Știință și tehnologie

De ce animalele au dreptul la intimitate

Tot mai mulți oameni de știință ascund coordonatele de urmărire ale animalelor ca să le protejeze locația.
7.6.17

Șopârlița gecko psihedelic de stâncă trăiește printre stânci, pe o insuliță din Marea Chinei de Sud. Mai întâi, oamenii de știință au descris această creatură mică și colorată în 2010, în jurnalul Zootaxa – unde se găsește, cum arată și cum se comportă. Trei ani mai târziu, deja se puteau cumpăra în petshopurile din Europa. Aceeași poveste s-a întâmplat și cu șopârla monitor de Borneo fără urechi, șopârla-aligator Campbell și multe alte specii.

Publicitate

Înainte, informațiile științifice erau accesibile doar prin abonarea universităților la reviste de specialitate. Dar acum sunt disponibile pentru oricine le dorește. Și astfel, cercetătorii s-au trezit că pun în pericol animalele pe care le descoperă când le publică locațiile. Și se gândesc ce e de făcut.

„Informațiile despre sănătatea mea sunt protejate", a zis Steven Cooke, un biolog conservaționist de la Universitatea Carleton din Ottawa. „Oare informațiile despre locurile prin care umblă urșii iarna ar trebui să fie disponibile tuturor? Oare animalele nu au dreptul la intimitate? Cine hotărăște asta?"

„Există tot mai multe cereri ca informațiile despre animale să fie accesibile", ne-a zis prin e-mail Ben Scheele, un ecologist de la Universitatea Națională a Australiei. „Ecologiștii publică aceste informații ca publicul să se implice mai mult în salvarea mediului, dar mulți dintre ei nu fac decât să le vâneze sau captureze."

El și colegul lui David Lindenmayer au deschis recent această conversație în revista Science și le-au cerut oamenilor de știință să participe la dezbatere.

Citește și: China stopează în sfârșit testele obligatorii pe animale

„Înainte de publicare, oamenii de știință trebuie să se întrebe: aceste informații vor ajuta sau vor afecta negativ eforturile de conservare a mediului?" a zis Scheele. „Este această specie vulnerabilă? Sunt interese să fie vânată sau capturată?"

Paleontologii nu publică regiunile bogate în fosile de dinozaur tocmai pentru a restricționa colectarea și comerțul cu ele. Arheologii fac același lucru. Dar biologii au publicat întotdeauna aceste informații și au folosit diverse tehnologii de urmărire pentru a învăța despre toate felurile de specii, de la pești și elefanți la tigri și pume.

Publicitate

Cooke urmărește animalele de două decenii și a crezut mereu că le face un bine. „Nu m-am gândit niciodată că informațiile pe care le public despre ele le-ar putea face rău", a recunoscut el. Până de curând.

Lacul Peyto din Parcul Național Banff. Imagine: Tobias Alt

După ce a aflat că oamenii foloseau receptoare ieftine de radio telemetrie ca să urmărească animalele marcate de cercetători în parcul național Banff din Alberta, a început să se întrebe cum sunt folosite aceste informații. Animalele valoroase sau carismatice sunt supuse celor mai mari riscuri.

„N-ai nevoie de o armă sau de un cârlig sau de o plasă ca să le faci rău animalelor", a zis Cooke. „Când oamenii se apropie prea mult de ele, animalele se obișnuiesc cu ei și pot sfârși eutanasiate. Sau se pot stresa și îmbolnăvi. Dacă îți dau latitudinea și longitudinea locului unde hibernează un urs, poți fii sigur că-l găsești acolo", a zis Cooke. În zilele noastre, oricine are un smartphone poate găsi aceste locații.

Unele publicații și rapoarte guvernamentale le cer oamenilor de știință să includă coordonatele exacte ale speciei pe care o studiază, dar tot mai multe au început să le permită să ascundă informațiile spațiale și temporale.

Citește și: Cele mai bune fotografii cu animale pe care o să le vezi anul ăsta

„De acum dăm informații mai puțin exacte, astfel încât să ajungi la zece kilometri de locul unde am prins peștele în loc să găsești direct bușteanul după care se ascundea", a zis Cooke.

În India, braconierii au încercat să spargă datele de GPS pe care cercetătorii le foloseau ca să urmărească tigri. În alte cazuri, a zis Cooke, agenții de turism folosesc informațiile ca să ducă turiștii cât mai aproape de animale.

Lydia, un rechin mare alb, poartă pe aripioară un dispozitiv de urmărire din 2013. Ea și alți rechini atrag mii de followeri de pe Twitter, care le găsesc locația prin satelit.

Aplicațiile pentru smartphone precum iNaturalist ușurează accesul oamenilor care vor să contribuie la lumea științei. Problema e că unii dintre ei folosesc informațiile în defavoarea animalelor. Adevărul e că nu le prea oferim animalelor spațiu să existe.

„Animalele fac mari eforturi să se ascundă și să-și vadă de treaba lor", a zis Cooke. „Iar dacă noi folosim tehnologia ca să le luăm acest drept, atunci s-ar putea să rămânem fără ele în viitor."