Timpul petrecut pe telefon îți mănâncă viața

Mulți părinți vor să știe cât timp ar trebui să petreacă copiii lor în fața ecranelor, fie că este vorba de cele ale telefoanelor, tabletelor fie la TV. De mai mulți ani, American Academy of Pediatrics a sugereat o limită de două ore pe zi de televizor pentru copii și adolescenți.

După ce au fost adăgate și telefoanele și tabletele, aceste reguli au trebuit reactualizate. Așa că anul trecut, American Academy of Pediatrics și-a schimbat recomandările: maximum o oră și jumătate petrecută în fața ecranului pentru copiii cu vârstele cuprinse între doi și cinci ani; copiii mai mari și adolescenții au fost avertizați să nu exagereze, dar nu li s-a impus o anumită limită de timp.

Asta ar putea da impresia că preșcolarii sunt singurii care au nevoie de o anumită limită în fața ecranelor, iar monitorizarea copiilor mai mari și a adolescenților nu ar fi atât de importantă. Apoi a apărut un studiu anul trecut care sugerează că necesitatea monitorizării timpului petrecut de preșcolari în fața ecranelor ar putea fi exagerată. Totuși, noile cercetări conduse de mine și co-autorul meu, Keith Campbell, vin cu ideea că direcțiile vagi și regulile subtile sunt cea mai bună abordare.

Nu numai că acest studiu sugerează că anumite limitări de timp petrecut în fața ecranelor sunt justificate pentru preșcolari, dar ar trebui aplicate și la elevi și adolescenți. De fapt, acești copii mai mari și adolescenții s-ar putea să fie mai vulnerabili la timpul excesiv petrecut în fața ecranelor.

Mai multe studii au decoperit că adolescenții și copiii care petrec mai mult timp în fața ecranelor sunt mai puțin fericiți, mai deprimați și au tendința să devină supraponderali. Dar un studiu apărut anul trecut a tulburat apele. A folosit un sondaj național realizat între 2011 și 2012 și a descoperit o asociere scăzută dintre timpul petrecut în fața ecranului și bunăstarea preșcolarilor. Asta i-a determinat pe unii să concluzioneze că limita de timp petrecută în fața ecranelor nu era atât de importantă.

„Poate ești prea strict cu timpul petrecut de copilul tău în fața ecranului”, a sugerat un titlu. Totuși, această analiză a examinat doar patru condiții ale bunăstării: cât de des a fost copilul afectuos, a zâmbit sau râs, a dat dovadă de curiozitate și reziliență – caracteristici care ar putea descrie marea majoritate a copiilor preșcolari. Acest studiu nu a inclus și elevii sau adolescenții.

Din fericire, o altă versiune a acelui sondaj realizată în 2016 de US Census Bureau a inclus 19 măsurători diferite ale bunăstării copiilor până la vârsta de 17 ani și a oferit cercetătorilor o vedere panoramică la mai multe grupuri de vârste. În noua noastră teză realizată cu acest sondaj extins, am descoperit că cei mici și adolescenții care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor au avut scoruri mai scăzute în starea de bine pe baza a 18 dintre cei 19 indicatori.

După o oră de uz zilnic, copiii și adolescenții care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor se simțeau mai rău din punct de vedere psihologic: Erau mai puțin curioși și distrași mai des și au întâmpinat mai multe probleme când au vrut să-și facă prieteni, să-și gestioneze furia și să ducă la final anumite sarcini. Adolescenții care au petrecut un timp excesiv în fața ecranelor aveau șanse de două ori mai mari să fie diagnosticați cu anxietate sau depresie.

Aceasta este problema, pentru că generația adolescenților pe care eu o numesc „iGen” petrece foarte mult timp în fața ecranelor – până la nouă ore pe zi în medie – are mai multe șanse să sufere de depresie. De fapt, am descoperit că mai mult timp în fața ecranelor a adus o stare de bine mai scăzută adolescenților decât copiilor mai mici.

Asta s-ar putea datora faptului că cei mici petrec mai mult din timpul lor liber la seriale și cu videoclipuri. Genul acesta de utilizare a ecranelor nu este neapărat legat de o stare proastă la fel cum face social media, jocurile și telefoanele folosite mai des de adolescenți. Aceste rezultate sugerează că cei din urmă – nu copiii mici – ar trebui să-și limiteze timpul petrecut în fața ecranelor.

Această cercetare este corelațională. Cu alte cuvinte, nu este clar dacă mai mult timp petrecut în fața ecranelor duce la depresie și anxietate sau dacă cineva care este deprimat sau anxios are tendința să petreacă mai mult timp în fața ecranelor. Oricum, să petreci prea mult timp în fața ecranelor este un semnal de alarmă pentru anxietate, depresie și probleme de atenție în rândul copiilor și adolescenților.

Dacă suspectăm că mai mult timp petrecut în fața ecranelor duce la depresie și stări negative – așa cum au descoperit mai multe studii – are sens să discutăm despre limite. Acum, American Academy of Pediatrics recomandă ca timpul petrecut în fața ecranelor nu ar trebui să înlocuiască somnul, activitățile extrașcolare și temele pentru acasă. Părinții ar trebui să adauge timpul acesta celorlalte activități. Timpul care le mai rămâne după finalizarea lor va fi cel dedicat ecranelor.

Această sugestie este problematică din mai multe motive. În primul rând, cum poate un părinte să se aștepte, în fiecare zi, să calculeze câte ore petrece copilul pe aceste activități? Dar când vine vorba de schimbarea orarului și weekendurile?

În al doilea rând, pune câteva limite adolescenților care petrec mult timp pe teme și activități și chiar ar putea motiva copiii să renunțe la ele ca să aibă, de exemplu, timp pentru jocurile video.

Chiar și dacă somnul nu este afectat și temele sunt făcute, e normal să zici că opt ore pe zi de Fortnite sau timpul petrecut pe social media în fiecare moment liber nu sunt tocmai sănătoase. Părinții au nevoie de sfaturi clare și anumite limite de timp reprezintă cel mai direct mod de a dovedi asta.

Cercetările asupra bunăstării, inclusiv acest studiu nou, indică o limită de aproximativ două ore pe zi de relaxare în fața ecranului, pe lângă timpul petrecut la teme. După părerea mea, The American Academy of Pediatrics ar trebui să-și extindă recomandările de limită la elevi și adolescenți ca să fie clar că două ore pe zi reprezintă o regulă cu flexibilitate pentru circumstanțe speciale. Unii părinți ar putea să vrea să seteze o limită de o oră, dar două ore par mult mai realiste.

Două ore pe zi permit de asemenea multe beneficii pentru copii și adolescenți – să-și facă planuri cu prietenii, să se uite la videoclipuri educaționale și să mențină legătura cu familia – fără să renunțe la timpul pentru alte activități care oferă o stare de bine, precum somnul, interacțiunea socială în persoană și sportul. Tehnologia e aici și va rămâne, dar părinții nu trebuie să o lase să domine viețile copiilor.

Jean Twenge este profesor de psihologie la San Diego State University. Acest articol este republicat de pe The Conversation sub licență Creative Commons. Citește articolul original.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.