Cum ți se schimbă viața atunci când renunți la alcool

Este întrebarea pe care și-o pune toată lumea care renunță la băutură: Vor mai vrea prietenii mei să iasă cu mine dacă o să beau un Perrier în loc de Laurent-Perrier?

Sună nebunesc, dar e mai greu să le spui prietenilor tăi că nu bei decât să te abții de la alcool. Abstinența este mai mult decât o decizie care-ți vizează sănătatea fizică și mintală — are un efect uriaș asupra vieții tale sociale. Și, așa cum am descoperit după ce m-am lăsat de băut, asta nu înseamnă c-o să ai parte de momente stânjenitoare atunci când o să ieși într-un bar cu prietenii. Nu consumul de alcool în baruri m-a condus spre abis, ci faptul că obișnuiam să beau prea mult, punct. Îmi afecta relațiile, abilitatea de a fi un părinte bun, cariera… Mă secătuia de tot de puteri. Așa că am încetat să mai beau.

Alcoolul a făcut parte, de-a lungul vieții mele, din toate evenimentele obișnuite: de la cine în familie, nunți, și grătare, la vacanțe, evenimente de networking, petreceri aniversare sau întâlniri spontane cu vecinii. Abia după ce am renunțat la băutură mi-am dat seama câte evenimente se învârt în jurul băuturii. Este pe tot. Sau cel puțin pentru mine, un băutor înrăit a cărui lume se învârtea în jurul… alcoolului. Trecerea era destul de bruscă, așa că nu știam la ce să mă aștept și mă temeam de ce era mai rău.

Chiar și după șapte luni de abstinență, tot evit pe cât posibil evenimentele care au la bază alcoolul. Și nu pentru că sunt îngrijorat că voi cădea pradă tentației, ci pentru că nu mă mai tentează să mă uit la alți oameni cum dau pe gât un șir de shoturi de tequila la bar. Bătălia abia a început. Am învățat multe despre socializare în ultimele luni. Urmează câteva sfaturi care te-ar putea ajuta.

Viața ta socială este diferită acum, dar ăsta e un lucru bun. Și tu te-ai schimbat. Momentul de cumpănă a fost atunci când am acceptat că ăsta e un lucru important și că oricât de mult aș vrea să mă prefac că nu există, nu pot s-o fac. Obișnuiam să mă tratez cu unul dintre drogurile care provoacă cel mai înalt nivel de dependență, dar acum nu mai fac asta. Am ajuns de la a fi unul dintre cei mai beți oameni de la petrecere la a fi (frecvent) singura persoană trează de acolo. Sigur că lucrurile se vor schimba.

Alcoolul era punctul meu de sprijin, în orice situație în care mă simțeam neliniștit sau inconfortabil: întâlniri, petreceri în familie, ieșiri în oraș cu un grup mare de femei, ieșiri după muncă etc. Am cunoscut-o pe logodnica mea înainte să renunț la alcool, așa că nu am mers niciodată nebăut la întâlniri, dar mi se face pielea de găină doar când mă gândesc la vremurile alea.

Când eram pe aproape să renunț la băutură, frica de a nu-mi pierde punctul de sprijin era motivul meu principal pentru care nu voiam să renunț. N-o să mint: eram cuprins de anxietate și mă simțeam inconfortabil la multe evenimente în primele zile de abstinență, dar trebuia să mă comport ca și cum totul era în regulă. Încă mai simt câteodată cum mi se întoarce stomacul pe dos atunci când merg treaz la o petrecere, dar pe măsură ce devin din ce în ce mai încrezător în decizia pe care am luat-o, aceste momente sunt din ce în ce mai rare.

Cel puțin prietenii tăi adevărați. Faptul că te-ai lăsat de băut poate avea un impact fascinant asupra relațiilor tale de prietenie. Unii dintre prietenii mei au avut nevoie de puțin timp pentru a se obișnui cu alegerea asta drastică pe care am făcut-o. Nu mă deranjează. Câțiva s-au îndepărtat pur și simplu, dar totul a survenit de ambele părți — bănuiesc că lipsa consumului de alcool ne-a distanțat și mai tare și astfel nu a mai existat cale de întoarcere. Prietenii mei adevărați au fost acolo pentru mine când îmi pierdeam cunoștința la petreceri sau când vomitam pe bancheta din spate a taxiurilor. Și sunt și acum lângă mine.

