Publicitate
Mediu

Într-o Românie needucată, e încă greu să faci un festival ca Electric Castle să fie ecologic

„O să trăim așa, într-un plastic mare. La Electric castelul o să fie din plastic”, spune un festivalier.

de Roxana Bucată
01 August 2019, 1:38pm

Autoarea, la aparatul de reciclat peturi. Fotografii de Ștefan Voicu

Electric Castle (EC) 2019. Peste două sute de mii de participanți produc, în cinci zile, 105 tone de deșeuri; mai mult decât generează un oraș mic.

Anticipând impactul, organizatorii au pregătit „o campanie de sustenabilitate” care se axează pe deșeuri, dar ignoră electricitatea, apa sau combustibilul.

Curățenia, însă, este punctul forte al festivalului: 280 de oameni angajați doar pentru asta, 1 200 de pubele, aspiratoare pentru mucuri de țigări, șapte containere mari care presează gunoiul reciclat și două pentru depozitarea gunoiului amestecat. Astea din urmă sunt amplasate strategic unde se vinde mâncare și se bea mult, pentru că în astfel de zone lumea aruncă la grămadă.

„Oriunde erai, pe o rază de 20 de metri, găseai o pubelă, chestie foarte utilă mai ales după căderea serii, când lumea e luată de la alcool. De obicei, la astfel de evenimente cauți tomberon până ți se taie și arunci unde îți vine”, spune Emil (33 de ani).

Electric Castle
Mașină de aspirat mucurile de țigări. Fotografii de Ștefan Voicu

Saci de gunoi schimbați la câteva minute

Alex, 30 de ani, unul dintre coordonatorii echipelor de curățenie, acoperă tura de zi de opt ore. În cele două zile pe care le-a lucrat până să vorbesc cu el, a patrulat deja 67 de kilometri în perimetrul festivalului ca să verifice dacă oamenii de la curățenie își fac treaba și ca să-i ajute. Colegului din tura de noapte îi este și mai greu, pentru că ritmul de producere al deșeurilor e mult mai ridicat. Dacă ziua se schimbă sacii din pubele la vreo două ore, noaptea totul devine o chestiune de minute. Alex se ocupă și de dușuri și toalete. Odată la patru ore se schimbă 360 de role de hârtie igienică și asta doar ziua.

Una dintre micile echipe coordonate de Alex este formată din trei băieți de 17 și 18 ani, din Turda, care au venit să facă un ban. Când nu strângeau deșeuri aruncate aiurea, se ocupau de transportarea tomberoanelor cu roți, în afara festivalului, la containerul urât mirositor, care colectează deșeuri amestecate și pe care le preia compania de salubritate Brantner. Într-un tomberon intră vreo 25 de saci de gunoi, unii se dezleagă și curg din ei tot felul de chestii zemoase. Dar unul dintre băieți mi-a zis: „Ce muncim noi nu e scârbos, doar cărăm sacii, nu băgăm mâna în ei”. Dovada că nici măcar nu purtau mănuși. Era și cald pentru ele.

electric castle
Într-o pubelă intră cam 25 de saci de gunoi

Românii încă nu știu să recicleze

Organizatorii nu vor să facă doar curățenie. Atribuie pubele cu saci verzi pentru reciclabile - plastic, doze de metal, sticlele de apă - și cu saci negri pentru deșeurile ce pot fi transformate în compost - mucuri de țigară, resturi de mâncare, farfurii, tacâmuri și pahare biodegradabile.

Oamenii de la curățenie strâng imediat tradiționalul covor de gunoaie lăsat în urma unui show. Dar nu toată lumea aruncă pe jos. Alexandru (31 de ani), din București, spune că a stat cu paharele în mână tot concertul, dozele le-a turtit și le-a pus în buzunar. „Așa sunt obișnuit de-acasă, să reciclez”, zice el. „Am trăit în Londra o perioadă, acolo oamenii reciclează din obișnuință. Așa trebuie să fie și la noi. Nu o chestie cool, ci un obicei”, spune Sebastian (37 de ani), mixolog.

