Sunt poliamoroasă și m-am săturat de aberațiile astea despre poliamorie

Poliamoria este complexă. Și totuși, practica non-monogamiei consensuale - în care participanții au mai mulți parteneri romantici și sexuali, care sunt de acord și se cunosc între ei - este adesea stereotipizată foarte simplist. Oamenii poli sunt adesea respinși de majoritatea monogamă ca fiind devianți sexuali, că ar avea fobie de angajament sau ar fi neadaptați boemi. De fapt, poliamoria este de mai multe tipuri și atrage mulți oameni diferiți.

Pentru Alyssa Henley, stereotipurile astea sunt frustrante. Arhitecta tehniciană (și CEO part-time pentru fundația de caritate Support U LBGT+) din Berkshire este poliamoroasă de cinci ani. „Stilul poliamoros ales de mine este anarhie relațională, ceea ce înseamnă că nu pun nicio etichetă la nimic”, explică ea. „Dar tot este nevoie de angajament și de comunicare!”

Henley vorbește despre unele dintre cele mai comune mituri de care se lovește.

Poliamoria poate fi o opțiune pentru cuplurile cu libido diferit, dar ar fi o greșeală să crezi că este doar despre sex. Poliamoria este despre înțelegerea că nu există ceva precum un partener unic „perfect” pentru tine. Partenerii diferiți îți pot oferi lucruri diferite pe care le vrei sau de care ai nevoie, și invers.

Nu e în totalitate adevărat, noi doar tindem să gestionăm mai bine treaba asta. Cele trei principii ale poliamoriei sunt comunicarea, comunicarea și comunicarea. Când vorbești despre gelozie și o abordezi de la bun început, atunci când iese la iveală ești mai bine pregătit/ă să discuți despre ea cu partenerii/ele tăi/tale. Oamenii poliamoroși mai folosesc și un concept cunoscut sub numele de compersiune, care este practic opusul geloziei și se referă la sentimentul cald și fericit pe care îl ai atunci când îți vezi partenerul/a cu altcineva.

Comunicarea clară te scapă de asta. Se poate întâmpla, dar cu același lucru se pot confrunta și cuplurile monogame, în care una sau ambele jumătăți vor o relație deschisă. Odată ce ai început să explorezi lumea poliamoriei, vei vedea că vei cunoaște multe lucruri diferite - fiecare partener/ă îți poate aduce creativitate, experiențe de viață și perspective diferite.

Despre poliamorie nu se discută destul în literatura albă de clasă mijlocie, dar ea se extinde mult dincolo de asta. Cunosc și interacționez cu destui oameni care sunt în afara acestei bule. Trece și în multe alte zone. De exemplu, mereu a avut succes în kink și în comunitățile queer - și niciuna dintre ele nu este exclusiv albă sau neapărat din clasa de mijloc.

Copiii sunt incredibili și adaptabili. Poate fi obositor să crești un copil, dar dacă ai o familie mai mare, cu mai mulți parteneri, copiii vor avea mai mulți oameni cu care să-și petreacă timpul. Nu numai că au parte de mai multe modele de urmat, ci sunt și expuși la o varietate mai largă de hobby-uri, interese și experiențe de viață.

Mesajele culturale din filmele de la Hollywood îți reîntăresc ideea să-ți găsești „sufletul pereche” care te completează. Dar să aștepți ca o persoană să fie totul pentru tine este nerealist și creează presiuni inutile. Să sperăm că, atunci când societatea va deveni mai tolerantă cu sexualitățile alternative, poliamoria să nu mai fie văzută ca ceva exotic și ciudat, ci ca un stil de viață normal și valid - în care să crească copiii. Dar nu suntem încă acolo.