Chestii

În Tanzania, femeile hetero se căsătoresc între ele ca să se protejeze

Femeile din tribul Kuria din statul est-african se căsătoresc din nevoie, nu din dragoste.

de Marta Martinez, și Carmen Vidal; translated by Oana Maria Zaharia
26 Octombrie 2018, 4:00am

În fiecare vară, cuplurile proaspăt căsătorite, cu un spirit aventuros se îndreaptă spre destinații precum parcul național Serengeti din Tanzania ca să-și petreacă luna de miere. Pot dormi în corturi luxuriante, înconjurate de elefanți și girafe și pot lua cina pe fundalul unui apus superb – e un mod minunat de a începe o poveste de dragoste fără sfârșit.

De cealaltă parte a munților din Serengeti, căsătoria poate înseamna ceva cu totul diferit. Robi Matiko, 54 de ani, și Busina Samir, 26 de ani, sunt căsătorite de doi ani, dar nu împart același pat și nici nu poartă verighete. Cele două femei locuiesc la câțiva kilometri de Serengeti, lângă granița cu Kenya. În fiecare dimineață, se trezesc la apus și merg împreună la prășit. Seara gătesc și le fac baie celor patru copii ai lor. Al cincilea e pe drum, dar Busina iese la muncă pe câmp chiar dacă sarcina e la un nivel avansat.

În Tanzania, căsătoria între persoane de același sex e ilegală și homosexualitatea a fost persecutată tot mai mult de guvern în ultimii doi ani. Dar relația dintre Matiko și Samir nu e una romantică sau sexuală. Cele două s-au căsătorit printr-o tradiție tribală Kuria numită nyumba ntobhu (casa femeilor). Aceasta îi permite unei văduve în vârstă care nu are descendenți de sex masculin să se căsătorească cu o femeie mai tânără care are un fiu. În acest fel, fiul va moșteni pământul femeii în vârstă, iar aceasta se asigură că nu-i dispare numele.

Această tradiție există în tribul Kuria din vremuri străvechi, dar nu a fost folosită des, conform spuselor liderului satului, Mwita Wambura Nsabi. Pe măsură ce populația Kuria a crescut, nyumba ntobhu a devenit tot mai răspândită. „Odată cu anii ’70, numărul căsătoriilor nyumba ntobhu a crescut. Nu e ceva rău, pentru că nimeni din comunitate nu le stigmatizează”, a zis Nsabi.

„Vor continua să se înmulțească”, a zis el.

Uniunea dintre Matiko și Samir nu are legătură cu o căsătorie obișnuită, dar ridică o întrebare despre esența căsătoriei. Oare căsătoria are legătură, de fapt, cu dragostea romantică? Sau cu susținerea reciprocă?

Conform legilor tradiționale, în Tanzania – cât și în multe alte țări din Africa și Orientul Mijlociu – femeile nu au voie să dețină sau să moștenească niciun fel de proprietate. În zonele rurale, dacă nu ai pământ, mori de foame. Nu ai casă și depinzi mereu de bărbați pentru supraviețuire.

Pentru multe femei tanzaniene din zona rurală, căsătoria e singurul mod de a se proteja și a avea un adăpost. Matiko și Samir fac parte din tribul Kuria, o comunitate foarte tradițională, care aplică obiceiuri patriarhale foarte aspre, precum mutilarea genitală feminină (MGF) și poligamia. Fetele se mărită de la 13 ani, iar prețul miresei e de nouă vaci.

Pregnant woman standing silhouetted against the sun
Samir e însărcinată cu al cincilea copil.

Dar căsătoria nu oferă siguranță pe termen lung. Femeile sunt într-o situație de risc dacă le moare soțul. Multe triburi africane sunt de părere că o văduvă aparține familiei soțului și aceasta îi decide soarta. Se întâmplă des ca văduvei să i se ceară să se căsătorească cu un alt bărbat din familie – fratele sau vărul sau unchiul fostului ei bărbat.

Matiko avea o relație bună cu familia soțului ei. După ce acesta a murit, în 1998, a început să simtă o presiune din partea lor. Îi tot cereau bani pentru făină de mălai. Apoi au vrut o parte din câmpul de porumb al soțului decedat.

