Opinie

De ce râd românii la glume pentru care comedianții americani ar plăti cu cariera

Am discutat cu un psiholog, un antropolog și comedianți, despre cum se raportează românii la glumele care nu sunt politically correct.
ceva marunt
CevaMăruntGang. Grafică de Mădălina Matache

În SUA, toamna a început nasol pentru comedie. Noul show de pe Netflix al lui Dave Chapelle a fost cu mai multe glume despre minorități sexuale decât zic unii că trebuia. Au curs râuri de cerneală virtuală împotriva sa, dar cred că l-a durut la bască. De unde și nume show-ului, Sticks and Stones, care vine dintr-o poezie pentru copii:

Sticks and stones may break my bones
But words will never harm me.

Publicitate

Adică:

Bețele și pietrele îmi pot rupe oasele
Dar cuvintele nu-mi vor face rău niciodată.

Destul de simplu să înțelegi că aici e o glumă, dar nu pentru toată lumea. „Oamenii au reacționat negativ pentru că Chapelle a vrut să-i provoace. Numai așa poți schimbă perspectiva oamenilor”, mi-a zis comediantul Sergiu Floroaia.

Nu e singurul comediant american care și-a luat-o de-a lungul timpului din motive de Political Correctness (PC). Shane Gillis n-a mai intrat în echipa actualului sezon Saturday Night Live, când s-a aflat că în trecut a făcut glume cu chinezi. Și în 2006, Michael Richards, adică Kramer, din Seinfeld, a fost nevoit să își ceară scuze public că a dat glume rasiste.

„Conflictul între stand-up și PC apare când direcția umorului (perceput ca umilitor) este de la cei puternici care râd pe seama celor slabi”, explică antropologul Radu Umbreș.

În contextul ăsta, m-am întrebat dacă românii înțeleg ce e politically correct și dacă reacționăm în consecință la glumele care frizează zona.

„Nu mi s-a întâmplat să fie cineva deranjat de vreo glumă despre țigani, femei, gay. O singură dată mi-a zis un coleg să fiu atent, că este un angajat rom în sală”, spune Cristi Popescu, comediant. La noi „există încă senzația că este ok să faci mișto de cel oropsit”, explică Umbreș. Stand-up-ul se potrivește cu caterincă, încurajată de oamenii care așteaptă să zică cineva ce gândesc toți.

„Nu avem educația emoțională să percepem ce este politically correct”, explică psihologul Denisa Călin. Nefiind învățați să ne apărăm de abuzuri, fie ele emoționale sau fizice, nu suntem obișnuiți să distingem ce rănește.

Publicitate

Plus că, românii, de multe ori s-au adaptat unei situații folosind umorul și ironia ca mecanisme de apărare, vezi, de exemplu, glumele despre cancer.

Aveam o bucățică de material despre cea mai mică femeie din lume și una despre cea mai grasă. După show, o doamnă foarte indignată mi-a explicat că sunt misogin și-a cerut banii înapoi pe bilet”, povestește comediantul Alexandru Banciu singura situație în care o femeie s-a supărat pe glumele lui.

Mulți oameni nu sunt vocali, preferă să plece și să nu mai vină la spectacole, pentru că au probleme prioritare mult mai mari decât educarea comedianților. Majoritatea, însă, nu văd nimic rău în astfel de glume. „Dacă tu vii dintr-o familie în care femeile erau luate peste picior, poți să nu ai nicio problemă cu bancurile misogine. Pentru tine, așa arată normalul”, explică psihologul.

PC este importată în cultură românească pentru că ne dorim să fim occidentali. „Avem reguli și instituții formale pentru respectarea ei, dar masele populare sunt încă ghidate după principii culturale tradiționale”, zice antopologul Radu Umbreș. Toleranța etnică, egalitatea sexelor și acceptarea diversității sexuale caracterizează mai mult oamenii foarte educați, de la oraș. „Cu cât mergi spre orașe mai mici sau în rural, rasismul, sexismul, xenofobia sunt mult mai pe față”, spune comediantul Cristi Popesco. Iar asta le ușurează treaba, că n-au teama subiectelor care în Vest ar stârni controverse.

