Adevărata scrisoare a Gabrielei Firea către PSD

„Dragi colegi social-democraţi, membri şi simpatizanţi ai PSD,

Se încearcă în ultimele zile acreditarea în spaţiul public a ideii că în partid are loc un război între Gabriela Firea şi Liviu Dragnea, din care PSD nu are decât de pierdut. În realitate, vă spun cu toată sinceritatea: exact aşa stau lucrurile şi voi încerca să explic de ce s-a ajuns în această situaţie, în cazul în care unii dintre dumneavoastră încă mai cred, pueril, că e o dispută despre principii şi democraţie internă. În primul rând, a venit vremea să alegeţi între mine şi Liviu Dragnea, şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: aşa cum am gândit de nenumărate ori, dar nu am spus-o niciodată, ÎMI doresc să fiu, cu toată responsabilitatea, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale.

Nu-l critic pe preşedintele partidului pentru a-i lua locul. Personal, nu şefia partidului mă interesează neapărat, ci promisiunea că voi fi candidatul la prezidenţiale. Aşa cum, pentru dumneavoastră, dragi colegi, partidul a fost o trambulină către o funcţie publică bine remunerată, pentru mine, partidul nu e altceva decât trambulina spre Cotroceni. Poate că unii dintre dumneavoastră, membri marcanţi ai acestei formaţiuni, nu mă cunosc atât de bine, în condiţiile în care au trecut doar șase ani de când am intrat în PSD, însă vă spun cât se poate de direct: sunt dispusă să calc pe cadavre ca să-mi duc la bun sfârşit planurile politice. Obiectivul meu este, repet, să candidez din partea PSD la prezidenţiale.

Nu s-ar fi ajuns în această situaţie regretabilă dacă domnul Dragnea ar fi înţeles că nu voi face niciun pas înapoi. De ce am oferit, ca primar, nenumărate pomeni electorale? De ce am dat vouchere pentru biciclete? De ce i-am trimis pe pensionari în Grecia pe banii primăriei? De ce i-am trimis pe tineri la mare, tot pe degeaba? De ce credeți că le dau bani bucureștencelor pentru fertilizare în vitro? De ce am mufat televiziunile-prietene la robinetul cu bani publici? De ce investesc în sondaje măsluite? De ce am încercat să-mi lipesc imaginea de Simona Halep? Ca să privesc de pe margine cum domnul Dragnea îl propune candidat la prezidenţiale pe domnul Tăriceanu? Exclus, dragi colegi.

Cu siguranţă, vă întrebaţi de ce ţin cu dinţii de această candidatură. Răspunsul e simplu: niciodată, dar absolut niciodată nu voi mai avea şansa unei asemenea conjuncturi: să fiu primar al Capitalei, PSD să aibă un preşedinte condamnat penal, în partid să nu existe un alt lider cu o cotă de încredere mai mare ca a mea, iar actualul preşedinte al ţării să fie un mototol care şi-a dezamăgit crunt votanţii. Aşa cum remarca şi duhovnicul meu, «Gabriela, Dumnezeu a rânduit toate acestea pentru tine. Scapă de Dragnea!». Dacă domnul preşedinte Liviu Dragnea ar fi înţeles că eu trebuie să fiu prezidenţiabilul PSD, acum ar fi avut linişte în partid.

M-aş fi prefăcut în continuare că suntem o echipă, aş fi luptat cu statul paralel, aş fi făcut campanii în şcoli alături de Carmen Dan împotriva tigrului de platan, aş fi sacrificat porci alături de Petre Daea, n-aş mai fi cerut centura Capitalei de la Ministerul Transporturilor, aş fi râs din nou că Iohannis n-are copii, aş fi salutat intervenţia brutală a jandarmilor asupra românilor şi aş fi participat la nunta lui Dragnea jr fără să mă simt ipocrită.

Azi, mă văd nevoită să pun umărul la debarcarea domnului Dragnea. Voi unelti, împreună cu lideri importanţi din teritoriu - Paul Stănescu, Marian Oprişan, Niculae Bădălău, Mihai Tudose – ca să numesc doar o parte dintre ei, la refacerea ierarhiei în partid. Cei patru colegi pe care i-am menţionat mai sus îşi doresc să conducă PSD, deci o pot face colectiv timp de câteva luni, până vom depăşi, cu bine, cele două teste electorale de anul viitor: alegerile europarlamentare şi prezidenţiale, unde aportul dumneavoastră va fi decisiv.

Cât despre mine, cerinţa va fi aceeaşi: candidatura pentru Cotroceni, cu intenţia de a deveni prima femeie preşedinte din istoria României, la doar un an după ce familia tradiţională a primit un bine-meritat loc în Constituţie, aşa cum ne-am dorit cu toţii.

Dragi colegi, în final, v-am pregătit o surpriză: aşa cum faptele sociele pe care le-am întreprins ca primar o dovedesc, sunt o persoană cu o inimă mare. De aceea, sunt dispusă să-i acord încă o şansă domnului Dragnea. Dacă liderul nostru de partid îşi asumă angajamentul că Gabriela Firea va candida la prezidenţiale din partea PSD, ştergem imediat tot conflictul cu buretele. Apoi, vom declara că PSD a ieşit mai întărit din această dispută internă, care a confirmat încă o dată că partidul nostru este un mediu propice dezbaterii.

Dacă demersul meu va rămâne fără rezultat, nu voi pleca din partid, căci oricum n-am unde: lui Ponta i-am purtat ghinion la alegerile prezidenţiale din 2014, pe liberali i-am dat în judecată, Tăriceanu e (încă) însurat, iar Cioloş nu-mi dă inimioare pe Facebook. Deci, de mine nu scăpaţi. De asemenea, refuz să iau în calcul excluderea mea din partid, pentru că PSD nu-şi permite, totuşi, să-şi dea afară primarul Capitalei.

Aşa să ne-ajute Dumnezeu!”

Dacă nu te-ai prins deja, acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.