Film

Ce te așteaptă în noul sezon din „Westworld”

Un interviu cu actorul Clifton Collins Jr. despre joburi paralele și ce pregătește sezonul al doilea din „Westworld” pentru spectatori.
25.4.18
Fotografii de John P Johnson/HBO

În primul sezon din Westworld, actorul Clifton Collins Jr., în rolul proscrisului mexican Lawrence/El Lazo, a livrat una dintre cele mai bune replici cu „motherfucker” filmate vreodată. Al doilea sezon îndelung așteptat a avut premiera pe HBO duminica asta, pe 22 aprilie, așa că am stat de vorbă pe Skype cu veteranul de 47 de ani. Cariera lui include titluri precum Poetic Justice, Menace II Society, Traffic, Star Trek, Ballers, o carte de bucate intitulată Prison Ramen și chiar și o aplicație pentru sănătate. Am vorbit despre cum a ajuns în Westworld, la ce se pot aștepta fanii de la noul sezon și cum a contribuit la realizarea filmului Super Troopers 2.

VICE: Cum ai ajuns să te implici în Westworld? Și ce părere ai avut despre rolul tău la început?
Clifton Collins Jr.: Inițial, am dat probă pentru unul dintre rolurile lui Ben Barnes sau Jimmi Simpson. Am primit un telefon, cum că creatorii serialului vor să se întâlnească cu mine pentru altceva. Nici nu prea eram sigur despre ce e vorba. [Scenarista] Lisa Joy a stat cu mine și mi-a vorbit despre câteva dintre proiectele mele anterioare la care era deja fan. Mi-a propus ideea asta, ca Bărbatul în Negru (Ed Harris) să aibă un companion. Am fost intrigat. Cui nu-i place Michael Crichton? Cine nu iubește Westworld-ul original ?

Efectiv au creat și au personalizat rolul ăsta pentru mine, ceea ce e super special, pentru că bunicul meu a jucat pe contract în westernuri cu John Wayne. După 30 de ani de actorie, am primit un rol într-un western pe bune. E cumva ironic că n-am vrut să fac niciun western până când n-am primit ceva absolut fantastic și sclipitor. Sincer să fiu, e cam rolul ideal pentru mine. În fiecare zi mă trezesc și mă ciupesc. Sunt trist când am pauze – mi-e dor să fiu pe platou.

Publicitate

La ce se pot aștepta fanii de la Westworld și de la personajul tău, Lawrence/El Lazo, în sezonul tău?
E o întrebare grea și o să ai parte de răspuns când te uiți la serial. E o răsturnare de situații pe care nici nu pot s-o pun în cuvinte. E interesant, când te uiți la un serial precum Westworld, chiar setează standardele sus. Când ești în industrie de atât timp ca mine, speri întotdeauna la ce-i mai bun, iar ei chiar fac asta.

Sezonul ăsta nou o să le rupă oamenilor capul. Când vine distribuția pe platou, actorii sunt cu gurile căscate: „Ai citit secvența aia aseară?” Și: „Căcat, frate!” Îți rupe fâșul, frate. N-o să dezamăgească pe nimeni. Să mă exprim altfel: o să satisfacă așteptările tuturor și pe unele chiar o să le întreacă.

Replica ta cu „motherfucker” e una dintre preferatele mele. Cât de mult a trebuit să te pregătești ca să livrezi așa ceva?
M-am pregătit super mult. În serialul ăsta trebuie să treci prin atât de multe emoții, dar când ai de a face cu o replică mititică și mișto de genul ăsta, e aproape ca o replică pe care poți s-o brand-uiești. Regele „motherfuckerilor”, Samuel L. Jackson e unul dintre mentorii mei. Nu pot decât să sper să recreez ceva [în stilul lui]. Nici nu pot să spun în cuvinte câte ore mi-am petrecut cu „motherfucker” și spunând „motherfucker” tuturor oamenilor cu care mă întâlneam. Prietenilor puteam să le zic, pentru că [mă] cunosc. Dar când mă intersectam cu oamenii în viața de zi cu zi, în gând îmi spuneam: Vai, mersi mult. Abia aștept să citesc scenariul ăsta, motherfuckeer. Căutam în gând metode s-o spun.

Cum a evoluat relația personajului tău cu Bărbatul în Negru de-a lungul sezonului întâi și cum o vezi evoluând în sezonul următor?
Ai o idee pusă-n pagină când citești scenariile astea, dar e atât de complicată și de complexă, așa că n-ai niciodată habar cum o să arate după montaj. Serialul e atât de cerebral, se rescrie la scenariu până în ultima clipă – până când chiar se difuzează serialul. O altă metodă de a rescrie povestea e prin montaj și prin intercalarea de fragmente din alte episoade. M-aș aventura să spun că e o evoluție a conștiinței, care, pentru mine, e cea mai eficientă formă de artă. Arta care influențează societatea cel mai mult e cea care reflectă societatea; arta care reflectă momentele pe care le experimentăm cu toții ca ființe umane. Ce pot să spun e că include niște călărie blană și am supraviețuit să îți povestesc despre asta. A fost super mișto să călăresc împreună cu camarazii mei.

