Femeile din China dau bani pentru iubiți virtuali

Conform teoriei nevoilor lui Maslow, există câteva lucruri care sunt imperative pentru evoluția noastră ca oameni. Piramida, pe care se bazează teoria, susține că ființele umane au o serie de nevoi pe care trebuie să le îndeplinească, care pornesc de la unele de bază ca aerul, apa, mâncarea și adăpostul. Ele devin mai complicate cu cât urci spre vârf, unde ajungi la actualizarea sinelui sau la nevoia de a deveni cel mai bun.

Tot pe scara nevoilor se află și „dragostea și nevoia de apartenență”. Dorința pentru prietenie, intimitate, conexiune și afecțiune e la mijlocul listei, la două niveluri distanță de aer, apă, mâncare și adăpost, așa că Muslow sigur a văzut-o ca importantă.

În China, un trend nou schimbă ierarhia asta. Din ce în ce mai multe femei singure își tratează nevoia de iubire ca pe un bun de consum, ceea ce desființează piramida și provoacă ideile convenționale și conservatoare despre rolurile de gen.

Trendul respectiv se referă la un număr în creștere de femei singure care caută serviciile online ale unor bărbați care se prefac că sunt iubiții lor. Nu într-un mod sexual. Ci mai mult genul care să le cânte să adoarmă și să le spună că-s mișto.

Trendul a crescut după ce au apărut reclame pentru iubiți virtuali pe site-uri populare de cumpărături ca Taobao și aplicații ca WeChat. Serviciile oferite de așa-zișii iubiți virtuali includ discuții prin mesaje, dar și apeluri.

„Dacă cineva e dispus să-mi ofere companie și să discute cu mine, atunci și eu sunt dispusă să plătesc”, a zis pentru AFP o femeie care a refuzat să-și dea numele real, așa că s-a trecut Robin. Ea a cheltuit peste o mie de yuani chinezești (600 de lei) pe apeluri și mesaje cu iubitul virtual.

Cererea asta poate fi atribuită femeilor din China care-și pun cariera pe primul plan, în detrimentul dorinței pentru o relație sau o familie.

Pe piața muncii din țară există o practică ciudată în care femeile, conform contractului lor de angajare, trebuie să fie de acord să renunțe la a fi „însărcinate” pentru doi ani sau riscă să-și piardă joburile fără compensații. Politicile de genul ăsta sunt ilegale și încalcă drepturile femeilor la locul de muncă, dar sunt generalizate din cauza unui val care tinde spre roluri de gen mai tradiționale și mai convenționale.

După înlăturarea politicii copilului unic din 2016, legislatorii fac campanie ca femeile să fie mai implicate în probleme domestice, pentru că-și doresc o explozie a natalității.

În 2012, guvernul a început să impună legi care să le ofere femeilor concediu maternal de până la 14 săptămâni, în timp ce pentru bărbați e de două săptămâni. Asta le-a pus bețe-n roate anagajatorilor care-și doreau productivitate, așa că au apelat la bărbații care nu aveau nevoie de pauze lungi.

Regresia asta a dus la un decalaj vizibil. Presiunea societății și nevoia de a amâna satisfacțiile personale pentru angajatori și corporații sunt doar o bătălie dintr-o listă lungă pe care femeile din China trebuie să o îndure. Deși țara se afla înainte în partea cu cel mai mare index global la diferențe de gen, acum trece pe planul doi.

În The Global Gender Gap Report 2018 publicat de World Economic Forum, China a ieșit pe locul 103 din 149 de țări la capitolul egalitate între genuri. În contextul în care, în 2008, era pe 57 din 139de țări.

Părinții își doresc tot băieți în loc de fete, iar treaba asta e o problemă serioasă în multe țări în dezvoltare. Și totul pornește de la ideea că băiatul va crește și va putea susține gospodăria și pe părinții bătrâni.

Trendul pentru iubiți virtuali e încă un semn că există o problemă mult mai mare care trebuie adusă-n discuție. Cu o populație îmbătrânită și un guvern care propovăduiește egalitatea, dar se face că nu vede discriminarea, încă nu se știe ce alte simptome vor mai apărea din cauza inegalității de gen din China.

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.