FYI.

This story is over 5 years old.

psihologie

De ce unor bărbați le place să stea la bustul gol în public

În fiecare grup de prieteni există mereu un tip care se dezbracă de tricou în situații în care nimeni altcineva n-ar face-o. Ce-l motivează?
Autorul, fără tricou

Imaginează-ți: este două dimineața. Ești la un festival. DJ-ul pune piesa „Africa” și toată lumea din cort o ia razna. Paharele de votcă și cola zboară peste tot, oamenii scot sunete guturale ciudate, din care debordează entuziasmul. Și apoi îl vezi: idiotul la bustul gol care-și învârte tricoul pe deasupra capului.

O mărturisire: eu sunt acel idiot.

N-aș putea să-ți spun de ce mă dezbrac la bustul gol în public nici dacă m-ai întreba. Sunt slab cu o ușoară burtă de la bere – un corp 5/10 – și în situații obișnuite, când sunt treaz, mă fac mic atunci când sunt în centrul atenției. Deci mi-am propus să aflu de ce și mii de alți tipi ca mine par predispuși să se dezbrace în public, în timp ce o groază pot supraviețui îmbrăcați 24 de ore.

Publicitate

Înainte să începem, am următoarea întrebare: practic este pentru că suntem idioți, nu-i așa?

„Tipii care se dezbracă la bustul gol au cu siguranță mai multe motive pentru care fac asta, e o chestie complexă”, spune Jonathan Hoban, consilier și psihoterapeut. „Dar totul este despre libertate și conexiune.”

Pentru observatorul ocazional care-i privește pe tipii lucrați cum organizează campionate ad-hoc de cărat în spate, asemenea platitudini par puțin îngăduitoare. Dar, continuă Hoban, poate să fie într-o mare măsură și comportamentul unic, alimentat de testosteron, la care te-ai aștepta. „Este despre bărbații care aleg un mascul alfa”, spune el.

Este ușor să dezaprobi acest comportament narcisist la prima vedere, dar dacă aruncăm o privire sub cozorocul acelor șepci Herschel și la tatuajele cu gantere de pe bicepși, poate că tipii ăia plini de mușchi merită puțină compasiune: „Narcisismul este practic o supracompensare imensă”, spune Hoban. „Multe lucruri nu sunt văzute, auzite sau prețuite atunci când ești copil. Când mama ta îți recunoaște meritele, ești lovit de un val de endorfine sau dopamină. Te simți recompensat.”

Atunci când o persoană nu primește aceste substanțe care produc plăcere, poate să ajungă la maturitate un smiorcăit care încearcă cu disperare să le capete prin alte mijloace. „Spune Nu mi s-au recunoscut reușitele în copilărie, fă-o acum, te rog. Este de asemenea și despre un sentiment de putere”, spune Hoban. „Nu dețin tăria sufletească, dar corpul lor este suficient de puternic. Serios, totul este despre sentimentele de iubire. Când oamenii le spun Wow, ai un corp grozav, totul se învârte în jurul lor, se simt iubiți.

Publicitate

Am stat de vorbă cu o groază de tipi pentru articolul ăsta și – probabil o să ți se pară surprinzător – doar unul dintre ei a admis că rămâne regulat la bustul gol în public ca să-și arate abdomenul lucrat. „Obișnuiam s-o fac când eram într-o formă foarte bună”, spune Lee Goddard în vârstă de 34 de ani. „În mare parte ca să mă dau mare sau să intimidez pe cineva. Cerșeam atenție. Dar apoi am întâlnit-o pe nevastă-mea. Ei nu-i păsa de chestiile alea și m-am liniștit.”

Ceilalți tipi lucrați cu care am stat de vorbă au avut alte motivații pentru partidele lor de semi-striptease; chestii care sună mai inocent, precum legătura dintre bărbați. „Hainele ne protejează”, spune psihologul clinician Deborah Page. „Atunci când ne dezbrăcăm devenim mai vulnerabili, ceea ce înseamnă că acest act ar putea să fie un semn de intimitate și apropiere între bărbați.”

Totuși, „efectul de comedie” a fost cel mai răspândit. „Îi face pe alții să râdă”, spune Josh Finn, în vârstă de 26 de ani. „Nu sunt în formă și sunt plin de păr. Dacă aș avea 1.83, tatuaje pe brațe și aș merge în fiecare zi la sală, aș putea să arăt intimidant. Dar eu nu-s deloc așa, deci o fac doar pentru că-i amuzant. Și, presupun, ca să arăt că mă simt confortabil cu felul în care arăt.