Publicitate

Ai publicat o carte, Prison Ramen, cu amicul tău care era la închisoare. Cum s-a ajuns la asta?
Eram pe platou și am văzut titlul „Revoltă la Închisoarea Chino”. Acolo se afla amicul meu Gustavo „Gâscanul” Alvarez. Auzeam cum Garda Națională împușcă oameni în curte și îmi făceam griji pentru prietenul meu. În cele din urmă, peste câteva zile am reușit să dau de Gâscanul. Mi-a explicat tot ce se întâmpase. În sudul și nordul Californiei, persoanele de culoare și latino-americane nu prea se înțeleg, în general. Gâscanul și-a petrecut în total 13 ani și jumătate în închisoare și, din experiența asta a învățat o grămadă de lecții de viață care l-au ajutat să își încurajeze și să promoveze empatia și compasiunea.

După revolte, mulți dintre deținuții de culoare au fost încuiați în afara celulelor și, ca de obicei, au fost puși să se descurce pe cont propriu. Era frig. Era fum. Oamenii sângerau, erau răniți, aveau nevoie de îngrijiri și nimeni nu-i ajuta. Gâscanul și-a asumat că o să strângă pachetele de tăieței ramen pentru toată lumea și-o să facă o cantitate uriașă de pastă pe care a trecut-o printr-o gaură făcută în ușa de securitate de oțel, care fusese spartă înainte să se calmeze revoltele. Gâscanul i-a unit pe toți din închisoarea aia cu ajutorul tăiețeilor ramen. Și, drept urmare, a zis: „Vreau să mai răspândesc din unitatea asta”. A continuat: „Vreau să scriu o carte de bucate.”

Eu am zis: „Carte de bucate? Tocmai ai supraviețuit unei revolte în închisoare. Încă mai simt mirosul de lemn ars și tu vrei să scrii o carte de bucate?” Pur și simplu nu-nțelegeam. Ramenul e monedă și aliment de bază în închisoare. Am zis: „Wow. Păi, cum extindem mesajul ăsta și asigurăm unitatea? Cum implicăm mai multe resurse umane?” Și asta m-a adus la Părintele Greg de la Homeboy Industries. L-am adus pe Părintele Greg să ajute și am donat o parte din profituri. Mulți dintre prietenii mei celebri, cum ar fi Danny Trejo, Jacob Vargas, Mister Cartoon și Shia LaBeouf ne-au ajutat enorm cu cartea. Samuel L. Jackson a scris cuvântul înainte. Fiecare rețetă vine cu o poveste.

Publicitate

Care e secretul tău ca actor? Cum intri atât de lin în pielea atâtor personaje diferite?
N-am simțit niciodată că sunt îndeajuns de bun să-mi interpretez propriul rol în film. Clifton Collins Jr. nu e îndeajuns de bun să fie Clifton Collins Jr. Dar aș putea să-ți prezint acest alt personaj. Am văzut un tip în cartier care m-a intrigat foarte tare. Am mai văzut un puști care mergea pe stradă. O ardeam cu unchii mei țărănoi și eram în stare să creez un personaj. Fără să-mi dau seama, îmi exersam instrumentele de supraviețuire. Când mă duceam s-o ard cu tovărașii mei latino din cartier, mă purtam și vorbeam ca atare.

Când o ardeam cu prietenii afroamericani treceam pe slangul pe care-l exersasem. Îți prezint asta, cel mai recent, prin rolul John Hawkes din Small Town Crime. Dar adevărul-adevărat e că era un instrument de supraviețuire. Când crești prin preajma atâtor culturi diferite și călătorești atât de mult, fără o figură paternă, ești întotdeauna inspirat și influențat de alții. În copilărie imitam personajele pe care le juca bunicul meu, indiferent dacă vorbim de John Wayne sau de Walter Brennan. Imitam vocile astea în copilărie.

Luna asta nu iese doar Westworld, ci iese și Super Troopers 2. Cum de te-ai implicat în asta?
Sunt fan Super Troopers. Sunt prieten cu toți Broken Lizards. Sunt niște tipi extraordinari și îmi sunt fani, ceea e ciudat chiar și când o spui. M-au contactat să-i ajut cu filmul ăsta. Și acolo au apărut câteva surprize. A fost dubios pentru că eram, gen: „Băieți, de ce nu facem rost de un nume mare, un Anthony Hopkins, Sam Jackson sau Morgan Freeman?” Și ei au fost, gen: „Nu, tu ești super tare. Tu ești tipul pe care-l vrem.” Le-am făcut lipeala cu Emmanuelle Chriqui, care, în cele din urmă, a fost actrița din rolul principal. E o distribuție super tare, cu Linda Carter și tot felul de oameni super mișto.

În cele din urmă, ce ne poți spune de aplicația la a cărei dezvoltare ai contribuit?
Sunt partener la aplicația asta numită FaceCure. E prima aplicație pentru îngrijiri de urgență. Dacă ești bolnav, descarcă FaceCure și gata. Dacă nu poți să ajungi la un doctor sau dacă n-ai timp să-ți faci o programare sau să faci rost de-o mașină cu care să ajungi acolo, poți să chemi un asistent medical cu licență la tine acasă. Dacă n-ai asigurare, facem niște probe acum, pentru care plătești doar 99 de dolari. Avem toate instrumentele și uneltele să-ți facem analize pe loc – la plămâni, inimă – pe lângă toate celelalte aplicații, cum ar fi perfuziile sau injecțiile cu B12. Odată ce ți se fac toate analizele, pot să îți facă legătura în direct cu un doctor, care să te evalueze. O să te vezi live cu doctorul, pe cameră. Nu trebuie să vină la tine acasă și nici tu nu trebuie să te duci la el la cabinet. Poate să-ți elibereze o rețetă chiar acolo, pe loc, și o să-ți livreze medicamentele chiar la tine la ușă, într-o oră. E viitorul medicinei.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.