FYI.

This story is over 5 years old.

psihologie

Tipul ăsta te învață să fii rebel chiar dacă societatea românească te vrea robot

„Dacă stai față în față cu cineva care nu este de acord cu tine, creativitatea ta va fi întărită.”
ED
fotografii de Eli Driu
jonah sachs cu cartea lui
Fotografii de Eli Driu

Nu e ușor să spargi tipare sau să gândești neconvențional lângă oamenii din jurul tău, mai ales dacă nu te-ai născut cu talentul ăsta. E mai simplu să cedezi curentelor sociale și să treci neobservat. Dacă vrei, totuși, să ieși din turmă, deși n-ai avut niciodată valențe de rebel, sunt câteva exerciții de gândire pe care le poți face. Jonah Sachs a publicat două cărți devenite bestseller, Războiul poveștilor și Gândirea riscantă, ambele traduse la Editura Black Botton Books, iar în ultima scrie exact despre asta.

Publicitate

Dar cine e Jonah Sachs? Tipul și-a câștigat notorietatea internațională prin legendarele clipuri virale „The Matrix” și „The Story of Stuff”, realizate în perioada când era cofondator al companiei de marketing Free Range Studios.

Pentru câteva zile, Jonah Sachs a fost în România, pentru a ține un speech despre creativitate la conferința „The Power of Storytelling”, ocazie cu care am făcut un interviu cu el. Cât de greu este să fii creativ într-o societate care ne învață mai degrabă conformismul social și gândirea standardizată? Sunt apreciați rebelii la locul de muncă sau compania te vrea un roboțel lipsit de spontaneitate?

În urma a sute de studii de psihologie cognitivă, care au stat la baza documentării cărții Gândirea riscantă, Jonah Sachs m-a convins că o impulsie de creativitate e singura care sparge tiparele mentale rigide pe care le dezvoltăm, fără să le conștientizăm, în timpul vieții. E bine să gândim riscant? „Absolutely”, îmi răspunde el, dar iată și ce trebuie să faci pentru a obține asta.

VICE: Ce înseamnă gândire riscantă? Îmi poți da o definiție?
Jonah Sachs: Este abilitatea de a renunța la ideile convenționale și în mod special la modul tău convențional de operare, de a-ți asuma riscul de a fi privit cu dispreț pentru moment, pentru convingerea că faci ceva ce nu a mai fost făcut înainte. Adeseori ceea ce noi simțim ca fiind nesigur pentru noi devine adecvat atunci când lumea se schimbă în jurul nostru.

Publicitate

Pentru această carte ai citit o mulțime de cercetări psihologice. Dacă vrei să fii mai creativ trebuie să știi cum îți funcționează creierul, pentru că prejudecățile ne blochează creativitatea. Putem însă să luptăm cu prejudecățile? Nu este o muncă de prisos?
Avem toate aceste scurtături mentale care ne-au construit gândirea și care chiar ne-au ajutat să ne formăm tipare de interpretare. Cu ajutorul lor lumea nu doar că nu ne copleșește, dar avem moduri de a o înțelege. Însă construind patternuri de gândire, într-o lume în schimbare, ele ne duc adesea la vechea cale, iar dacă lumea se schimbă și noi nu, atunci în mod sigur vom face greșeli. Cred că ne este de mare ajutor să înțelegem ce se întâmplă în creierul nostru, pentru că ai șansa să îți recunoști prejudecățile. Înțelegerea modului în care gândești e primul pas de a prelua controlul.



Care sunt cele mai proaste obiceiuri ale creierului?
Unele lucruri ne fac temători și anxioși, semn că ar trebui să încetinim și să ne oprim. Asta am și dezvoltat în cartea mea: cum îți transformi teama într-un combustibil pentru creativitate mai degrabă decât s-o percepi ca pe un semn de avertizare că ar trebui să te oprești.

Un alt obicei prost este să te înconjori de oameni care sunt drăguți cu tine. Oamenii care ne fac să ne simțim ușor inconfortabil și care ne critică din când în când sunt cei care ne fac să fim mai creativi.