Fotografie: Kremlin Pool / Alamy Stock Photo

Dar cum rămâne cu bărbații care folosesc asta ca element din actul lor – sau arta – și îl împărtășesc cu întreaga lume? Două figuri cunoscute – și diametral opuse din punct de vedere ideologic – ar fi Vladimir Putin și Childish Gambino a.k.a. Donald Glover.

Publicitate

Fotografiile de vacanță ale lui Putin în care apare la bustul gol – atunci când călărește, pescuiește și înoată stil fluture în lacurile siberiene – au făcut înconjurul societății occidentale. „Putin este exemplul perfect al stereotipului de masculinitate – călărit, vânat și pescuit, toate la pieptul gol”, spune Hilda Burke, psihoterapeut integrativ, consilier în probleme de cuplu și trainer de lifestyle. „Dar Rusia are o cultură ancorată în iconografie și puterea simbolurilor. Precum secera și ciocanul. Poate că el duce mai departe acea tradiție, iar imaginile nu sunt îndreptate către noi.”

Există o viziune interesantă, prezentată de jurnalistul Leonid Bershidsky, că majoritatea rușilor nu sunt cu adevărat impresionați de fotografiile lui Putin din vacanță. În schimb, afirmă Bershidsky, el le publică în interesul presei din Vest ca un fel de dublă cacealma, de parcă noi ne hrănim cu mecanismul ăsta născocit, în timp ce el își vede de treburi în liniște în spatele scenei, lingușind persoanele aflate în poziții cheie ca să-și întărească și mai mult puterea asupra Kremlinului.

Pieptul lui Childish Gambino a devenit o parte din identitatea lui, fie în timpul concertelor live, emisiunilor TV, apariției în Magic Mike XXL sau în clipul pentru „This Is America”. Și acum nu mai poate da înapoi.

Screenshot: YouTube

„Actul lui Donald Glover își are rădăcinile într-o istorie lungă, trainică a bărbaților de culoare care și-au arătat pieptul în publicul în muzica populară și în concerte. Este destul de bine făcut, dar nu exagerat: el s-a prezentat mereu ca un fel de sex-simbol alternativ”, spune Jason King, profesor la Institutul de Muzică Clive Davis din cadrul NYU. „A adoptat o identitate de seducător ca o modalitate perspicace de a-și promova noul stil prin cel de-al treilea album, Awaken, My Love! Ai putea să spui că muzica boudoir necesită un look potrivit.”

Publicitate

În toată această teoretizare profundă, există o variabilă absolută: că este un privilegiu masculin să-ți dai jos tricoul în public. Femeile pe care le-am întrebat și-au exprimat compasiunea față de genul ăsta de tipi, dacă subiectul a fost abordat cu o atitudine oarecum glumeață și superioară. „De obicei nu mă deranjează, dar pot să pară în mod voit nesuferiți, mai ales când își pierd vremea în parcarea magazinelor, arătând de parcă vor să intre în belele”, a spus Emily Bryce, în vârstă de 25 de ani.

Bee Nicholls, organizatoarea marșului Free the Nipple din Brighton, a spus: „Nu mi se pare ofensator sau amenințător, dar pentru mine este o reprezentare foarte vizuală și impunătoare a privilegiului masculin. Dar, în calitate de femeie care este foarte conștientă de asta, un grup mare de tipi lipsiți de griji la bustul gol mi se pare o manifestare foarte reală a faptului că bărbații au un privilegiu de care femeile nu dispun.”

Toate astea ne aduc înapoi la mine: idiotul. De ce o fac? O făceam cu siguranță ca să șochez când eram mai tânăr; îi făcea pe oameni să râdă, și ca un tip stângaci care și-a acumulat încrederea în sine prin umilințe, era o victorie ușoară. Dar sunt puțin mai în vârstă acum. Mai fericit în pielea mea și confortabil să stau în umbră. Așadar, de ce atunci când aud „Africa”, sunt în continuare predispus să-mi învârt tricoul pe deasupra capului într-un colț al cortului? Am întrebat-o pe mama prietenei mele, Deborah Page, care – pe lângă faptul că mă cunoaște bine – este de asemenea și psiholog clinician.

„Oamenii au două sisteme de fericire. Unul este despre confortul care provine din sentimentul de siguranță și grijă. Altul este despre bucurie: momentele alea de desfătare – deseori în compania altei persoane, dar nu întotdeauna – care sunt alimentate de substanțe care produc plăcere precum endorfine, opioide și dopamină”, a spus ea. „Chestia asta cu dezbrăcatul pare să fie un moment de bucurie, iar aruncarea tricoului un răspuns la libertate.”

Nu mai sună așa de rău când pui problema așa.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.