Garsoniera săptămânii din București: Cum să te simți panda obez în Măgurele

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Bine ai venit în noua ta cămară – de dragul convenţiilor sociale, vom accepta denumirea convenţională de „garsonieră" care apare pe pliant, ca să îţi poţi scoate faţa în lume şi după ce semnezi contractul de decartat rate.

Sper că nu îţi vei ruga niciodată prietenii să te ducă acasă după ce te îmbeţi pistol, că noua ta casă e atât de mică încât vor trebui să forţeze uşa să se închidă peste faţa ta după ce te pun înăuntru. Bine, nu e toată foarte mică, doar 60% din ea, adică partea care contează.

Holul, de exemplu, e mişto, ai loc în el împreună cu ăia doi care te duc pe braţe şi care ar putea să scape de tine cel mai onorabil băgându-te într-unul dintre dulapuri. Unde vei şi încăpea, că e loc – probabil că dezvoltatorul a suferit în copilărie de pe urma lipsei de spaţiu pentru şosetuţe, că văd că la capitolul ăsta a dat dovadă de milostenie.

Subliniez chestia asta pentru că spaţiile de depozitare sunt primele sacrificate în ansamblurile rezidenţiale noi – după cum arată majoritatea planurilor, trag concluzia că un cui bătut în perete e considerat dressing suficient pentru toată paleta de vestimentaţie, de la geci de piele la boxeri sau colanţi.

Încă o veste bună: probabil că ctitorul a suferit la un moment dat şi de foame, pentru că a fost boier şi la capitolul bucătărie plus loc de luat masa. N-ai loc să te foieşti prea mult între blat şi masă, dar ai unde sta la un pahar de ciorbă. Pe blatul de acolo ai loc şi de spoit pereţii cu uleiul de la omletă, şi de ţinut vase nespălate. Vreo trei.

Ce am menţionat până acum nu e exagerat de spaţios, dar e decent, aşa că dănţuieşte, Isaiie, cât mai poţi, că aici se termină fericirea: camera de zi e cât o gaură de şoarece. Casa lui Jerry din desene era fiţă în comparaţie cu ce ai tu aici. Te trage curentul oriunde ai fi, şi oricum te-ai aşeza te vei simţi ca un panda obez care a rămas înţepenit pe unde avea treabă.

Nu zic, ăştia care au făcut grafica pentru pliant chiar şi-au meritat dolarul: au înfipt în plan o canapea dolofană şi au făcut bine – decât să pui una mică şi să se vadă că îţi mai rămâne foarte puţin pe lângă, mai bine bagi una cât China. Omul tre` să ştie că îşi cumpără confort cu ăia 31 000 de euro, şi că în micul lui dormitor denumit pe plan LIVING, va avea loc măcar să doarmă după ce îşi întinde patul.

Şi cam atât, că 14,7 metri pătrați e echivalentul a 4 x 3,7 metri. Ştiu ce zici, nu e rău pentru o cameră de hotel, doar că nu e o cameră de hotel: e peştera ta călduţă unde stai când afară e viscol şi înăuntru Game of Thrones. Şi prin care te mişti cu economie când simţi că amorţeşti, ca să nu spargi ceva.

Legat de baie, sper că ai o fire deschisă spre experienţe noi. Pentru că vei învăţa să îţi speli lenjeria înmaronită la mână în maximum o săptămână de la mutare, dacă n-ai părinţi de treabă: n-ai unde pune o maşină de spălat în baia aia. S-ar putea pune în bucătărie dacă te poţi dispensa de spaţiul de depozitare de sub blatul de bucătărie, unde oamenii care stau în case normale îşi ţin tacâmuri sau vase (sub spălător şi sub plită nu încap, şi mai e şi un frigider care te încurcă).

Pe o notă mai optimistă, casa piticilor are două ferestre, ceea ce e bine. Asta a fost. Oricum, Star Rezidenţial Măgurele de-abia te aşteaptă, pe tine şi pe reumatismul tău incipient de om cu mâinile încrețite de la atâta săpun de rufe.