Am întrebat oficialii Ministerului Sănătății dacă există statistici referitoare la numărul deceselor la copiii de etnie romă, în mediile defavorizate și mi s-a răspuns că nu există astfel de statistici, cu precizarea că „segregarea după etnii ar produce discriminare".Corect, dintr-o anumită perspectivă. Totuși, cum ai putea ca stat să realizezi politici de sănătate publică pentru mediile care au mai multă nevoie de ele, dacă nu cunoști, la modul obiectiv, dimensiunea problemei?România înregistrează recorduri negative în UE nu numai din cauza epidemiei de rujeolă, dar și pentru alte maladii. De pildă, mortalitatea din cauza cancerului de col uterin este cea mai ridicată din UE, la fel și frecvența tuberculozei. Au existat programe finanțate de norvegieni, care au avut drept țintă sănătatea în mediile rome, defavorizate, dar lucrurile astea se întâmplă izolat și fără continuitate.„Prezența unor categorii de populație vulnerabile, fără acces la servicii medicale, neînscrise la medicul de familie, migratorie la nivel național și internațional, a avut de asemenea o pondere importantă în transmiterea bolii. Este de menționat că actuala epidemie a debutat în județele Cluj și Bistrița la o populație de etnie romă, cu un genotip izolat în Italia sau în alte țări din vestul Europei", scrie în raportul Ministerului Sănătății.
Vezi și:
„Este un mit că părinții nu vor să-și vaccineze copii"
Daniel Rădulescu: Eu mi-am făcut lucrarea de doctorat pe evaluarea politicilor de sănătate adresate comunităților rome, vulnerabile. Încercând să văd cu ochii unui tehnician, am constatat două chestiuni importante:
Un exemplu: mie mi-a fost foarte greu să măsor speranța de viață în rândul romilor. Sunt rapoarte care spun în felul următor: în rândul femeilor rome, speranța de viață este cu 16 ani mai mică decât în rândul femeilor majoritare. Întrebarea : bun, dar de unde ai luat tu datele astea ca să poți să stabilești speranța de viață?Alt raport îmi spune că sunt 10 ani diferență. Alt raport - 12 ani. În condițiile astea, care e realitatea?O altă problemă e legată de numărul oficial al persoanelor de etnie romă. În România, oficial sunt 670 mii persoane, dar neoficial sunt undeva 1,5- 2 milioane. Alte studii susțin că ar fi 3 milioane. Iarăși ne jucăm cu niște cifre care pe mine, ca realizator de politici publice, mă pun în imposibilitatea de a dezvolta o politică publică specifică acestui segment de populație.Citește și: Filmul ăsta românesc îți arată viața tristă a romilor care pleacă la muncă în străinătate
Este un mit că părinții nu vor să-și vaccineze copii. Vorbim de lipsa vaccinului propriu-zis. În plus, este o sincopă la nivel de autoritate sanitară: medicul de la nivel local de multe ori nu știe câți pacienți copii are.Unii nu sunt înscriși la medicul de familie, părinții sunt plecați din țară, au rămas cu bunicii. Bunicii de foarte multe ori sunt în imposibilitatea de a se deplasa cu copilul la medic. Plus că noi știm la nivelul acestor comunități sărace, majoritatea dintre ei nu sunt asigurați medical și nu cunosc că au dreptul măcar la un consult medical gratuit. Acest complex de probleme afectează copilul care nu are acces la dreptul lui de a fi vaccinat.
Lipsa de educație a părinților este o altă cauză. Medicul are obligația să facă și informare, dar o face prin asistenta medicală, sau cu asistenta medicală locală care este angajata primăriei, tot acolo unde sunt și mediatoarele sanitare. Însă încerc să fiu corect: din cauza volumului mare de muncă, medicul nu mai are timpul necesar să facă și partea aceasta de informare în comunitate.Citește și: Hipsterii au dansat cu romii mutați de primărie în groapa de gunoi din Cluj-Napoca
„Sănătatea nu e o prioritate pentru un primar"
În fișa postului de mediator sanitar sunt prevăzute activități care sunt strict legate de accesul la serviciile medicale, înscrierea la medicul de familie, chestiuni de nondiscriminare, pentru că sunt frecvente cazurile când doctorul te gonește din cabinet, activități de educație sanitară.Vorbim de necesitatea de a-și alăpta copilul la sân, de rata mare a avortului, de necesitatea de a promova în comunitățile defavorizate măsurile de contracepție, adică sunt subiecte care la momentul acela erau foarte sensibile. Noi am fost blamați că am vrut să schimbăm comportamentul femeii. Din punct de vedere al mentalității, încă există o barieră din partea femeilor de a merge la doctor să-și facă un Papanicolau.
