Cinci lucruri faine pe care le-au făcut maghiarii pentru români, despre care nu înveți la școală

Dacă citești manualele de istorie din România și apoi pe cele din Ungaria riști să nu înțelegi absolut nimic, de parcă românii și maghiarii au trăit pe planete diferite. Fiecare cohortă de autori încearcă să îi minimalizeze pe ceilalți. Încă din secolul al XIX-lea, aceste manuale sunt scrise în cheie naționalistă și doar umorul te poate salva din această situație fără ieșire.

De exemplu, dacă știi doar istoria predată la școală îți va fi foarte greu să pricepi gluma care spune că unul dintre cele mai populare cântece patriotice maghiare este „Treceți, batalioane române, Carpații!" (dar de data aceasta în sens invers). În schimb, vei crede că românii și ungurii nu au făcut altceva decât să se pândească și să își dea unii altora în cap de la începuturile timpului.

Atât în manualele din România, cât și în cele din Ungaria există multă pasiune în a explica cine a fost primul în Transilvania și cum s-au luptat românii cu maghiari. Istoria adevărată este mult mai complicată, așa că ți-am făcut o listă cu cinci lucruri superfaine, pe care le-au făcut maghiarii pentru români. Și, înainte s-o iei razna naționalist, promit c-o să scriu și unul cu lucruri foarte mișto pe care le-au făcut românii pentru maghiari.

Nu, din păcate pentru orgoliul național, nu Mihai Viteazul a făcut prima Unire, ci un ungur: Sigismund Bathory/Bathory Zsigmond, principele Transilvaniei. S-a întâmplat cu câțiva ani înainte de Unirea făcută de Mihai Viteazu.

Cum s-a întâmplat? În 13 noiembrie 1594, domnitorul Valahiei, Mihai Viteazul, a brevetat o metodă inedită de lichidare a creditelor pe care le avea la diferiți cămătari turci. I-a adunat pe toți creditorii și i-a omorât la București.

Natural, această metodă de plată i-a înfuriat pe conducătorii Imperiului Otoman, care s-au gândit să îl pedepsească pe Mihai Viteazul. Și nu doar pe el, ci și pe domnitorul Moldovei, Aron Vodă, supranumit cu gingășie Aron Tiranul, care folosise aceeași metodă pentru a-i (răs)plăti pe turcii care îl ajutaseră să ajungă domnitor.

Drept urmare, cei doi domnitori ai Moldovei și ai Valahiei au trimis delegații de boieri ca să negocieze un ajutor armat din partea principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory. Și au negociat atât de bine încât l-au făcut pe Sigismund Bathory principe peste toate cele trei state medievale. Mihai Viteazul și Aron Vodă deveneau un soi de guvernatori ai principelui de la Alba Iulia. Dacă te pasionează evenimentul ăsta, poți să citești mai multe aici, pe Istorie-pe-scurt.ro, despre cum „Mihai Viteazul nu mai putea folosi în titlul său «prin grația lui Dumnezeu» și nici să numească țara «a mea»."

Ca urmare a acestui tratat, Sigismund Bathory a intervenit în Valahia pentru a lupta, alături de Mihai Viteazul, împotriva oștirii otomane.

Ideea unirii celor trei state nu i-a aparținut lui Sigismund Bathory, ci unui român, cancelarul Transilvaniei, baronul Ștefan Iojica. Pe care, apoi, drept răsplată, Sigismund Bathory l-a ucis după ce l-a acuzat de trădare. Interesant este faptul că, atunci când a făcut Unirea de la 1600 - 1601, Mihai Viteazul a folosit exact sistemul lui Sigismund Bathory. S-a intitulat domnitor al celor trei state, și-a stabilit capitala în Alba Iulia, dar în Valahia și Moldova și-a numit proprii săi guvernatori, cu titlurile de voievozi și principi. În Valahia l-a numit pe fiul său, Nicolae Pătrașcu, iar în Moldova pe nepotul său, Marcu Cercel, fiul fratelui lui Mihai Viteazul, domnitorul Petru Cercel.

În perioada Reformei, cele mai bune școli pentru românii din Transilvania au fost create de principii maghiari ai Transilvaniei. Doar după înființarea Bisericii Greco-Catolice și aparția Școlilor Blajului, românii au reușit să aibă școli mai bune decât cele create pentru ei de principii Transilvaniei.

De exemplu, Colegiul Reformat de la Aiud, înființat de principele Gabriel Bethlen, care era deschis pentru toți tinerii din elita Transilvaniei și în care aceștia erau încurajați să își prețuiască limba maternă. Gabriel Bethlen a fost un mare conducător, iar în timpul său, Transilvania a participat la Războiul de 30 de ani de partea țărilor protestante și s-a numărat printre țările care au semnat celebra Pace de la Westfalia, care a pus capăt acestui război. Gabriel Bethlen este reformat calvinist și ar fi dorit să transforme Aiudul într-un centru universitar de prim rang, care să îndeplinească pentru calvini același rol pe care îl avea Heidelbergul pentru lutherani. Colegiul Reformat din Aiud era cea mai bună școală din această parte a Europei și acolo au studiat numeroși români. Printre aceștia s-a numărat un anume Halici, nobil român din Caransebeș, care a scris prima poezie în limba română chiar acolo, la Aiud.