Optzeci de procente dintre tanzanieni depind de agricultură pentru supraviețuire. Legislația națională stipulează că femeile și bărbații au drepturi egale în privința deținerii de proprietăți. „Dar înainte să se aplice această legislație, aveam propriile noastre obiceiuri”, a explicat Beatha Fabian, manager de programe la Land Rights Research and Resources Institute din Tanzania. „Așadar, e greu să implementăm aceste legi pentru că, la noi în țară, obiceiurile nu le dau femeilor și bărbaților oportunități egale.”

În Tanzania, femeile reprezintă 51 de procente din forța de muncă agricolă, dar numai 19 procente dintre ele dețin pământ. „Femeile sunt cele care muncesc pământul în majoritatea cazurilor. Dar tradiția nu le permite să dețină pământul pe care îl muncesc.”

În ianuarie 2007, cumnatul lui Matiko a lovit-o cu o piatră în timpul unei dispute pe pământ. I-a rupt piciorul drept și câteva coaste. „M-a rănit rău și am fost blocată la pat o lună. Nimeni nu m-a ajutat să ajung la spital”, a povestit Matiko, mângâindu-și tristă coapsa dreaptă. „Mă durea așa de tare încât am fost la un vraci să văd dacă mă poate ajuta. Mi-a reparat piciorul, dar nu foarte bine, pentru că încă am dureri și nu pot alerga sau merge pe o distanță lungă.”

Married same-sex couple Robi Matiko and Busina Samir
Matiko și Samir sunt căsătorite de doi ani.

Matiko avea patru fete, dar toate erau deja căsătorite. Cine ar fi putut avea grijă de ea? Aici intră în joc nyumba ntobhu.

Tradiția străveche a devenit o soluție neașteptată pentru o altă problemă imensă a femeilor din tribul Kuria – violența domestică. Regiunea Mara, unde tribul Kuria e majoritar, are cea mai mare rată a violenței domestice din Tanzania. Conform guvernului și Națiunilor Unite, 78 de procente dintre femei au fost abuzate sexual, fizic sau psihologic de către soții lor.

Samir era una dintre aceste femei. Înainte să se căsătorească cu Matiko, a fost măritată cu un bărbat. Era a doua lui soție și era obligată să muncească fără să primească mâncare. „Fie că aveai sau nu copil, îl luai cu tine și mergeai la muncă. Dacă nu, luai bătaie.”

Simțea nevoia să evadeze. Matiko avea nevoie de cineva să aibă grijă de ea. Acum sunt căsătorite de doi ani. „Înainte de nyumba ntobhu trăiam singură și eram tristă, dar acum sunt fericită pentru că sunt înconjurată de oameni acasă”, a zis Matiko.

„Iar eu nu mai sufăr”, a adăugat Samir. Acum, femeile împart recolta și își hrănesc cu ea familia. În scurt timp, vor fi șapte în casă.

Women and children in front of home in Tanzania
Matiko, Samir și copiii lor.

Nyumba ntobhu le-a oferit susținere și siguranță multor femei Kuria, într-o comunitate în care femeile aproape nu au drepturi. Dar unele cupluri nu sunt la fel de fericite ca Matiko și Samir.

Robi Ester are 35 de ani și e căsătorită cu Robi Werema de zece ani. Cele două locuiesc în Nyakanga, un sat la sud de Lacul Victoria, unde porumbul se usucă repede și recolta e sărăcăcioasă. Werema nu știe în ce an s-a născut. „Poate am optzeci, poate am o sută de ani, cine mai știe”, a zis. Pe parcursul căsătoriei lor, Ester a născut patru copii – un băiat și trei fete – cu doi bărbați diferiți.

Într-o căsătorie nyumba ntobhu, femeia mai tânără e liberă să aibă relații sexuale cu bărbați, iar copiii rezultați aparțin familiei pe care o are cu femeia în vârstă. Tații biologici ai copiilor nu au niciun drept asupra acestora.

Ester își caută partenerii masculini și tot ea decide când vrea să încheie relația. Tatăl primilor ei doi copii era abuziv. „Era alcoolic și disfuncțional”, a explicat ea. „De câte ori se întorcea de la băut, mă bătea. N-am mai putut suporta. Îl rugam să-mi dea pace, îi spuneam că am obosit. Până la urmă, i-am cerut să plece.”

