Serialul Netflix despre România care îți arată ce cred turiștii până ajung aici

În caz că n-ai băgat de seamă sau n-ai avut timp pentru din astea, lasă-mă să îți aduc aminte că a început sezonul ăla mișto al anului când revin toate serialele. Vasta experiență de până acum m-a învățat că și statul degeaba, fața în față cu filmele și serialele de pe Netflix, vine la pachet cu câteva mici comori. Dacă ești suficient de norocos și ți s-a întâmplat asta măcar o dată, știi exact cât e de minunat să vezi România și prin ochii străinilor.

S-a întâmplat să-mi pice sub ochi o emisiune de călătorii, ceva mai neconvențională, dar despre care nu știam mai nimic. Se numește Jack Whitehall: Travels with My Father, a ajuns deja la al doilea sezon, și e exact ce promite, încă din titlu.

Tipul ăsta, un comediant din Marea Britanie, a decis să aibă o relație mai frumoasă cu taică-su’, așa că s-au găsit să plece prin lume. În al treilea episod al sezonului, cei doi ajung în Europa de Est – România și Republica Moldova. Nu spun că eu aș putea vreodată să fac o așa emisiune alături de taică-miu, dar se pare că altora le-a ieșit. Cel puțin pentru asta sunt invidios.

Nu te aștepta de la show-ul ăsta să fie ceva fix pe travel. Nu, e mai degrabă cum ai face tu dacă te-ai duce cu familia prin lume. Un oraș, maximum două, câteva atracții locale și treci mai departe. Din România, cei doi văd o vrăjitoare, cimitirul vesel, încearcă să mulgă o capră și trec mai departe la vinul moldovenilor.

Încă din primele minute ale episodului, tatăl – Michael Whitehall – care era la volan, începe să se plângă și să se simtă ofensat că n-a știut mai devreme că există drumuri nașpa în țara noastră. Le zice încontinuu, bătrânul englez conservator, în timp ce se uită scârbit câți kilometri îl mai așteaptă în ritmul ăsta. Dar nu poți să te superi pe el sau, la rândul tău, să te dai ofensat, pentru că înainte de asta a încercat să mulgă o capră alături de Jack, fiindcă n-avea lapte pentru cafea, dar a eșuat într-un mod tipic oamenilor care se plâng de chestii.

Ce mi-a plăcut în mod special a fost că încă de la început am știut cum stă treaba și că voi vedea România fără acele înfrumusețări de la montaj, pentru că englezii au criticat-o atunci când a fost cazul. Da, faza cu drumurile e perfect adevărată. O știi și tu, la fel cum o înțeleg mii și mii de români, în fiecare zi, când li se mai fute ceva la mașină, din cauza gropilor.

Tatăl mai dă de înțeles că a vrut așa tare să ajungă în România pentru că e una dintre destinațiile preferate ale Prințului Charles. După, afli că ei urmează să meargă în vizită la o „persoană regală”, așa că îți spui că sigur are legătură cu familia regală a Marii Britanii.

De fapt, regalitatea era acasă la vrăjitoarea Maria Câmpina. Își mai zice și Regina Magiei Albe din România. Cu coroană cu tot pe cap, vrăjitoarea i-a întrebat cum poate să îi ajute, dar până să apuce cei doi să răspundă, deja s-au trezit că femeia le ghicea în cărțile de tarot. M-am așteptat și la o scenă cu globul de cristal, dar n-a fost să fie.

Odată ce-am aflat ce îi așteaptă pe Jack și Michael, într-un viitor incert, însă prevestit de cărțile de tarot, în cărțile cu pricina, am înțeles din următoarea lor destinație că fiul e pus pe o maximă caterincă. Vizita la vrăjitoare s-a terminat când ea a început să îi spună lui Michael că ar avea anumite probleme, mai bărbătești, iar englezul s-a simțit oarecum jenat și s-a ridicat să plece.

Mi-a plăcut să văd că au ajuns și în Cimitirul Vesel de la Săpânța. E unul dintre acele locuri din România care mă încântă mai mereu, oricât de macabru ar suna. Dacă n-ai fost niciodată, e posibil să nu știi că acolo există un alt tip de monumente funerare. În locul pietrelor de la căpătâiul mormitelor sunt cruci de lemn pe care sunt desenate la caterincă poveștile celor care au murit. Mai o poezioară, mai o glumiță, în funcție de defunct.

Pentru că s-a gândit că ar fi un suvenir inedit, Jack s-a gândit să îi comande tatălui o astfel de cruce, înainte de a ajunge prin România. Mai apoi l-a dus pe acesta doar la dezvelirea operei de artă, cum s-ar zice. „Aici se odihnește Michael Whitehall, un om furios căruia îi plăcea să bea”, stătea scris pe crucea din lemn frumos ornată și colorată, împreună cu poza acestuia în care ține un pahar de vin. Nu ai cum să nu apreciezi munca meșterului, sau reacția bietului Michael, odată ce Andra, ghidul lor, i-a tradus ce scria acolo.

Au urmat câteva priviri de genul „lasă că vorbim noi acasă” și câteva replici pasiv-agresive din partea tatălui, căruia bineînțeles că nu i-a picat bine să își vadă numele și chipul pe o chestie funerară. Așa cum oamenilor bătrâni nu le place să le fie reamintită chestia cu moartea, nici lui Jack nu i-a prea priit să audă iarăși aceeași placă cu „ai 30 de ani, când te însori”.

Partea cu România s-a terminat relativ rapid, ceea ce m-a pus pe gânduri, pentru că nu eram nici măcar la jumătatea episodului. Am înțeles însă că destinația lor finală nu a fost vreun loc din țara noastră, ci din cea vecină. Ei au ajuns în Republica Moldova, pentru că Jack a făcut o mini-obsesie pentru trupa Sunstroke Project și voia neapărat să îi cunoască în viața reală. Sunt tipii ăia care cântă la saxofon și au participat și la Eurovision, acum câțiva ani.

Pe lângă faptul că a coborât alături de Michael într-un subsol foarte obscur al unui club din Chișinău, Jack a vrut să le învețe mișcările de scenă a celor de la Sunstroke Project, dar și cum să mimeze cântatul la instrument. S-ar părea că motivul pentru care a facut toate astea a fost unul mult mai profund decât bănuiam inițial.

Înainte să își arate talentele pe o scenă adevărată și într-o sală plină de spectatori, Jack a decis să ia o pauză și să își ducă tatăl la Mileștii Mici, să deguste câteva soiuri de vin. Ce pot să spun, Michael chiar e un om căruia îi place să bea. Excursia lor s-a finalizat și cu o discuție one-on-one cu somelierul care le-a prezentat tipurile de licoare.

La finalul episodului despre România, dar mai mult despre Republica Moldova, am înțeles că e foarte mișto de văzut țara asta și dintr-o altă perspectivă, cea a străinului venit în necunoscut. Și poți lua punctul de vedere al lui Jack – vizita în România e o călătorie inițiativă, acel gen de roadtrip menit să deschidă ochii turistului. Cum ar fi ca România să fie tipul ăla de țară unde vii să îl educi pe fiul tău înainte să devină adult? Sau, mă rog, să-i arăți tatălui bătrân că se plânge de viață acasă, dar la alții e și mai nașpa.