În cea mai mare parte a Evului Mediu, maghiarii au sprijinit lupta antiotomană. De fapt, nu doar au sprijinit-o, ci au luptat umăr la umăr alături de români. În oastea lui Iancu de Hunedoara, conta cât de bine știai să mânuiești sabia, nu ce limbă vorbești. În trupele transilvănene trimise să îl instaleze domnitor pe Vlad Țepeș se regăseau foarte mulți maghiari. La fel, în bătălia de la Podul Înalt, în care Ștefan cel Mare a învins oastea otomană trimisă să supună Moldova, cel mai important ajutor primit de domnitorul moldovean a fost cel oferit de secui, care au luptat alături de răzeși în cel mai greu sector.

Însă, pe undeva, era normal ca regii Ungariei și principii Transilvaniei să îi ajute pe domnitorii Moldovei și Valahiei pentru că erau înrudiți între ei. O chestie pe care nu o să înveți niciodată la școală este faptul, că, din punct de vedere genetic, Mircea cel Bătrân este pe jumătate ungur. De ce? Păi, o serie de strămoși ai săi s-au căsătorit cu doamne din aristocrația maghiară din Transilvania, care le aduceau drept dotă domenii importante, care puteau fi folosite drept loc de refugiu dincolo de munți, în cazul unei invazii turcești. De exemplu, Vlaicu Vodă a luat-o de soție pe Doamna Clara, al cărei nume era, de fapt, Klara Dobokai. Și exemplele pot continua.

Este vorba de Carol Pop de Szathmari. Sau Szathmari Papp Karoly. S-a născut la Cluj, în anul 1812, și a fost primul fotograf de artă și documentarist din Regatul României. A fost cel mai apreciat fotograf al Bucureștiului, oraș în care și-a trăit cea mai mare parte a vieții. De asemenea, a fost primul fotograf de război din lume, pentru că a fotografiat militarii care se înfruntau în Războiul Crimeii, în care Rusia a fost înfrântă, în 1856, de o coaliție formată din Marea Britanie, Franța, Turcia și Piemont. O parte a operațiunilor militare au avut loc în Dobrogea, iar Carol Pop de Szathmari a profitat de ocazie. Mai târziu, el a devenit fotograf oficial al Casei Regale a României și a legat o prietenie profundă cu Regele Carol I și cu Regina Elisabeta. Desigur, nu există prea multe cărți sau publicații românești care să scrie despre el. Însă, pentru a-ți da seama de valoarea lui, este suficient să știi că, în urmă cu câțiva ani, un album cu fotografii originale de Carol Pop de Szathmari a fost vândut la o licitație organizată la Londra cu șapte milioane de lire sterline.

Știi care este cea mai scurtă proclamație revoluționară din istorie? Proclamația lui Avram Iancu către moți la 1848 și sună așa: „No, gata? No, hai!". Acest lucru arată importanța extraordinară pe care o are cuvântul „No" pentru ardeleni. În funcție de intonație, de starea de spirit și de context „No" poate însemna „da", „nu", „poate", „nu știu", „noroc", „sănătate" sau, pur și simplu, „no".

Dincolo de glume, românii și maghiarii din Transilvania s-au influențat reciproc, iar acest lucru se vede de la gastronomie, unde românii au luat gulașul unguresc și le-au dăruit ungurilor plăcintele, până la sutele de feluri de pălincă pe care le fabrică și românii, și unguri.

De fapt, și pălinca are mai multe denumiri regionale. În sudul Transilvaniei, cam până pe Valea Mureșului, i se mai spune, sub influența românilor de la sud de Carpați, și țuică, chiar dacă este dublu distilată. În Transilvania Centrală, în Secuime și în Crișana i se spune clar pălincă, care este un cuvânt cu rădăcini maghiare. Iar în Maramureș și într-o serie de zone din Transilvania de Nord i se spune horincă.

Unii cred că acest cuvânt vine din „a hori", pentru că, după ce bei o glajă (sticlă) de pălincă, îți vine a hori. Însă, în realitate, cuvântul horincă se trage din ucraineanul horilka. Vinul este o altă poveste. De exemplu, podgoria de la Cotnari își are originile în butașii de viță-de-vie aduși de la Tokay de voievodul Dragoș și de luptătorii săi. În schimb, strugurii din soiul cădarcă au fost fost duși din Banat de oștenii lui Iancu de Hunedoara și răspândiți până în Ungaria Centrală.

De asemenea, maghiarii au influențat dansurile populare românești și invers. De exemplu, jocul fecioresc din Transilvania (intrat recent în patrimoniul universal al umanității și înscris pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial) are mai multe variante. Jocul a pornit din comunitățile românești și a fost preluat și adaptat de comunitățile de maghiari și de romi.

Mai trebuie adăugate și influențele arhitecturale reciproce. Transilvania este locul unde goticul, romanicul și bizantinul, dar și barocul pot fi regăsite armonios în aceeași biserică. De exemplu, în bisericile greco-catolice de lemn din Maramureș, aflate, de asemenea, pe lista UNESCO.

Toate aceste lucruri arată că din conviețuirea pașnică au avut de câștigat atât românii, cât și maghiarii. Iar concluzia este că decât să ne dăm în cap unii altora, mai bine bem o pălincă împreună.