Cum să te cerți pe Internet fără să te enervezi

Nu prea îmi stabilesc obiective pentru Anul Nou. În schimb, prefer s-o fac în timpul crizelor de sănătate mintală, atunci când chiar reușesc să mă țin de ele.

Așa s-a întâmplat și la jumătatea anului 2017, când, în timpul unei episod nasol de epuizare și depresie, mi-am promis că n-o să mă mai cert cu oamenii pe Internet. Ce a început ca o încercare idealistă, succedată de alegerile prezidențiale, de evadare din bula mea politică, evident că nu mi-a îmbunătățit, în momentul ăla, starea mintală. Conversațiile din online despre Știi Tu Cine îmi făceau inima să bată mai tare decât de obicei și, câteodată, îmi provocau o stare proastă care persista ore întregi. De-a lungul timpului, am început să simt ciorovăielile ca pe niște puseuri mici de otravă în sânge. Așa că m-am oprit. Și, după ce luni întregi nu m-am mai amestecat în certuri pe Facebook și Twitter, am început să mă simt mult mai bine.

Dar apoi, spre finele anului 2017, m-am apucat iar să vorbesc despre politică pe Internet. Nu scriam cu majuscule (oricum n-a fost niciodată stilul meu), dar începusem să mă implic mai mult, să mă enervez și mai mult și, în general, să mă îmbarc din nou în vechiul montagne russe de adrenalină. Până la sfârșitul anului, sentimentul ăla familiar de otravă în vene se întorsese și, atunci când a revenit sezonul de stabilire a obiectivelor pentru Anul Nou, am decis să mă opresc din nou și să stau de vorbă cu niște experți ca să aflu dacă toată ciondăneala asta politică din mediul digital este într-adevăr nocivă pentru sănătatea mea.

Răspunsul puțin surprinzător este că da, nu este bine pentru sănătatea ta să te cerți pe Internet. Totuși, ce m-a surprins este cât de des o iau razna conversațiile astea, până în punctul în care te întrebi cum să faci ca să nu renunți la omenie în Era Digitală.

Pentru a înțelege complet efectele pe care le au certurile în online, trebuie să înțelegi ce înseamnă să porți orice fel de conversație online. Chiar dacă discuțiile din social media par vag similare cu cele față-n față – ambele implică un schimb de cuvinte între oameni – vorbim de fapt despre două activități psihologice distincte.

Poate că cea mai mare diferență este că, atunci când vorbești cu cineva în mediul online, intri într-un dialog căruia îi lipsesc toate indiciile tradiționale din viața reală. Nu poți să vezi fața celeilalte persoane. Nu poți să îi auzi tonul vocii. „Trăim într-o lume tridimensională, dar mediul online o reduce la doar două dimensiuni”, spune Mary Alvord, psiholog și profesor la Școala de Medicină George Washington. O variație a acestei idei a fost repetată de nenumărate ori de experții în sănătate mintală pe care i-am intervievat: multe dintre indiciile care i-au ajutat pe oameni să poarte conversații de-a lungul mileniilor lipsesc în interacțiunile online.

Dar diferențele nu se opresc acolo. Certurile față-n față au de obicei o durată finită pentru că o persoană poate întotdeauna să iasă pur și simplu din cameră. Dar există cel puțin două modalități tangibile – și înfricoșătoare – care diferențiază certurile în online de cele față-n față. „Imaginează-ți cum ar fi dacă postarea sau comentariul tău ar fi pe însemnul hollywoodian sau pe un panou publicitar”, spune Joanne Sumerson, psiholog cercetător și fost președinte al Societății pentru Psihologia și Tehnologia de Mass-Media din cadrul Asociației Psihologice Americane. „Pentru că… indiferent ce spui, chestia aia și-a luat deja zborul și este pe Internet.” Și chiar dacă decizi să-ți ștergi comentariile, îmi amintește ea, cineva s-ar putea să fi făcut deja un screenshot.

Apoi mai e și faptul că telefoanele noastre ne împiedică foarte mult să părăsim vreodată cu adevărat „camera”. Atunci când încercăm să ne retragem din discuție, dispozitivele astea ne trimit notificări și ne atrag înapoi, blocându-ne practic în ringul de box unde a avut loc cearta noastră online. „Nu poți să scapi”, spune Sumerson. Gândește-te la o persoană care tocmai a avut o ceartă în online și apoi merge la un restaurant la cină, mi-a spus ea. „Simți cum încep să pornescă notificările sau ești curios, Oare a răspuns cineva? Oare au fost repercusiuni?” O să fii cea mai pașnică și ancorată în prezent versiune a ta în momentul ăla?

De asemenea, merită menționat că nu ești exact chiar în apele tale în timpul unei astfel de dezbateri. Furia este un stimulent. Și dispozitivele electronice sunt un fel de stimulent. Și dacă te cerți cu cineva în mediul online, probabil că ești sub influența amândurora. Din punct de vedere neurologic, atunci când interacționezi cu niște computere extrem de puternice, acestea au un efect asupra creierelor noastre pe care interacțiunile față-n față nu le au, spune Catherine Steiner-Adair, un psiholog și autoarea cărții The Big Disconnect: Protecting Childhood and Family Relationships in the Digital Age. Și unul dintre primele lucruri care se diminuează în timpul interacțiunilor online este empatia ta, spune ea. Patricia Wallace, autoarea cărții The Psychology of the Internet, mi-a dat un termen tehnic pentru acest fenomen: dezinhibiție toxică. „Când oamenii se simt anonimi, mai departe din punct de vedere fizic și mai puțin răspunzători, au mai multe șanse să-și exprime opiniile prin modalități pline de mânie și aroganță pe care nu le-ar folosi niciodată față-n față”, spune ea.