Alt obicei este să ai încredere în instinctele tale când ești într-o situație pe care n-o înțelegi, iar aceste instincte se dovedesc a fi niște prejudecăți.

Publicitate

Iar ultimul este să-ți lipești ego-ul de ceea ce crezi că știi și care duce la o încredere supraevaluată în sine. Multe studii au documentat ceea ce se cheamă „efectul peste-medie”, tindem să ne credităm cu mai multă expertiză decât avem în realitate. Toate aceste obiceiuri ne blochează în a fi deschiși și flexibili.

Spui într-un pasaj că dacă te simți foarte inteligent devii de fapt prost. Practic, toți experții fac greșeli. Poți dezvolta ideea?
Un cercetător, Philip Tetlock, a vrut să verifice cât de exacți sunt experții. Pentru asta a selectat 284 de cărturari și, timp de 20 de ani, an după an, i-a rugat să facă predicții asupra viitorului apropiat: revoluții, războaie, mișcări politice. Toți au eșuat lamentabil. Te întrebi cum de a fost posibil așa ceva. La un moment dat dobândim cunoaștere care ne ajută să aducem contribuția într-un domeniu, în acel moment, devenim experți. Însă aici apare și efectul nociv: cunoașterea ne face mai rigizi în gândire tocmai pentru că avem dezvoltate scheme vechi de gândire. Atunci când apare o informație nouă, există riscul s-o introducem într-o căsuță în care nu își are locul sau pur și simplu s-o ignorăm, iar schemele de gândire să devină și mai rigide.

În carte, susții teoria că toți ne putem dezvolta creativitatea, că nu este o aptitudine de nemodificat. Totuși, unii oameni sunt făcuți pentru a avea o minte flexibilă, pe când alții sunt personalități rigide. Se pot schimba personalitățile rigide?
Există oameni care în mod natural caută experiențe noi, o deschidere corelată cu creativitatea. În carte vorbesc de lucruri mici pe care le poți face ca să te pregătești să fii deschis spre experiențe noi. Personalitățile mai rigide ar trebui să încerce să facă ceva neconvențional, chiar dacă nu în fața altora oameni, pentru că oamenii rigizi tind să nu iasă din domeniul lor de expertiză. Dacă ieși în afara lui, creierul face noi conexiuni și poate sparge tipare.

Publicitate

„Nu trebuie să rămânem blocați în ceea ce suntem, ci trebuie să încercăm să facem lucruri noi cu pași mici și să învățăm să ne placă asta.”

În carte, am scris despre viața lui Ghandi, un personaj anxios care era terifiat să vorbească în public, care a fost pe punctul de a-și ruina cariera pentru că nu putea vorbi în fața oamenilor într-o sală de tribunal. A reușit să treacă peste acest obstacol când s-a antrenat să-și perceapă anxietatea ca pe un factor motivant.

Când poți avea încredere în intuiția ta? Și cum ne-o testăm ca să nu facem greșeli în luarea unor decizii?
A fost cea mai grea parte din carte. Intuiția este ceva emoțional și nu știm de unde vine; un instinct care ne spune că așa trebuie să facem și că așa e bine. El poate veni din tiparele subconștientului care procesează ceea ce facem. Și mai există o intuiție pe care o simți aproape la fel ca prejudecata când te gândești la o idee și zici că e o idee grozavă, dar îți place pentru că ai auzit-o la altcineva ieri sau pentru că ține de înțelepciunea convențională și toată lumea face la fel. Sau pentru că persoana care ți-a spus ideea respectivă arată ca tine și te simți bine în prezența ei, asta se întâmplă de multe ori.

Ții cont de ideile tale intuitive, dar apoi trebuie să le testezi. Unul din cele mai bune moduri de a le testa este să te întrebi mai întâi dacă ești într-un mediu în care primești un feedback bun, sunt capabil să înțeleg ce se întâmplă, sunt capabil să testez asta? Sau sunt într-un mediu mai degrabă nesigur și ambiguu, caz în care intuiția este mai puțin demnă de încredere. De asemenea, în loc să dovedești că intuiția ta este bună, încearcă să dovedești că intuiția ta este greșită, să găsește exemple care nu confirmă ideile tale. Iar dacă supraviețuiește acestui proces, atunci s-ar putea să fie o idee bună.

