Publicitate
High hui

Cum e să mergi la psiholog şi să primeşti ciupercuţe halucinogene

Mi-am petrecut o zi tripat pe ciupercuțe într-o grădină însorită din Londra, în încercarea de a-mi rezolva profundele probleme psihologice.

de Charlie Gilmour; translated by Ioana Pelehatăi
01 Septembrie 2017, 4:00am

Fotografii de Sarah M. Lee

Nota bene: Nici autorul și nici Tom Fortes Mayer nu au fost implicați în furnizarea de droguri ilegale. Tom Fortes Mayer a fost de acord să participe, pentru a asigura siguranța tuturor participanților. Evident, VICE nu încurajează și nici nu aprobă utilizarea de droguri ilegale.

Nu-i un moment bun să-mi întâlnesc copilul interior. Taică-miu (cel mai degrabă absent) tocmai a murit, iar eu sunt spart – rău, rău de tot – pe ciuperci magice. Vreo cinci alți participanți zac pe iarbă în jurul meu, cu ochii închiși, într-o stare de profundă hipnoză. „Gândește-te la un moment când te-ai simțit abandonat sau dezamăgit de unul dintre părinții tăi", ne instruiește hipnoterapeutul care ghidează ședința de terapie psihedelică, „și ia-l de mână pe copilul ăla speriat și furios".

O iau la goană spre „camera tăcerii" – e prea mult și prea curând.

Hipnoterapia cu psihedelice e o nouă frontieră. Nu e legală – cel puțin nu în Marea Britanie – dar probabil ar trebui să fie. Psihedelicele pot să facă minuni. Așa zice știința. Studiile recente au arătat că, atunci când sunt folosite corect, pot să scape dependenții de pofte, să aline depresia, anxietatea și PTSD-ul, să inducă schimbări pozitive de comportament pe termen lung, să-i ajute pe bolnavii în stadiu terminal să treacă peste groaza de moarte – și chiar să-i pună pe bieții muritori în contact cu divinitatea.



Participanții de azi au ambiții mai puțin înalte. Doi dintre ei vor să se lase de fumat, una vrea să treacă peste problemele cu alcoolul, alta să proceseze sentimentele suscitate de moartea mamei ei, iar altul să treacă peste o traumă profundă. Dar o să funcționeze ceva, în afara condițiilor de laborator?

Psihedelicele folosite de participanți, trufe care conțin psilocibină, sunt droguri de mare risc, simpla posesie poate să te condamne la o pedeapsă maximă cu închisoarea de șapte ani, așa că numele și identitățile sunt anonime – în cazul celor care nu și-au dat consimțământul.

Citește și Astea sunt lucrurile proaste care ți s-ar putea întâmpla când iei ciuperci

Eu am organizat întâlnirea – sub supravegherea psihiatrică profesionistă a lui Tom Fortes Mayer, un hipnoterapeut de top – într-un loc secret din Londra. Mi-am pus mari speranțe în întreprinderea asta. Eu am mai experimentat forța incredibilă a hipnozei psihedelice. Acum doi ani, după ce-am citit despre un studiu întreprins de Universitatea Johns Hopkins, care indica faptul că psilocibina avea o rată de succes de 80% în întreruperea fumatului, m-am hotărât să o testez pe mine însumi. Cu ajutorul lui Tom și-o mână de ciuperci magice proaspăt culese, am reușit într-o după-amiază ce nu reușiseră ani de încercări chinuitoare de a mă lăsa dintr-un foc și de a face cursuri cu terapii de înlocuire a nicotinei. Nu m-am mai atins – și nici nu m-am mai gândit – de atunci încoace la țigări.

N-a fost greu să găsesc participanți dispuși. La urma urmei, cine n-ar vrea să-și rezolve profundele probleme psihologice drogându-se într-o grădină însorită?

Participanții au fost selectați cu atenție, dar întotdeauna poate să meargă ceva prost când permiți unor străini să se drogheze cu substanțe puternice într-un spațiu închis. Ajung mai devreme la locul faptei și ascund toate cuțitele. Lângă ușa din spate atârnă un ditamai toporul. De ăsta clar trebuie să scap.

Participanții sunt o gașcă diversă. Unii au mai încercat halucinogene și înainte, alții sunt virgini. În urma instructajului din partea hipnoterapeutului, formăm un cerc al încrederii și ne împărtășim intențiile pentru ziua respectivă.

Îl avem pe Guy, muzician, 55 de ani. „Îmi doresc cu disperare să mă las de fumat", zice el. „Am încercat cam tot. Asta mi se pare soluția perfectă. Știu cu certitudine că psihedelicele sunt calea rapidă spre subconștient."

„Am suferit o pierdere destul de traumatizantă și dureroasă anul acesta, când mi-a murit mama", spune Susan, psihoterapeută, 58 de ani, care n-a mai încercat niciodată până acum drogurile. „Sper ca asta să mă ajute."

