Știri

Femeia care s-a dus să lupte contra Statului Islamic

Kimberley Taylor e prima și singura femeie din Marea Britanie care a plecat în Siria ca să lupte împotriva ISIS.
30.5.17
Ilustrații de Nayon Cho

Nota editorului: În luna martie a anului trecut, Kimberley Taylor a devenit prima și singura femeie din Marea Britanie care a plecat în Siria ca să lupte împotriva ISIS. La câteva zile după sosire, fosta studentă la matematică în vârstă de 28 de ani a intrat în Unitatea de Protecție a Femeilor (YPJ) – armata feminină afiliată Unității de Protecție a Poporului (YPG) din Kurdistanul sirian – alături de care a luptat de atunci în fiecare zi. În ultimele trei luni, Kimberley – căreia prietenii îi spun Kimmie, iar colegele de armată Zilan Dilmar – a participat la ofensiva de cucerire a capitalei ISIS, Raqqa. La sfârșitul lunii martie, am vorbit cu Kimberley pe Skype, de mai multe ori, ca să aflu cum e viața pentru o femeie care luptă pe front împotriva ISIS. Două zile mai târziu, a plecat spre Raqqa să lupte împotriva organizației teroriste. Acestea sunt cuvintele ei, pe care le-am editat pentru mai multă claritate.

Publicitate

JOI

Azi dimineață m-am trezit și am auzit sunete puternice în stație. Prietenele mi-au zis că au observat niște mișcări, dar nimeni nu era sigur. Apoi am auzit niște focuri de armă.

În ultima săptămână am încercat să eliberăm satele de pe malul râului Eufrat care duce spre Raqqa, capitala ISIS. Noaptea trecută, plutonul meu, căruia îi zicem tabur – compus din opt femei din YPJ și șase bărbați din YPG, plus o comandantă pe nume Sorxwin – a campat într-un oraș la câteva sute de metri de prima linie a frontului. Astăzi trebuia să avem zi liberă și am dormit ceva mai mult decât de obicei. Atunci atacă ISIS. Cred că o să ne prindă cu garda jos. Dar îi încolțim rapid: suntem mai puternici, mai organizați, avem aliați care trimit forțe aeriene și aproape am încercuit Raqqa. Nu au unde să mai fugă.

În timp ce zgomotele se întețeau, am auzit o bătaie în ușă. Era Chekdar, un luptător în vârstă de 24 de ani de care ne apropiasem în ultimele luni. Mereu glumim că e una dintre fete, pentru că tot timpul stă cu noi la palavre și participă la activitățile noastre. E foarte protector cu noi și fetele îl iubesc. Dar de data asta nu râdea deloc. „Trebuie să urcăm pe acoperiș să vedem din ce parte vine atacul!" ne-a strigat.

Citește și: Cum a devenit o studentă din Marea Britanie promotoare pentru ISIS

Am sărit în picioare, ne-am pus bocancii, am înhățat Kalashnikoavele și am fugit sus. Când ne-am uitat de sus, am văzut că era atacată o casă în care dormeau niște prieteni de-ai noștri, la două sute de metri distanță. În jurul ei se adunaseră mulți oameni care trăgeau focuri de armă, dar nu eram sigur dacă sunt din ISIS sau din YPG, așa că nu puteam trage în ei. Și nu puteam nici să ne părăsim poziția, de teamă să nu vină un atac din altă direcție peste casa noastră. Ne simțeam super inutili.

Apoi, Chekdar a hotărât să părăsească baza pe care o protejam ca să-i ajute pe prietenii noștri. I-am zis să stea cu noi, dar n-a vrut să asculte. „Stați aici și apărați casa", ne-a strigat. „Mă întorc repede." L-am pierdut din raza vizuală imediat ce a intrat în luptă.

Publicitate

Civilii alergau în toate părțile – copii, femei, bătrâni. Era o nebunie. Strigam la ei să se oprească sau să se întoarcă, dar erau atât de panicați și confuzi încât nici nu auzeau. Am încercat să tragem cu arma în aer ca să le atragem atenția, dar s-au speriat și mai tare. Am văzut un bătrân care alerga cu tot cu turma de oi. Altul ieșise să meargă la toaletă, dar un kurd i-a strigat să se ascundă, așa că a fugit în spatele casei, s-a așezat pe vine și s-a și-a făcut treaba acolo. Vezi lucruri foarte dubioase în război.