Îmi fac și prieteni noi, pentru că îmi petrec timpul în care obișnuiam să beau și să-mi tratez mahmurelile cu alte chestii: yoga, înot, scris, blogging — ceea ce John Mendelson, un academician și expert în dependență din San Francisco, numește „o lume nouă în care băutul nu mai este singura funcție a petrecerii”.

„Foștii alcoolici au nevoie să caute această lume și să i se alăture”, spune el. „Cinele, petrecerile de muncă și alte evenimente care se învârt în jurul alcoolului pot să fie o provocare pentru persoanele care au renunțat recent la băutură, așa că ai nevoie de un plan dacă ai de gând să participi la astfel de adunări”.

Mendelson are mai multe sfaturi pentru ușurarea acelor situații stânjenitoare: ia-ți cu tine, oriunde ai merge, băuturi fără alcool. Mie îmi place să am mereu la mine limonadă roz sau bere de ghimbir — păstrez un stoc în mașină pentru că da, eu sunt de obicei șoferul. Și poate să-l iei pe un prieten care nu bea care să te susțină. (Notă: nimeni nu știe mai bine prin ce treci decât cineva care se luptă cu aceeași problemă.)

Este crucial să-ți fac planul din timp, iar dacă o situație pare riscantă, este absolut OK să nu mergi, spune Mark Willenbring, șeful Diviziei de Tratament și Cercetarea Recuperării de la Institutul Național pentru Alcoolism și Consumului Excesiv de Alcool în perioada 2004-2009, și responsabil pentru supravegherea cercetării asupra alcoolismului din cadrul mai multor universități din Statele Unite. Oricum, ar trebui să ai mereu un plan B. „Dacă te simți mai mult decât tentat, pleacă imediat”, spune el. „Nu rezolvi nimic dacă îți testezi voința.”

După ce o să te lași, probabil că o să fii întrebat des de ce nu bei. Willenbring recomandă să ai mereu un răspuns la îndemână, precum „Mi se pare că mă simt mai bine dacă nu beau”. Bam. „Dacă cineva insistă, ia în considerare răspunsul ăsta: „Tu nu te simți inconfortabil atunci când bei?”, adaugă el. „Pacienții mei au descoperit că asta le taie într-un mod rapid și respectuos cheful oamenilor de a pune întrebări.” Dacă nu funcționează sau dacă te simți presat de către prieteni să bei, poate ar fi cazul să începi să-ți ridici niște semne de întrebare despre acele relații de prietenie.

„Abstinența este standardul pentru mulți oameni, iar stigmatizarea nu este așa de pregnantă printre oamenii care nu consumă alcool”, spune Mendelson. „Cei care fac parte din grupurile astea sunt prieteni între ei, pentru că au aceleași interese profesionale și recreaționale. Dacă grupul tău de prieteni are la bază alcoolul, poate fi destul de greu să fii acceptat din cauza unui comportament care nu este practicat de toți membri. Se poate ca oamenii care să gândesc să renunțe la băutură să fie nevoiți să-și clădească noi cercuri de prieteni și să se implice în activități noi. Toate astea există, trebuie doar să le găsești.”

Dacă nu-ți iese altcumva, mai bine rămâi acasă. Serios. Ia-o încet cu toată chestia asta cu abstinența și concentrează-te pe propria ta persoană. În primele săptămâni, când mă dădeam de ceasul morții gândindu-mă cum să le spun oamenilor că am renunțat la băutură, singura persoană care a renunțat la alcool și pe care o cunosc în viața reală mi-a spus: „Singura conversație pe care trebuie s-o ai e cu tine însuți!”. Este un motto destul de bun pentru cei care abia au renunțat la alcool.