Michelle, 27 de ani, lucrează în retail, are o problemă cu alcoolul. „Acum patru ani n-am pus gura pe băutură timp de șase luni", spune aceasta. „Nu m-am simțit niciodată mai bine. Mi-ar plăcea enorm să mă ajute chestia asta să mai ajung acolo. Mi-aș dori să fac mult mai multe cu viața mea în perioada asta."

Bryan, 22 de ani, a venit aici ca să depășească un moment profund traumatizant. Ultima oară a luat halucinogene acum doi ani, împreună cu un prieten care a ajuns să aibă un episod psihotic violent. „Urla că sunt un demon și că trebuie să mă omoare, mânca nisip, mă pocnea cu putere în față. A ținut-o așa ore în șir. Și pe mine m-au arestat! De-atunci n-am putut să mai iau droguri. Vreau să le pot experimenta din nou, fără frică."

M-am hotărât să particip și eu. Parțial pe post de cobai, dar, de asemenea, pentru că, la fel ca și Susan, mi-am pierdut de curând un părinte și încă nici n-am început să procesez evenimentul. Psihedelicele folosite în scopuri terapeutice pot să ajute.

Începe ca o întâlnire de sectanți. Stăm așezați în cerc, luăm trufele magice în mână și le ridicăm spre cerul albastru, cu capetele plecate. „Mulțumim pentru această sfântă împărtășanie", spune hipnoterapeutul, „și acordăm minților și corpurilor noastre permisiunea de a o consuma."

În ciuda tuturor calităților lor minunate, trufele magice nu prea au gust sfânt. Sunt noroioase și amare și uscate. E ca și cum ai mesteca o bucată mucegăită de plută veche. Ne strâmbăm, mâncăm fructe dulci și apoi ne întindem și așteptăm. Hipnoterapeutul ne îndrumă cu blândețe în trip.

„Folosesc tehnici de respirație ca să-i aduc pe oameni într-o stare meditativă de neînfricare, prezență și deschidere, ca să-i ajut să primească experiența cu brațele deschise", explică acesta ulterior. „Apoi fac niște programare pe marginea perspectivei spirituale, astfel încât toate experiențele psihedelice să se desfășoare în cadrul unei paradigme spirituale."

Citește și Cum se tratează depresia cu ciuperci halucinogene

Următoarele câteva ore sunt ca prin ceață. Zac cu capul într-un răzor cu flori. Îmi curg liber și-n liniște lacrimi din colțurile ochilor: e prima data când plâng cu-adevărat de la moartea lui taică-miu. O zăresc pe Susan într-un alt colț, că face exact același lucru. Pare plină de beatitudine. În diverse momente, hipnoterapeutul îi ia pe oameni din grup și lucrează cu ei individual. Cei care sunt capabili să vorbească țin discursuri lungi despre frumusețea florilor; alții pur și simplu le admiră.

La final de tot mă simt curat, energizat și infuzat cu o poftă reînnoită de viață. Ceilalți par să se simtă la fel. Dar a funcționat ceva?

„A fost exact ce trebuia să fie", spune Bryan când îl contactez peste câteva zile. „Acum mă simt mult mai bine, mult mai sigur în privința psihedelicelor."

„Drogul a spart barierele", spune Susan. „Cred că mi-am petrecut vreo trei sferturi bune de oră pur și simplu plângând, la liber, cu lacrimile șiroind. Apoi am avut o regresie puternică, o întoarcere în uter. După ce tocmai am trecut prin finalul vieții mamei mele, acum m-am întors la începutul vieții mele cu ea. A fost extraordinar, sincer."

Guy, unul dintre fumători, și Michelle, tipa cu problema cu alcoolul, au avut mai puțin succes.
„N-am simțit nicio poftă după", spune Guy. „M-am simțit foarte limpede. Când am ajuns acasă m-am băgat direct în pat și-am dormit 12 ore. Dar când m-am trezit, am simțit o senzație ușor sâcâitoare. Nu m-am reapucat de fumat – dar nu mi-a trecut de tot. Mai am nevoie de o ședință."

„Am băut în seara aia", spune Michelle. „Dar a fost pentru că la o petrecere după, am băgat acid, cocaină, ketamină și restul ciupercilor. Eram atât de prăjită încât singurul lucru la care m-am putut gândi c-o să mă ajute să-mi revin a fost băutura. Dar n-am băut la fel de mult cât beau de obicei și de-atunci n-am mai băut. Nici n-am mai avut pofte, deci e destul de bine!"

Cât despre mine? O să am nevoie de ceva mai mult decât câteva ciuperci magice ca să mă ajute să fac față unei chestii atât de complicate precum moartea tatălui. Dar cu siguranță a declanșat procesul.

Terapia cu psihedelice nu-i un panaceu universal. Dar – având în vedere studiile – ar trebui să ne gândim serios s-o includem ca armă în arsenalul terapeutic modern. În SUA, situația se mișcă încetișor în direcția asta. Momentan, sub prohibiție, lucrurile sunt riscante, dar nu-s de neatins. Tot ce-ți trebuie e un psiholog dispus să te-ajute, o grădină însorită și-un pachet de la Amsterdam.

Tagged:
trauma
moarte
terapie
ciuperci
durere
psihedelice