Publicitate
jonah sachs cu cartea lui in mana

Încalcă regulile, dar nu legea, e sfatul regăsit în carte. Totuși, este greu să gândești neconvențional, pentru că apare presiunea socială și preferăm să devenim conformiști. Cum să devenim rebeli în gândire?
Atunci când suntem într-o echipă sau o organizație în care ne simțim în siguranță și protejați, suntem mai în măsură să ne asumăm riscuri. Dacă ești într-un mediu unde există pedepse, este extrem de dificil să fii rebel. Un truc din carte este să îți prezinți o idee ieșită din comun printre ideile convenționale și așa va fi mult mai ușor de acceptat. Cred că cel mai important lucru pentru un lider este să lucreze la crearea unui mediu în care oamenii să se simtă în siguranță atunci când își asumă riscuri. Dacă nu ești rebel într-un mod natural, atunci trebuie să găsești mediul care permite asta.

„Nu poți rezolva probleme dacă te gândești obsesiv la ele, trebuie să le lași în pace la un moment dat, să te odihnești, să te plimbi, să alergi și asta îți eliberează creativitatea.”

Recomanzi să nu ne evităm „dușmanii”, ci să stăm cu ei la masă. Să stăm cât mai mult de vorbă cu cei care gândesc diferit?
Există studii care arată că în grupurile diverse oamenii tind să fie mult mai creativi decât în grupurile în care oamenii au trăsături comune. Când comunici cu oameni care te respectă, dar te și provoacă în același timp, de aici vin idei excelente. Altfel spus, dacă ne angajăm într-o companie în care se pune preț pe compatibilitatea cu propria cultură organizațională, există riscul să ne pierdem abilitatea de a avea diversitate cognitivă care duce la creativitate. Ne pierdem creativitatea.

Am povestit în carte despre Jeffrey Brown, pastorul creștin care a reușit să scadă rata criminalității în comunitatea în care trăia. În cartierul respectiv, în fiecare noapte se comiteau crime îngrozitoare, iar Brown inițial a dorit să dezvolte un program pentru tinerii buni, care puteau fi un exemplu pentru comunitate. Planul lui nu a avut niciun efect, iar într-o noapte s-a hotărât să iasă în stradă să stea de vorbă cu tinerii delincvenți. În momentul în care a început să vorbească cu ei, a știut ce are de făcut. Și-a dat seama că „dușmanii” nu erau așa irecuperabili pe cât își imaginase el. Le-a ascultat problemele, a încercat să-i introducă în comunitate, iar rata criminalității a scăzut cu peste 70%.

Care este cea mai bună formulă, între recompensele externe și interne, pentru a-ți crește motivația?
În carte vorbesc despre ideea motivației intrinseci. Suntem mai creativi când facem ceva nu pentru că suntem plătiți, ci pentru că ne place, pentru că astfel devenim faimoși. Dar de multe ori motivația intrinsecă nu este bine înțeleasă – doar să faci lucruri care rezonează cu valorile tale, desigur că asta e folositor, dar de multe ori ceea ce contează pentru lume se potrivește foarte puțin cu ce vrei tu. Există însă metode inteligente de a folosi motivația extrinsecă și cea intrinsecă pentru a spori energia cuiva. Teoria fluxului (dezvoltată de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi) apare atunci când nivelul provocării depășește ușor nivelul expertizei, iar asta dezvoltă o stare de concentrare, creativitate și determinare.

Atunci când abilitățile noastre sunt ușor sub nivelul provocărilor, ne străduim să facem față și devenim incredibil de motivați, dependenți chiar să ducem sarcina până la capăt. Când visați să creați, țineți recompensele materiale departe. Când trebuie să vă perfecționați și să șlefuiți execuția, mici premii și ceva recompense pot face minuni.