Am încercat hipnoza erotică și m-a luat plânsul

Acest articol a apărut inițial în VICE Australia.

Hipnoza erotică este o parte destul de nișată a comunității BDSM. Australienii se întâlnesc, se împart în echipe și se hipnotizează între ei. De obicei, unul dintre ei devine hipnotizor, iar celălalt devine supusul comenzilor sexuale. Și asta e o variantă comună a sadomasochismului, dar cu un aer neobișnuit care reamintește de era victoriană.

Am vrut să aflu mai multe, așa că i-am scris un e-mail unui tip pe nume Marn*, care conduce un grup de hipnoză în Melbourne. Marn a început prin a-mi spune că această comunitate care practică hipnoza s-a dezvoltat super mult în ultimele șase luni și are acum în jur de 150 de membri pe forumul lor, Fetlife. Au organizat și petreceri în Melbourne și Brisbane, pe care le-a descris ca „destul de relaxante”. Oamenii au cumpărat gustări și s-au jucat cărți, a zis, și s-au hipnotizat unii pe ceilalți. M-a invitat și pe mine să mă alătur și am acceptat.

Câteva zile mai târziu, am mers într-un studio de yoga din Brunswick și am intrat într-o cameră cu 15 tineri care arătau ca niște tocilari și stăteau în cerc, în tălpile goale, și discutau timizi. Câțiva tipi erau îmbrăcați în ținute tip David Copperfield. O femeie purta un fel de corset și o fustă stil vodevil. Câțiva cumpăraseră lumini care își schimbă culoarea ca să accentueze sex-appeal-ul, dar costumele lor erau probabil singurul indicator că se aflau acolo pentru ceva kinky.

Marn a început cu un rezumat al serii. Mi-a spus că hipnotizorul și perechea sa trec prin acest proces, de obicei, de mai multe ori, și dezvoltă constant o legătură. Unii oameni reacționează mai bine la hipnoză, a zis el, în timp ce scepticilor le este imposibil să intre în starea aia. „Dar e doar o stare psihică alterată”, explică el. „E atunci când ești foarte relaxat și te simți de parcă vrei să duci lucrurile mai departe și apare sugestibilitatea. Cineva îți dă o idee și tu ești da, sigur, hai sa facem asta.”

Am ascultat apoi un discurs lung al unui profesionist în hipnoză erotică, pe care îl voi numi Wordsmith. Ne-a pus să ne grupăm ca să exersăm, să întrebăm oamenii dacă le-ar plăcea să fie hipnotizați și să începem să stabilim limitele. Deși câteva femei și-au exprimat dorința de a fi hipnotizoare, se pare că toată chestia asta de dominare/supunere are în vedere rolurile tradiționale ale fiecărui sex.

Partenerul meu a fost un tip mai bătrân, de vreo 60 de ani. S-a oferit să-mi povestească despre o inducție Elman, care este procesul standard al hipnozei prin indicații verbale.

„Imaginează-ți cel mai frumos moment prin care ai trecut”, mi-a spus. Încet am început să nu-mi mai simt corpul și parcă toată camera era sub apă. Dar după asta, am început să mă gândesc la toate regretele mele profesionale și la fețele foștilor mei și ale prietenilor pe care i-am pierdut, și mi-am distrus singură momentul de fericire. A fost un sentiment intens și am început să plâng fără să mă pot controla.

În acel punct, hipnotizorul meu m-a scos din transă și a încercat să mă liniștească, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile. A fost ciudat, dar nu mai eram cinică. Simțeam o căldură interioară și eram fericită, dar plângeam și fusesem cu siguranță hipnotizată.

Pentru că hipnoza e o formă de separare de realitate, m-am întrebat cum se poate ca într-o stare de hipnoză să existe consens. Wordsmith mi-a spus că un bun hipnotizor va discuta întotdeauna limitele de la bun început. Marn s-a gândit, de asemenea, că percepția oamenilor despre cât de mult afectează hipnoza mintea și corpul este una greșită. Hipnotizorul poate doar să genereze idei, a spus, și este de datoria subiectului să se supună acestora sau nu. „Ai putea să spui în orice moment Știi ceva? Nu e pentru mine. Ies din hipnoză, am terminat-o cu asta.”

Thorn* era o tipă mică, dar gălăgioasă, de 20 de ani, care afirma că transa e doar o extensie a înclinației ei către supunere și fetișuri cu blană. „Dacă ești hipnotizat, te simți la mila lor”, mi-a spus. „Rezultatele sunt… incredibil de intime și intense. Trebuie să simți într-adevăr că pierzi controlul ca să poți să intri în starea de hipnoză.”

Și lui Juliette*, partenera lui Wordsmith, îi plăcea treaba asta cu supunerea. Ea mi-a garantat că poți avea orgasm cu ajutorul hipnozei. „Așa să fie?”, am întrebat-o neîncrezător, iar ei s-au oferit să-mi demonstreze. Apoi, luând-o de mână pe Juliette, Wordsmith mi-a explicat că hipnoza îi oferă posibilitatea de a-i stimula tot corpul cu ajutorul terminațiilor nervoase. „Sunt în stare să îi controlez clitorisul folosindu-mă de orice parte a corpului ei”, a zis. „Pot să-i provoc un sentiment intens de plăcere doar dacă îi ating mâna. E un truc de petrecere tare.”

Wordsworth a început apoi să îi atingă mâna lui Juliette. Reacția ei a fost una demnă de filmele porno. A început să geamă, să se zvârcolească, să gâfâie și a oftat nervoasă când el s-a oprit. Am întrebat-o unde a simțit: pe mână sau între picioare?

„În ambele locuri”, a spus. „Știam că îmi atinge mâna, am simțit presiunea. Dar plăcerea a fost între picioare. A fost totul foarte real.”

Chiar dacă am simțit pe pielea mea efectele hipnozei asupra psihicului, tot nu aș înghiți declarațiile mai nebunești, cum ar fi inabilitatea de mișcare din cauza unui constrângeri psihice sau orgasme care nu se mai termină.

Personal, am plecat lucidă și ușor de manipulat, dar îmi simțeam corpul obosit și greoi. M-am gândit la câtă hipnoză ar fi putut exista într-un spațiu mai intim, alături de un partener în care să am mai multă încredere.

Hipnoza erotică nu e așa de periculoasă sau ciudată precum îmi imaginam, atâta timp cât se respectă consimțământul și limitele. Și chiar mi-a plăcut accentul care a fost pus pe stimularea celui mai mare organ sexual: mintea.

Urmărește-o pe Jessica pe Twitter.