Publicitate

Pe online treaba stă altfel, lumea e dezinhibată, vocală și uneori agresivă. Dar nu neapărat în direcția în care te-ai aștepta. Comediantul Sergiu Floroaia obișnuia să facă pe contul său de Facebook glume offensive despre pedofilie, religie, homosexualitate și alte subiecte sensibile, dar nimeni nu se ataca. Lucrurile s-au schimbat când a zis ceva de moldoveni: „A izbucnit haosul: înjurături, amenințări, unfollow-uri ca niciodată”, povestește el.

Alt Dex e o pagină de FB pe care Dan Frînculescu postează de o grămadă de timp cuvinte inventate, care înseamnă chestii amuzante. De cele mai multe ori reacțiile sunt pozitive, dar când a postat definiția pentru „țilan -persoană care fură wi-fi de la un vecin” a fost acuzat de rasisim: „S-au opărit instant doi inși. Până la urmă ne-a scris foarte elocvent o tipă de la o asociație de romi și am scos cuvântul”, povestește el.

E clar că online-ul îți dă libertatea să-ți dai drumul la gură: tu nu vezi omul în față, el nu te vede, și nici nu primeși semnale din limbajul corporal, ceea ce înseamnă că nu mai ai nicio presiune să te porți în vreun fel. „Violența limbajului online poate fi astfel mai ridicată decât cea din viața offline, unde «gura bate curul» și «frica păzește pepenii», cum zice românul”, explică antropologul.

Dar sunt și motive de ordin psihologic care te determină să reacționezi altfel online: „Cineva poate participa la frenezia de masă din dorința de apartenență, din nevoia de relevanță și incluziune sau pur și simplu pentru a scutura ceva furie acumulată și deplasată de la cauza reală la subiectul X politically incorrect”, explică psihologul.

Publicitate

Pe internet, ai mult mai mult control asupra răspunsului celuilalt. Poți să citești sau nu ce ți se răspunde, să ștergi răspunsuri, să blochezi interlocutorul, să îți ascunzi identitatea. Consecințele – riscul de a fi respins, de a fi corectat și umilit în public - sunt mult mai mici. „Ești în zona ta de confort, ai timp să îți gândești răspunsul, deci nu poți fi ridiculizat”, explică Denisa Călin.

În viața reală, în fața ta stă un om despre care ai deja multe informații doar privindu-l, chiar și pentru prima oară. Dacă o bătrânică se ia de tine la coadă la alimentară, zâmbești și mergi mai departe. Nu vrei să superi o mămăiță pentru atâta lucru. Pe internet, ești privit exclusiv prin ceea ce zici, plus niște poze fotoșopate, așa că arunci cu reacții de toate felurile, rupi bătrânica în două, dacă e cazul.

PC-ul e complex și greu de înțeles pentru românii. „Noi înțelegem mai bine noțiunea de bun simț”, spune psihologul. De-asta mulți ajung să folosească ideea de politically corectness drept scuză. „Îmi amintește de vrăjitorie. Nu prea se știa ce este, cum funcționează, dar sigur era puternică și te afecta. Pentru că era o entitate difuză și misterioasă, orice putea fi catalogat ca vrăjitorie - adică ca PC. Nu am succes la femei? Ah, e de vină PC-ul. Nu le plac oamenilor ideile mele? Sunt orbiți de PC. Nu mai pot să fac orice tâmpenie? Tot PC-ul mă oprește”, explică Radu Umbreș.

Pe de altă parte, există persoane care își asumă că sunt politically correct, dar de fapt sunt ipocriți. „Nu te mai simți liber să zici «țiganii sunt X», dar o gândești. De aici apare o frustrare care explodează împotriva PC-ului, în loc să se îndrepte împotriva gândurilor propriii care ar trebui să fie chestionate și poate schimbate”, exemplifică antropologul.

În timp ce în statele dezvoltate asimilează PC-ul corect, românii de abia acum învață ce este abuzul și probabil vom mai avea nevoie de niște ani ca să ajungem occidentalii din urmă.

Fanii stand-up-ului românesc să nu rateze ocazia de a analiza cât de politically correct sunt membrii Ceva Mărunt la spectacolul de mâine, de la Sala Palatului.

Editor: Ioana Moldoveanu