Au fost caravane care s-au deplasat la fața locului și au promovat controalele medicale la nivel de comunitate. Din păcate, când s-a făcut evaluarea campaniilor, nu s-a discutat despre o evaluare calitativă, ci din perspectivă cantitativă, perspectivă care nu ne scoate în evidență necesitatea de a continua sau nu campania, sau care a fost impactul ei.Citește și: Am vorbit cu femeia care a scris cel mai rasist articol despre romi din istoria recentă a României
Pentru dosarele pentru ajutoarele sociale, de pildă. Am citit un raport făcut de Institutul Național de Statistică, în mediul rural, un medic e arondat la 3 mii de pacienți. E foarte mult. Nu știu dacă vreodată ai timp să-i vezi pe toți.O altă cercetare făcută de noi a fost despre avorturi. O femeie romă, când avortează, e o decizie pe care o ia singură, nu știe nimeni, vine acasă, nu se odihnește. De foarte multe ori, familia extinsă nici nu știe.
„Cea mai mare problemă a femeii rome este discriminarea"
Am văzut în raport că se propune o colaborare cu Partida Romilor, care are filiale în fiecare județ. La nivel local, la prefectură, există grupul de lucru mixt responsabil de aplicarea măsurilor din HG-ul ce vizează strategia de incluziune socială a romilor.Grupul e alcătuit din reprezentanți ai romilor și ai structurilor de deconcentrate care se întâlnesc lunar și dezbat problemele comunităților cu romi.
Direcția de sănătate publică amestecă un pic lucrurile. Vorbim de programele naționale- cel pentru tuberculoză, mama și copilul, vaccinare etc- și, în același timp, trebuie să implementeze și măsurile din strategie, adaptate la nivel local, în contextul în care ei nu cunosc realitățile la nivel local.Ei nu cunosc realitatea din județul lor, asta e problema.Citește și: Romii ăștia din Ferentari se bat cu rasismul și corupția din fotbalul românesc cu mingea la picior
A fost o finanțare pe bani norvergieni, coordonată de Institutul pentru Politici Publici, când am vrut să aflăm dacă e adevărată sau nu ideea că romii nu vor să-și vaccineze copii. S-au cercetat două comunități, din două județe: Giurgiu și Bacău. Evident, prejudecata a fost falsă.Ce am descoperit e că nu poți să dezvolți un instrument care să fie valid pentru toate comunitățile, sunt foarte diferite între ele.La tuberculoză a fost o altă dezbatere interesată. Când s-a calculat rata, s-au jucat cu numerele. Dacă împarți la numărul oficial de romi, clar rata este mai mare. Dacă împarți la numărul informal, constanți că frecvența bolii este cam aceeași ca la majoritari.Cea mai mare problemă a femeii rome este discriminarea și vă spune un reprezentant al statului. Am documentat trei cazuri. Medicul nu a vrut să le consulte pentru că erau femei rome.Cum vedeți a fi rezolvata problema vaccinării în aceste comunități marginalizate?
Eu văd rolul direcțiilor de sănătate publică în acest proces de a comunica cu autoritatea locală. Toate comunitățile sunt vulnerabile din perspectiva aceasta. Să se facă echipe la nivel local și să se facă caravane de vaccinare. Mergi acasă și vaccinezi copilul. Am văzut că se instituie situații de urgență în Vest, unde a început epidemia, ceea ce e salutar.Din fondurile nerambursabile oferite de către Agenție asociațiilor pentru romi, au fost finanțe programe ce vizează sănătatea?
Anii trecuți, da. Însă sunt foarte puțini bani. Noi nu putem să finanțăm activități care se regăsesc în strategia națională de incluziune a romilor și sunt gestionate de alte autorități.
Citește și alte articole despre romi și discriminare:
Romii dependenți de droguri din București sunt lăsați să putrezească