Oare are rost să ne întrebăm dacă toate astea ar putea să aibă un impact negativ asupra sănătății noastre? Alvord îmi spune că, la nivel fizic, știm că stresul eliberează cortizol în corpul nostru și că „este o chestie foarte nocivă pentru sănătate să faci asta pe termen lung”. Dar este periculos și dintr-o perspectivă psihologică, spune ea. Certurile online pot să implice pierderea controlului. Asta ar putea să influențeze o persoană să aibă o părere proastă despre sine, stârnindu-se astfel un ciclu de sentimente negative care într-un final pot să știrbească din stima de sine a unei persoane. „Unii oameni intră într-un ciclu atât de negativ încât devin foarte triști sau anxioși”, adaugă ea.

Frank Farley, un psiholog și profesor la Universitatea Temple, mi-a spus că cercetările axate pe fericire și bunăstare indică importanța unei atitudini pozitive. Și, în timp ce descria reversul medaliei pentru ideea asta, a spus ceva ce merită repetat – și poate imprimat și pus în ramă: „Negativitatea cronică în interacțiunile online, precum cea mai mare parte din negativitatea în interacțiunile noastre cu alte persoane, poate să fie un antidot pentru fericire pentru mulți oameni.”

Și atunci, ce modalități mai înțelepte și mai sănătoase există, mai ales când noul an vine cu tentații zilnice de a țipa la oameni în mediul online? Nu sunt aici să-ți pun pe față să te oprești din vorbit despre politică în mediul online pentru că încă mai există modalități sănătoase și productive de a face asta. Doar că au tendința să implice mai multă reflecție, cumpătare și efort.

O opțiune este să-ți limitezi furia într-un spațiu privat, protejat de o parolă, care poate fi accesat doar de prietenii apropiați în care ai încredere că vor păstra lucrurile confidențiale. O alta e să fii atent la limbajul și la abordarea ta atunci când vine vorba despre dezbaterile din mediul online. „Nu este productiv să jignești, să înjuri sau să defăimezi pe cineva”, îmi spune psihologul clinician și autoarea Catherine Steiner-Adair. „Obiectivul tău n-ar trebui să fie să anihilezi altă persoană. Obiectivul tău ar trebui să fie să-ți aprofundezi legătura cu persoana respectivă.”

În timp ce scriam articolul ăsta, mi-am dat seama că am vorbit cu siguranță în online în feluri în care nici nu mi-ar trece prin cap s-o fac într-un magazin, de exemplu. Așa că îți sugerez cu modestie Testul pentru Magazin: În timpul unei discuții aprinse în online, pune-ți următoarea întrebare: „Aș vorbi în felul ăsta dacă aș fi în mijlocul unui supermarket aglomerat?”

Apoi mai este și ideea că poți vorbi despre politică, dar trebuie să-ți acorzi timp ca să te calmezi. Unele implică pur și simplu aplicarea unor strategii de modă veche de reducere a tensiunii în mediul digital: inspiră adânc, mergi la plimbare, culcă-te înainte de lua o decizie. Dar Steiner-Adair oferă o sugestie la care nu m-am gândit: scrierea de mână a gândurilor înainte de a le posta. „Poți să tastezi mai repede decât poți gândi”, a explicat ea. „Și, de fapt, scriem cu mai multă grijă și ne exprimăm mai bine atunci când scriem de mână. Pentru că participi într-un dialog mai liniștit cu propriile tale sentimente.” Sună dureros de nepractic și greoi? Desigur. Ăsta-i scopul.

Și câteodată este chiar o idee bună să nu intri deloc în dialog. O strategie este să-ți canalizezi energia într-o activitate reală precum voluntariatul, participarea la un marș, semnarea unei petiții și donarea unei sume de bani către o cauză pe care o susții. „Eu spun să transformi furia aia într-o acțiune pozitivă”, spune Alvord. „Pentru că pasivitatea ne face să ne simțim neajutorați și devenim deprimați atunci când ne simțim neajutorați și deznădăjduiți.

Multe dintre sfaturile pe care le-am primit sunt chestii simple necesare pentru a fi o persoană bună, pe care cumva eu (și milioane de alți oameni) le-am uitat sau am început să le ignorăm într-un punct al vieților noastre digitale. Așa că sunt aici ca să-ți reamintesc: „cetățenia digitală” este o chestie pe bune, și dacă îți pasă de cetățenia din viața reală, probabil că ar trebui să-ți pese și de echivalentul online. „Inteligența electronică”, la fel ca inteligența emoțională, este de asemenea o chestie la care merită să te gândești. Sumerson o rezumă la „conștientizarea propriilor sentimente pentru stabilirea relațiilor interpersonale… Nu postezi nimic. Nu răspunzi la nimic. Nu spui tot ce-ți trece prin cap.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.