Apoi, ISIS a început să tragă cu rachete în complex. Săreau șrapnele în toate părțile. Când au început să aducă răniții la noi în casă, aveau fețele desfigurate. În unitatea noastră e un singur doctor, așa că am stat să-i ajut să panseze răniții. Apoi au început să aducă morții.

Unele corpuri arătau îngrozitor. Un tip avea capul tăiat în jumătate – am încercat să-l lipim cu bandaje. Era greu să te uiți la ei. Am mai văzut cadavre, dar e altceva să-i vezi desfigurați pe oamenii cu care ai glumit și ai fumat și ai suferit. E sfâșietor. Dar trebuie să-ți păstrezi rațiunea în timp ce vezi cum li se taie hainele și sunt pregătiți pentru morgă. E oribil să-i vezi pe oamenii ăștia goi și lipsiți de viață întinși pe o masă. Vrei să le arăți respect, dar cum îi poți arăta respect unui cadavru?

Pe la ora 9 seara, au adus și cadavrul lui Chekdar. Mă abțineam să nu plâng în timp ce îi tăiam uniforma cu foarfeca și mă gândeam cum ne promisesem amândoi cu o zi înainte să ne lăsăm de fumat. După ce i-au luat corpul, i-am găsit bricheta în haine. E o brichetă de căcat, albă și nefuncțională, dar îmi amintește de el. Cumva, știu că i-ar fi plăcut s-o păstreze cineva.

Citește și: Fotografii cu viața de zi cu zi din zona de conflict unde Irak luptă cu ISIS

Lupta a încetat pe la ora 22. Luptătorii ISIS care nu muriseră au plecat, iar noi am rămas cu șase cadavre și mulți răniți. Mulți civili. Cel mai rău era o fetiță de 11 ani, care fusese împușcată în zona inghinală. Îi ieșise glonțul prin spate. N-o să uit niciodată mirosul intestinelor ei , pe care încercam să le îndes în corp în timp ce doctorul o înfășura în bandaje. Dar era imposibil să oprim sângerarea, rana era prea mare. Fetița gemea și era palidă și rece. Mama ei era și ea acolo, îi ținea capul în mâiniși vorbea încet în arabă. Se tot uita la noi și zâmbea, plină de speranță. În adâncul nostru, știam că totul e în zadar. Spitalul era la patru ore distanță și nu aveam echipamentul necesar s-o ajutăm. Dar nici n-o puteam lăsa să moară. Trebuia să încercăm s-o ajutăm. Am pansat-o cât de bine am putut și am așteptat ambulanța care urma s-o ducă la spital. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea și, cumva, nici nu vreau să știu. Mi-ar fi prea greu.

După ce a luat-o ambulanța, am vomitat.

Kimberley (dreapta) cu comandanta ei, Sorxwin (în mijloc) și o altă luptătoare. Fotografie din arhiva lui Kimberley Taylor.

Atmosfera din tabără e foarte ciudată de la atac încoace. Toată lumea e tăcută, nimeni nu mai râde și nu mai face glume. Unii erau atât de supărați că nu scoteau o vorbă. Pe lângă faptul că-l pierdusem pe Chekdar, mă afectase puternic și fetița rănită. Pe moment, încerci să-ți înăbuși emoțiile și să tratezi pacienții. Dar rămân amintirile care te bântuie în momentele de singurătate. N-am reușit să-mi scot fetița din cap toată ziua. Chiar și acum, când închid ochii, îi văd fețișoara palidă.

Am văzut multă moarte și distrugere azi. De obicei, se mai întâmplă să fie rănit un prieten sau doi, dar rareori are loc ceva așa de grav. Au murit șase prieteni de-ai noștri, ceea ce probabil e o victorie pentru ISIS. Dar nu se compară cu daunele pe care li le facem noi. Suntem mai mulți, mai bine organizați și îi punem pe fugă. Pe termen lung, noi conducem lupta. ISIS va cădea; nu există alt rezultat.

Și intenționez să fiu acolo când se întâmplă asta.