FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Dacă vrei să știi câte miliarde pierzi de la corupția din România, filmele astea îți dau răspunsul

38 de documentare s-au înscris, în total, în concursul de scurtmetraje lansat în cadrul proiectului Once Upon a Time in Romania.
Screenshot via „Cât ne costă corupția”.

În perioada asta nebună, în care, de câteva luni, numai despre justiție se vorbește în România, iar zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în toată țara împotriva PSD, ai putea spune că un concurs de scurtmetraje pe teme de anticorupție, era exact ce mai lipsea din peisaj. A fost totuși unul care s-a încheiat aseară, lansat de asociația Inițiativa România și la care, probabil știi deja asta, VICE România a fost partener media. Proiectul s-a chemat Once Upon a Time in Romania.

Publicitate

Când a fost lansat concursul, la sfârșitul lui octombrie, am fost oarecum sceptic că va avea mare succes pentru că mi-am pus următoarea întrebare: cum naiba poți să ilustrezi în 3-4 minute de film o temă atât de complicată și aridă, cum e lupta anticorupție din România? Mai ales că era un concurs adresat mai mult amatorilor, având în vedere că nici premiile nu erau vreo avere, nici tema una care să-ți gâdile organul artistic.

Evident că m-am înșelat pentru că până la urmă s-au înscris câteva zeci de filme, iar 38 dintre ele au respectat condițiile prevăzute în concurs, deci au rămas să fie jurizate. (Poți să le vezi aici).

Înainte să mă apuc să-ți spun câteva ceva despre filmele câștigătoare, am să încep cu o impresie generală, pentru că le-am văzut pe toate, ca membru al juriului.

Multe dintre filmele astea nu trebuie judecate ca niște creații artistice, pentru că nu sunt. Ele reprezintă mai degrabă viziunea unor tineri despre ce se întâmplă în țara asta. Despre lipsa de perspectivă în carieră (dacă nu ești un copil de bani gata) despre corupția mică, aia din spitale, poliție, primărie. Sau despre cât de ipocriți suntem când cerem de la alții să fie curați, dar nu ne uităm deloc în curtea noastră.

Unii dintre participanți au folosit umorul ca să-și spună punctul de vedere, unii au făcut animație, alții au fost de-a dreptul dramatici. Au fost și filme care au prezentat cifre și date edificatoare, ca să se facă mai bine înțeleși. În fine, fiecare cu mijloacele lui, dar ce vreau să spun e că, în mare parte, mesajele transmise au fost bune, iar unele chiar au reușit să stârnească senzații de genul: „uite, frate, la asta nu m-am gândit!”.

Publicitate

Și acum să-ți spun câteva ceva despre câștigători.

260 de spitale s-ar fi putut face în România numai cu banii furați anul trecut

Marele premiu (adică 1 000 de euro cash plus 4 000 de euro- finanțare pentru o producție profesionistă) a fost luat de filmul Cât ne costă corupția.

Autorii, Alex Lungu și Liviu Bărbulescu, au făcut o animație cu grafice și cifre de la Uniunea Europeană în care au ilustrat perfect. Cât ne costă corupția. Ca să-ți dau câteva exemple, anul trecut, România a pierdut cam 24 de miliarde de euro din cauza corupției (licitații trucate, neplata impozitelor, bunuri cumpărate de stat la suprapreț etc), iar suma asta reprezintă contravaloarea construirii a 260 de spitale de urgență în România sau 6 mii de kilometri de autostradă.

Cifrelele astea te cam șochează, dar eu le-aș recomanda autorilor, ca din banii primiți ca premiu, să sape mai departe și să facă un documentar serios pe tema asta. Pentru că merită. Să vadă și omul care stă acasă, când alții ies în stradă, că povestea asta cu corupția are niște efecte cât se poate de dureroase asupra vieții lui de zi cu zi.

Premiul 2 (adică 1 500 de euro cash) a fost luat de filmul Perfect, semnat de Anna Boronea.

Și aici autorul a făcut niște socoteli, cam care sunt șpăgile pe care trebuie să le dea un tânăr ca să reușească în viață: 2 500 de euro la facultate, 5 000 de euro pentru un loc de muncă, 500 de euro ca să-și opereze mama în spital. Cam simplist în opinia mea, dar mesajul a fost totuși bun.

Publicitate

Premiul 3 (1 000 de euro) a fost luat de filmul Oala cu mânere de aur făcut de Andrei Gurău.

Filmul ăsta e o poveste despre o oală fermecată care îți dă de mâncare fără să bagi nimic în ea și care hrănea trei copii. Numai că, pe rând, fiecare dintre cei trei copii s-a apucat să mituiască oala, ca să-i dea lui mai multă mâncare. După care unul din copii a vândut-o „pentru stimulente și beneficii” și, evident, toți trei au murit de foame. Am văzut și ceva umor în animația asta, așa că-l recomand pentru o pauză de țigară.

Premiul publicului (tot 1 000 de euro) a fost acordat în urma voturilor obținute pe site-ul proiectului și a fost câștigat de Tăcerea aprobă și corupția ucide, un film făcut de niște elevi de liceu din Roman.

Nu am prea multe lucruri de spus aici, aș remarca doar maturitatea copiilor care au realizat că „banii nu pot cumpăra totul”. Dacă zic ei asta, înseamnă că așa e.

Au mai fost două premii date la gala de aseară. Unul care s-a chemat Premiul „The Fellowship of good men” (1 000 de euro) primit de filmul Cetățeanul moral.

Aici ideea de bază e că suntem buni să-i criticăm pe alții, dar nu ne uităm și la ce facem noi. Aaa, și la sfârșit e o scenă bună cu un politician în campanie electorală care e filmat făcând „acte de caritate” la țară. Adică omul împarte niște pungi cu pufuleți la copii.

Iar imaginea aia cu puștiul care mănâncă pufuleți are așa o anumită rezonanță pentru oamenii ca mine, care au prins copilăria din comunism, când mălaiul ăla expandat erau cam tot ce ne puteam permite (asta dacă nu aveai părinți vaporeni sau șefi în PCR).

Celălalt premiu (1 000 de euro), care s-a numit „Inițiativa România”, a fost luat de filmul Corupția ucide- Lady Justice, făcut de Eduard Emanuel Leahu. Aici e de fapt o mărturie a uneia dintre victimele de la Colectiv, deci chiar nu am ce să comentez, doar să te invit să te uiți la ea.

Și dacă te întrebai de unde au venit toți banii pentru premii, ar mai trebui să-ți spun că principalul finanțator a fost Fundația Friedrich Nauman pentru Libertate, apoi Ambasada Canadei, plus alți sponsori, dacă vrei detalii îi găsești pe toți aici. Culmea (chiar scandalos aș putea spune) Soros nu se numără printre ei.