Dar, în general, împărțirea deșeurilor în menajere și reciclabile creează confuzie: sacii sunt vizibili doar dacă deschizi pubela, stickerul sau desenul de pe tomberon, care arată ce fel de gunoi trebuie să arunci acolo, nu e mereu la vedere sau este neclar. O fată cu o sticlă goală din plastic se uită în jurul unui tomberon, aruncă un ochi înăuntru, nu se lămurește pentru ce tip de gunoi e destinat și decide să lase sticla lângă pubelă.

„Am văzut doi băieți care au aruncat un muc de țigară într-un sac verde și au băgat mâna după el, ca să-l mute în sacul negru”, spune Alexandra Hoștină, coordonatoarea campaniei de sustenabilitate. Poate în timp, mai mulți participanți vor acționa așa, dar la ediția asta, toate pubelele în care îmi bag eu nasul pe parcursul celor cinci zile de festival conțin gunoaie menajere amestecate cu resturi reciclabile.

electric castle
Deși existau saci pentru reciclabile, majoritatea gunoaielor erau amestecate

L-am întrebat la telefon pe Raul Pop, expert în managementul deșeurilor și fost secretar de stat în Ministerul Mediului, ce înseamnă asta. El spune că, dacă un sac e plin cu plastic curat, dar se strecoară un carton murdar, probabil cineva îl va înlătura. Dar, dacă pătrund multe chestii menajere, va fi eliminat tot sacul de la sortare și reciclare, din motive financiare: cu cât investești mai mult efort și resurse pentru a sorta un sac, cu atât gradul de reciclare va fi mai mic.

Pe toată perioada festivalului s-au colectat 60 de tone de deșeuri, spune Demeter Tibor, reprezentantul companiei de salubritate Brantner. Dar nu vei afla exact câte din ele s-au reciclat, pentru că vor fi amestecate cu gunoiele produse de alții. „Nu este eficient economic să pornești linia de sortare pentru 60 de tone de gunoi. Poate pentru șase sute”, explică Raul Pop. Prin urmare, procentele finale despre cantitățile reciclate vor include festivalul, dar nu i se vor aplica.

Plasticul biodegradabil nu poate fi eliminat în România

Sub sloganul „less plastic”, festivalul a impus firmelor care vând mâncare și băutură să folosească doar tacâmuri și recipiente biodegradabile, cu excepția apei îmbuteliate, a paharelor de shot și de vin, care nu se fabrică din plastic biodegradabil. „Nu ne propunem să eliminăm plasticul de tot, pentru că nu suntem pregătiți nici noi și nici furnizorii”, explică Alexandra Hostină, coordonatoarea campaniei de sustenabilitate.

electric castle
Alexandra Hostină, coordonatoarea campaniei de sustenabilitate la Electric Castle

Organizatorii își creează, de fapt, o nouă problemă. Plasticul biodegradabil nu dispare pur și simplu în natură. Are nevoie de o tehnologie specială pentru a fi eliminat, care nu există în România. Așa că produsele din acest material ajung, de fapt, la groapa de gunoi, lucru pe care organizatorii pare că nu-l știu: „Lucrăm cu un furnizor de colectare și sperăm că se întâmplă o sortare ca la carte”, îmi zice Alexandra Hostină.

Andrei Coșuleanu, expertul în deșeuri și fondatorul organizației Act for Tomorrow, care militează pentru refolosirea obiectelor și nu pentru eliminarea lor, îmi explică la telefon cum bioplasticul n-a fost produs ca să înlocuiască plasticul, ci ca ultimă soluție, când nu ai cum să scapi de cel obișnuit. Dar, în România, a fost preluat ca alternativă odată cu interzicerea, în 2018, a pungilor din plastic cu mâner, iar percepția generală greșită este că se descompune pe câmp pur și simplu.

„Reciclarea bioplasticului are un cost mai mare, așa că ia drumul deșeurilor menajere. Iar asta este în contradictoriu cu filozofia pentru care a fost produs”, spune Andrei.

