Fotografii cu Centrul Vechi de la începutul anilor 2000 îți arată cum s-a schimbat București

Primele mele amintiri cu Centrul Vechi din București sunt din clasa a 11-a, când mergea pe niște trotuare improvizate din lemn, pe lângă restaurante și baruri. Iarna se strângea pe scânduri un strat de gheață mai gros decât „trotuarul" în sine. Acum, cu tot pavajul și toate terasele, îți mai dai seama că locul ăsta a prins și vremuri mai grele când vezi casele încă neîngrijite de nimeni.

Zece întrebări pe care ai vrut mereu să le pui unui tip care-și riscă viața pentru Instagram

Andrei Bîrsan, spre deosebire de mine, a descoperit Centrul Vechi mult mai devreme și i-a făcut fotografii. Acum el pregătește cu album cu imagini de atunci căruia i-a pus titlul Frumusețea revine pe Lipscani?, ocazie numai bună să vorbesc cu el să aflu cum era viața în mijlocul Capitalei acum mai bine de un deceniu. Fotografiile astea sunt din vremea în care distracția nu prea era, în afară de Carul cu bere, Hanul lui Manuc și Curtea Domnească. În rest, numai magazine de ferometal sau de haine. Cele din urmă au dispărut, cele dintâi sunt umbrite de muzică, puburi tot mai opulente și aglomerația de pe străzi dintr-o seară bună de vineri sau sâmbătă.

„Eu văd Centrul Vechi ca o refulare, un loc unde parcă poti face orice, mai ales după ora 12. Când l-am descoperit, era cu totul altfel. M-am și speriat la primul contact. Cred că aveam patru-cinci ani, eram cu mătușa pe Lipscani și m-am pierdut de ea. Asta era prin '69-'70. În anii '80 treceam prin Centrul Vechi când mă duceam la film sau cumpăram materiale foto (filme, substanțe și hârtie)", mi-a zis Andrei. Despre Centrul Vechi el mi-a spus că ar vrea ca oamenii să știe că totul este în schimbare, dar încă este un loc în care poți găsi bere bună (sau vin fiert când vine frigul) sau poți vedea altfel orașul de sus dintr-un sky bar.

Albumul lui cu fotografii trase între 2002 și 2008 îți arată un centru care nu arăta prea bine fiind în perioada dinaintea banilor de la UE, perioadă în care Capitala trecea de la Traian Băsescu la Adriean Videanu și, mai ales, un loc unde parcă nu s-a întâmplat nimic bun în anii de după Revoluție. Andrei caracterizează acei ani ca fiind unii de căutat identitatea zonei. Fotografiile îți arată un spațiu de Capitală cu aer de provincie, plin de magazine prăfuite și marfă la mâna a doua.

Dacă vrei să știi ce ai pierdut, este perioada în care magazinele au fost închise unul după altul, iar altele au tot schimbat domeniul până au dispărut complet. În piața Roma, la lupoaică, trona o dugheană „modernă" de tablă cu antenă de satelit pe ea, iar în pasajul Lipscani puteai developa un film sau face invitații de nuntă.

Centrul Vechi este un „food court" cosmopolit, de la șaorme la plăcinte irlandeze sau delicatese franțuzești. Cred că putea fi prevăzută tranziția când Sheriff's a înlocuit cu fast food restaurantul cu autoservire București. Iar Hanul Gabroveni era o ruină în care dormeau oamenii străzii, acum fiind un spațiu dedicat artiștilor. Pe spațiul de lângă el vara beai o bere la terasa La ruine. A, și poate cea mai mare schimbare: mașinile nu mai au voie în centru. La începutul anilor 2000, se putea circula cu mașina pe toate străzile, unde vedeai mai ales Dacii diferite și ca vârstă și ca model.

Mai jos ai mai multe cadre trase în București.