor la melodia Black Hole Sun, din 1994, m-a bântuit în perioada aia, când eram consumatoare avidă de MTV Top 20.

Nu-mi plăcea, pe atunci, prea mult piesa, dar cumva nu puteam să mă opresc din a urmări clipul ăla dubios. Iar când solistul lor s-a sinucis tam-nesam, tot cu clipul ăsta și cu generația asta de mult apusă l-am asociat.

Când? 2010
Cum? Sinucidere cu pesticidul Furadan

Cu o săptămâna înainte să aflu vestea, tot încercam să dau de cântăreață, pentru un interviu și o ședință foto cu ea și copilul ei, care acum are opt ani. Părea că e interesată de idee și rămăsese să ne auzim la telefon și să stabilim detaliile fericitului material.

Apoi blank, nimic, Mădălina avea alte planuri. De ziua ei de naștere, când a împlinit 43 de ani, a înghițit un pesticid toxic și s-a dus în câteva minute. S-a dat vina pe depresie, pe soțul diabolic sau pe socrii nemiloși, iar presa a mâncat o pâine bună de pe urma morții ei, cea mai tragică pe care o trăise România contemporană.

Revenind la Chester, nu vei ști, evident, de ce a făcut ce a făcut. Dar vei continua să-l plângi cum i-ai plâns și pe alții, cu postări melodramatice și linkuri către melodiile de pe YouTube.

Poate c-ar fi mai eficientă o altă abordare, și nu mă refer la celebrități, ci la oamenii din jurul tău, pe care-i simți că nu sunt bine, dar ești prea ocupat ca să fii lângă ei, în momente care, poate, ar face diferența. Pe modelul „Lasă, că-l sun eu mâine!".