Nu toată lumea s-a obosit însă să salveze aparențele cu bioplastic. Compania Coca-Cola, care la anul își propune să fie partenerul în lupta festivalului pentru protejarea mediului, conform Alexandrei, anul ăsta este unul dintre brandurile care a adus băuturi în peturi de 0,5 și doi litri. Până la ora publicării acestui material, compania nu a furnizat pentru VICE o explicație în acest sens.

Văd și pahare de bere, paie și tacâmuri din plastic. Scuza unora, spune Alexandra, este că au fost păcăliți de furnizori. Dar și organizatorii au scăpări. Norbert, coordonatorul standurilor de bere, îmi zice: „EC a comandat cel puțin zece mii de pahare din plastic obișnuit pentru două standuri de bere la draft de care mă ocupă eu”.

Croșetatul plasticului, visul umed al oricărui festivalier

electric castle
Doamne din Bonțida, împletind plastic

În timp ce paharele din plastic își trăiesc viața scurtă de la bar la gunoi. Miruna Batin, coordonatoarea organizației Scientifica, ține workshop-uri despre refolosirea plasticului pentru o sută de oameni. Alături de șase femei din Bonțida, reciclează prin călcare și croșetare. Există și o mini-stație de tratare a plasticului: sticlele sunt mărunțite și topite, iar din firul fierbinte de plastic care iese din aparat, participanții fac căni, bijuterii, coșuri, undițe și împletesc covorașe de baie.

electric castle
În festival au existat două aparate de reciclare a peturilor

Materia primă e cumpărată de la supermarketul Lidl din interiorul festivalului, partenerul EC în campania de sustenabilitate, care se implică pentru al treilea an în festival. Deja au o relație serioasă cu comunitatea din Bonțida: au mobilat școala, au construit o scenă în aer liber, au implementat un program pentru familiile dezavantaje. Anul ăsta au instalat în festival două aparate de reciclare a peturilor, iar pentru fiecare sticlă dusă acolo, donează un leu la restaurarea castelului din Bonțida. Până în ultima zi, se strâng vreo 15 mii de peturi, ceea ce înseamnă că nici zece la sută dintre festivalieri nu le-au dus la aparat. Lidl a plusat și a donat pentru castel 20 de mii de euro.

Compania va replica aparatele în alte cinci magazine din țară plus că, „nu o să mai fie fir de plastic de unică folosință până la finalul anului: farfurii, tacâmuri, pahare, paie, bețișoare de urechi. Nici aici [în supermarketul festivalului] nu mai avem”, spune Cristina Hanganu, directorul CSR al companiei. După interviu, intru în magazin, îmi cumpăr niște ananas la caserolă de plastic și o furculiță din același material. Renunț la alte fructe ambalate așa. „Se fac multe eforturi și e de apreciat. Cumva, sunt hateriți cei care fac ceva”, spune Cristina Hanganu, directorul CSR al companiei.

electric castle
Plastic cât cuprinde

Sustenabilitate nu înseamnă doar colectare separată

„Campania de sustenabilitate” EC îmi ridică semne de întrebare chiar de la primul check-in în festival, când mi se spune să arunc apa din recipientul meu refolosibil. Și Cami Gui, de la asociația Banca de Alimente, din Cluj, are degeaba la ea sticla refolosibilă, pentru că festivalul nu pune la dispoziția participanților apă potabilă. Potrivit Alexandrei, ăsta ar fi un obiectiv greu de atins, pentru că nu pot „trage” apă într-un câmp care nu e al lor. Cami însă, care s-a plimbat și pe la festivaluri din afară, de peste 120 de mii de oameni, spune că se aduc cisterne.

„Eu le-am spus în aprilie că pot solicita cisterne la regia de apă, dar au zis că e prea târziu”, spune Mădălina Hruban, fondatoarea sutenabilcj.ro, o inițiativă de mediu axată pe zero waste și acces la apă. Ea are patru butoaie cu apă potabilă pentru oamenii care îi vizitează standul, care se termină până la finalul festivalului.

