Europa tocmai ne-a spus că aproape tot ce face PSD pentru românii săraci este greșit

Cam în aceeași perioadă în care Liviu Dragnea abera la Congresul PSD că România va avea trenuri de mare viteză și va ajunge un mare hub mondial de IT (nu acum, ci în 2040), Comisia Europeană publica Raportul de țară în care ne aducea din nou cu picioarele pe pământ. Documentul ăsta reprezintă o evaluare anuală pe care guvernul Uniunii Europene o face economiilor din țările membre.

Comisia a depistat mai multe probleme în România, s-a mai scris deja pe subiectul ăsta, eu vreau doar să-ți atrag atenția asupra chestiunilor care te privesc direct și anume cele legate de populație, piața forței de muncă și sărăcie. Partea asta mi se pare foarte importantă, mai ales în contextul în care suntem guvernați de un partid care-și spune „de stânga”, adică este preocupat de binele oamenilor.

Hai să le luăm pe rând.

Prima chestie pe care o remarci când citești raportul ăsta este că avem o foarte mare problemă cu forța de muncă. Adică nu mai există în România oameni bine pregătiți (rata abandonului școlar este foarte mare), iar cei care au mai rămas pe aici sunt în vârstă, ca să nu spun de-a dreptul bătrâni. Ai remarcat și tu probabil chestia asta dacă ai mers prin țară, mai ales în mediul rural unde aproape nu mai găsești picior de român sub 40 de ani.

Iar efectul principal este sărăcia.

Acum, să-ți dau niște cifre elocvente.

România are cea mai mare rată a sărăciei din UE, adică 18,9%, adică dublu față de media europeană. Asta înseamnă că aproape 20% din români trăiesc cu mai puțin de 1000 de lei pe lună. Aici ar trebui să te gândești, în primul rând, la oamenii de la țară care mănâncă din ceea ce produc în propria gospodărie.

Alte cifre care arată nivelul sărăciei din România:

După aia o mare problemă o reprezintă procentul populației peste 60 de ani care a crescut de la 36% la 44,1%. În acest context ar trebui să-ți spun că peste jumătate din numărul românilor care au emigrat are vârsta cuprinsă între 18 și 39 de ani. Adică tinerii pleacă din țară, în timp ce bătrânii rămân aici.

Tot în raportul Comisiei Europene am mai descoperit o chestie gravă: 72% din angajatorii români s-au plâns că întâmpină greutăți pentru a găsi un salariat competent (potrivit schemei de personal).

Procentul este cel mai mare de la izbucnirea crizei economice din 2008.

Acest fenomen este întâlnit în industria tehnică, în cea care dezvoltă mașinării, în IT și servicii. Principalele cauze sunt salariile mai mari oferite dincolo de granițe, mobilitatea scăzută pe plan intern, posibilitățile limitate de antreprenoriat și conexiunile slabe dintre sistemul educațional și piața forței de muncă.

Comisia Europeană recunoaște că atât productivitatea muncii cât și salariile se întreaptă spre media UE. La noi în țară a existat o creștere accelerată în ultimii trei ani a veniturilor în domeniile manufacturilor, IT-ului, în sectorul financiar și în sistemul public.

Pe de altă parte, avem o problemă atunci când guvernanții cresc salariul minim pe economie căutând numai avantajele electorale, excluzând total productivitatea muncii. Din 2012 și până în 2018, salariul minim brut pe economie a crescut de la 700 de lei la 1900 de lei, cu amendamentul că, anul acesta, am asistat și la transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.

Problema este că salariul minim, în această perioadă, a crescut mai repede decât salariul mediu din economie iar asta a făcut ca 30% din angajații din România să fie plătiți, astăzi, cu minimul pe economie!

Adică, în loc ca această măsură să împingă toate celelalte salarii a avut, practic, efect contrar. Salariile mai mici au scăzut și s-au apropiat foarte mult de salariul minim pe economie.

Presupun că nu ai uitat cum desena ministrul Muncii Olguța Vasilescu la Antena 3 piramide, triunghiuri și pătrate ca să ne explice avantajele acestei măsuri. Nu numai că sunt categorii sociale cărora le-a scăzut salariul după această decizie stupidă, dar i-a vulnerabilizat pe toți angajații din România.

Comisia Europeană spune că legea asta cu care Olguța Vasilescu va rămâne în cărțile de istorie la capitolul „Așa nu!” a transformat fundamental finanțarea protecției sociale. În majoritatea țărilor din UE, contribuțiile angajatorilor la sistemele de pensii și asigurări sociale sunt mai mari sau cel puțin egale cu cele ale angajaților.

Transferul contribuțiilor exclusiv în sarcina angajatului încalcă o groază de standarde internaționale.

Țara noastră, de exemplu, a ratificat în urmă cu ceva timp convenția Standardele Minime ale Securității Sociale și Codul Securității Sociale adoptată de Consiliul Europei. Prin treaba asta noi ne-am angajat să respectăm faptul că angajații români nu vor avea de plătit un procent mai mare de 50% din totalul contribuțiilor la sistemul de pensii și la cel de sănătate aferent salariului.

Prăpastia dintre numărul bărbaților și cel al femeilor care își găsesc de muncă s-a adâncit de la 16.7% în anul 2014 la 17.6% în anul 2016. Comisia încă nu a putut să cuprindă și anul 2017 în această statistică, dar deciziile guvernului PSD-ALDE sigur vor da procentul peste cap.

De ce spun asta?

Pentru că toate guvernările post-decembriste de la noi din țară au promovat modelul femeii care să stea acasă.

Comisia consideră că, printre motivele pentru care femeile își găsesc foarte greu un loc de muncă în România, se numără și faptul că, la noi în țară, posibilitățile de creștere a copilului sunt limitate. Pe scurt, nu ai cu cine să lași copilul nou-născut acasă. Nu uitați că una din promisiunile PSD-ului anulată chiar de parlamentarii social-democrați era construirea a 500 de creșe și grădinițe. Rezultatul? Zero.

O altă chestiune: legea prin care se egaliza vârsta de pensionare la bărbați și femei a putrezit în Parlament. Din 2013 trebuia adoptată. Din nou, femeile vor fi dezavantajate, pentru că, din start, vor avea mai puțini ani de calculat la pensie decât bărbații.