Cele mai dubioase lucruri pe care le-au strecurat oamenii în avion

Oricât de mult aș încerca, nu mă pot abține să nu mă panichez de fiecare dată când trec de securitatea de la aeroport. Dacă m-ai vedea cum transpir ai putea crede că fac contrabandă cu zece arme, 20 de kilograme de cocaină și un sfert de cadavru. De obicei nu-i nimic, deși tot stresul ăla a fost justificat o dată, când am uitat din greșeală un cuțit Swiss Army în rucsac și a trebuie să mă despart de el la securitate.

Acele controale sunt acolo cu un scop, dar nu funcționează mereu cum ar trebui. Am vorbit cu șase oameni care au fost mai norocoși decât mine despre cele mai dubioase lucruri pe care au reușit să le ia cu ei în avion.

„Am avut droguri cu mine pe avion de multe ori – cocaină, marijuana, LSD, hașiș, tot. De cele mai multe ori, treceam cu ele direct în buzunar, fără ca cineva să observe. După ce-ți pui bagajele prin scaner, nu prea te verifică personal. Odată, într-o călătorie din Portugalia spre Spania, am trecut de securitate cu un gram de cocaină la mine. Fusesem în Portugalia la un party de Crăciun cu prietenii și ne-au rămas destule. Nu am vrut să-l arunc. Bunică-mea a trăit în vreme de război și m-a învățat să nu irosesc niciodată lucrurile.” -

Javier*

„Am fost profesor voluntar la Esplai ani de zile – e precum cercetașii, în Spania. Atunci aveam un cuțit foarte mare – aproape de mărimea unei macete – pe care îl foloseam la excursii și pentru anumite activități în aer liber. Pe timp de vară, mergeam cu copiii la campat în munți.

Într-un an, în timp ce împachetam pentru campingul de vară din Sevilla, nu am observat că aveam cuțitul în rucsac dintr-o călătorie anterioară. Când am ajuns la aeroportul din Barcelona, am trecut de securitate fără nicio problemă; scaner-ul nu l-a detectat deloc. Dar nu a mai mers când m-am întors din Sevilla și tipul de la securitate m-a rugat să scot obiectul din rucsac. Nu știam despre ce vorbea, așa că am început să-mi scot calm toate lucrurile și dintr-o dată, ca și cum s-ar fi materializat de nicăieri, am dat peste cuțit. Evident că a trebuit să îl las acolo, dar tot nu pot să cred că am reușit să-l iau cu mine pe zborul din Barcelona.” - Marc*

„Aveam 12 ani și vizitam Barcelona cu părinții. Într-o după-amiază am plecat la plimbare pe Las Ramblas și am văzut pe cineva care vindea țestoase mici cu 5 euro bucata. Atât aveam atunci în buzunar, așa că am cumpărat una.

Când m-am întors la hotel părinții mei s-au crizat. Am luat țestoasa cu mine la aeroport într-un bol de plastic. Înainte să trec de securitate m-am dus la baie, am vărsat conținutul bolului și l-am pus prin scaner gol. Am ascuns țestoasa într-unul din pachetele de țigări ale lui taică-miu. Am trecut de securitate și ne-am urcat în avion fără nicio problemă. Cred că nu m-au percheziționat fiindcă eram un puști de 12 ani cu familia. Odată ajunși în avion m-am dus la baie și am umplut din nou bolul cu apă. Așa a venit țestoasa cu mine înapoi în Argentina.” - Tomas

„Sunt arheolog, iar acum un an am călătorit în Castellon din estul Spaniei ca să restaurez o piesă. În timp ce conduceam spre aeroport la întoarcere, am realizat că biletul spre casă nu includea și bagaj de cală. În bagaj aveam tot felul de unelte: bisturie, seringi, solvenți și o varietate de cuțite. Când am ajuns la securitate, singurul lucru care ne-a fost luat a fost cuțitul de buzunar pe care îl aveam cu mine. Tot ce aveam în geantă a trecut de securitate și a ajuns cu noi pe zbor.” -

Mireia

„Într-o călătorie cu cinci prieteni prin Europa, am cumpărat zece stele ninja din Bulgaria, fără să ne gândim cum le vom transporta înapoi acasă. La întoarcere nu știam unde să le punem. Într-un final, am decis să împărțim armele în cele cinci bagaje pe care le aveam. Îmi aduc aminte cum le ascundeam între chiloți. La securitatea de la aeroport nimeni nu ne-a zis nimic. În final, stelele ninja au ajuns în Madrid tefere și nevătămate.”- Alejandro

„Acum ceva vreme la aeroportul din Sevilla, era cât pe aci să-mi ratez zborul, așa că m-au lăsat să trec de securitate. Aveam la mine o valiză neagră imensă care era aproape cât mine. Era atât de mare, încât probabil că nu ar fi încăput oricum prin scaner.

Nu era nimic dubios înăuntru, doar mult echipament pentru filmări – camere, lentile, microfoane – dar puteam să am orice în ea. După ce m-am gândit puțin la asta, m-am speriat să știu cât de ușor a fost să ajung în avion cu imensitatea aia fără ca cineva să o verifice, ci doar să mă creadă pe cuvânt.” - Maria

*Numele lui Javier și al lui Marc au fost schimbate ca să le protejeze identitatea.

Articolul a apărut inițial pe VICE ES.