Mâncarea rămasă a ajuns pe masa săracilor

electric castle
S-au strâns peste 850 de kilograme de resturi de mâncare

Mâncarea este din belșug, din toate colțurile lumii, bună, diversificată și scumpă. Și unde e mâncare e și risipă alimentară, iar cea care manageruiește această problemă este Cami Gui, de la asociația Banca de Alimente. Ea știe exact cine ar putea fi beneficiarii resturilor rămase, asociații precum Masa Săracilor din Cluj, care oferă mâncare caldă pentru patru sute de persoane nevoiașe, în fiecare sâmbătă. Din 36 de standuri cu mâncare, 18 sunt de acord să doneze. La sfârșitul festivalului, sunt preluate peste 850 de kilograme de alimente rămase.

electric castle
Unii au respectat regula fără plastic și au adus farfurii comestibile

Radu Constantinescu are un van cu mâncare indiană și anul trecut a gătit peste 2 500 de porții. Respectă regula cu tacâmuri biodegradabile, ba chiar a adus farfurii comestibile. Nu știe de inițiativa EC în ce privește risipa alimentară, dar a dezvoltat un sistem prin care nu aruncă mâncare: puține feluri de mâncare, carnea și sosul se păstrează la congelator, iar orezul e savurat de staff în caz că rămâne.

Impactul asupra mediului, mai mare decât eforturile de protejare a lui

electric castle
Container pentru depozitat gunoiul menajer

În afara festivalului e o desfășurare de forțe impresionantă: camioane care duc-aduc, cisterne pentru toalete, containere, materiale de construcții și utliaje pentru paleți. În interior, mă dă pe spate imensitatea parcării de 70 de mii de mașini, drumul lung de-a lungul festivalului, cu multe porți de acces, coada de la intrare, numărul de standuri și locuri de mâncare, de scene și de corturi, 17 mii până în ultima zi.

EC a construit o lume de basm, cu „oameni frumoși”, care mănâncă burgeri de 45 de lei, dansează pe drum&bass la amiază, își fac poze cu globuri strălucitoare, baloane colorate și se stropesc cu apă în fața unei roți imense, luminoase. Toate eforturile astea înseamnă un singur lucru: resurse. Organizatorii încearcă să acopere problema deșeurilor și a risipei alimentare, dar lasă pe afară resursele de combustibil, de apă, de electricitate și de materii prime, pentru a face un oraș de 50 de mii de locuitori în fiecare seară să funcționeze.

Educația ecologică când ești beat

Festivalul are și 40 de voluntari speciali, grupați sub sloganul „Environment First”, care bat domeniul castelului Banffy, ca să-i convingă pe festivalieri să fie eco. „Abordăm oameni în grup, voioși, niciodată când mănâncă. Îi vezi cum se duc la pubelă și îi atenționezi dacă sortează greșit”, spune Ovidiu (22 de ani), membru al echipei. El face mulți oameni să fie conștienți de deșeurile pe care le produc. „Când ai alcoolul în sânge, nu te gândești la reciclat, încerci doar să scapi de gunoi. Ziua nu sunt beți, dar seara, în afara muncii, le mai atragem atenția. Cel mai nașpa e să te ignore”, spune el.

electric castle
Aici se adăposteau toate inițiativele de mediu din Cluj găzduite de EC

Iau și eu exemplul lui și intru în vorbă cu un grup voios și dezinhibat. Tinerii știu multe despre managementul deșeurilor, chiar dacă din cauza ebrietății îi zic „reciclare selectivă”. Chiar își pun problema că multe deșeuri, precum pungile din plastic sau cutiile de pizza, nu sunt reciclabile și se gândesc la viitorul sumbru al planetei. O să trăim așa, într-un plastic mare. Aici la Electric o să fie un plastic mare, castelul o să fie din plastic”, spune Marius (31 de ani), unul dintre ei.

În România, nu există deocamdată niciun mare festival care să fi primit eticheta de „eveniment responsabil”. Electric Castle, însă, are ambiția de a include sustenabilitatea printre principiile sale, chiar dacă anul acesta campania de mediu nu a funcționat ca la carte. În toiul petrecerii, m-am întâlnit cu doi ecologiști care mi-au zis că văd și lucrurile bune și lucrurile rele din festival, dar preferă „să aprecieze strădania și să nu critice tot”.

Editor: Ioana Moldoveanu