Două luni mai târziu, a găsit un alt bărbat. „E un bărbat matur și lucid”, a zis Ester. Au avut împreună doi copii, deși el e căsătorit cu o altă femeie. Ester s-a obișnuit să fie criticată de comunitatea ei. „Lumea spune că cele care se căsătoresc prin nyumba ntobhu fură soții altor femei.”

Women in nyumba ntobhu marriage pose outside their house
Robi Werema și soția ei, Robi Ester.

Dar Ester nu a hotărât să se căsătorească cu o femeie, ci a fost obligată de familia ei. A fost a șasea dintre opt copii, iar fetele sunt o povară financiară pentru familiile sărace. Singura șansă de supraviețuire pentru familie e să primească zestre pentru fete, iar Werema a oferit cinci vaci pentru Ester.

Ester a încercat să fugă, dar tatăl ei a prins-o și a bătut-o cu un lanț de bicicletă. Încă are cicatrici pe genunchi de atunci. I se umezesc ochii când își amintește de perioada de la început: „Când am venit, nu era nicio casă. Împărțeam toți o colibă mică. Dormeam pe rogojina aia. Nici haine nu aveam. Era groaznic.”

Și-a luat mai multe joburi ca să întrețină familia: a tăiat lemne, a făcut alcool local, a prăjit pește. Ester nu își dorește ca fiicele ei sau oricare alte femei să se căsătorească prin nyumba ntobhu: „Eu sunt singurul furnizor al familiei. Trebuie să am grijă de copiii mei și de Werema, dacă se îmbolnăvesc.”

Old woman has her hair cut
Robi Werema se tunde.

Nyumba ntobhu e o soluție imperfectă la problemele cu care se confruntă femeile Kuria și nu toate sunt fericite în aceste căsătorii. Rădăcina problemei e aceeași: femeile nu pot deține pământ și depind economic de bărbați.

Multe ONG-uri și numeroși academicieni critică nyumba ntobhu din cauză că aceste relații reproduc unele dintre abuzurile la care sunt supuse femeile când se căsătoresc cu bărbați. „Femeia mai tânără nu are dreptul să moștenească proprietăți sau terenuri”, a explicat Emmanuel Clevers, avocat la Centrul pentru Văduve și Copii din regiunea Mara. „Copiii îi sunt luați, nu sunt ai ei; și tot nu primește nimic ca să se poată susține singură.”

„În unele cazuri, femeile tinere sunt obligate de femeia în vârstă să aibă relații sexuale cu bărbați aleși de ea, ceea ce crește riscul de a contracta HIV și alte boli transmisibile sexual”, a zis Clevers. „Așadar, un bărbat îi poate da boli îngrozitoare femeii, care va lăsa în urmă copiii orfani.”

Robi Ester stands in the doorway of her home
Ester a fost obligată de familie să se căsătorească cu Werema.

În final, fiul lui Ester va moșteni pământul lui Robi Werema și cele două căsuțe din cărămidă construite de Ester cu banii pe care i-a câștigat. Tânărul are 17 ani și în fiecare dimineață o ajută pe mama lui să taie lemne și să le vândă la piața locală. „E tânăr și are multe de învățat încă”, a zis Ester.

Se teme că băiatul ei va deprinde pasiunea pentru alcool de la bărbații din jur. Unii băieți ajung să-și dea mamele afară din casă din cauza asta, mi-a zis Ester.

Soarele apune și Ester sortează porumbul și îmi povestește că nu e bucuroasă de căsnicia ei. Dacă ar fi avut ocazia, nu s-ar fi căsătorit nici cu un bărbat: „Mi-ar fi plăcut să nu fiu obligată să mă căsătoresc cu nimeni.”

I se aprind ochii și zâmbește când vorbește despre independență: „Aș sta acasă și mi-aș înființa o afacere. Aș găsi pământ, aș cultiva porumb, l-aș vinde. Aș merge la pescuit și aș vinde și pește și aș investi banii în copiii mei.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
tanzania
familie
casatorie
betie
protectie
violenta
mostenire