Comentariile după concertul cu manele de la TIFF sunt crema rasismului românesc

Maneaua este cel mai controversat gen muzical de la noi, iar dacă te uiți peste istoria sa în România, ai să găsești un pattern predispus să se repete. La sfârșitul anilor '90 - începutul anilor 2000, forma pe care o știm cu toții a început să capete popularitate și să invadeze topurile muzicale. N-a ținut mult timp valul ăsta, pentru că manelele au început rapid să fie asociate cu incultura. Mai precis, maneaua a devenit definiția oficială a muzicii de căcat.

Era cel mai important detaliu de care se ținea cont în discuțiile despre muzică și fiecare participant la dialog își începea pledoaria cu „ascult de toate, în afară de manele". Dacă te dădeai de gol că știi, din greșeală, versurile de la „de ce mă minți", riscai să fii linșat.

Acum vreo trei ani a început să se schimbe atitudinea față de manele. Primele au fost meme-urile cu Salam, Romeo Fantastik a ajuns printre hipsterii din Eden, în București, iar lumea se lăuda că le ascultă în mod ironic. De anul trecut a început să se fâsâie conduita, așa că oamenii au dat-o pe față că ascultă manele în mod neironic. Odată ce percepția asupra menelelor și a lui Salam a devenit mai relaxată, românii au început să realizeze că acest cult al personalității nu mai e așa mișto.

Apologia lui Salam s-a consumat și nu mai are sens să tot mulgi aceeași vacă. Așa că cei care se duc în mod deliberat la petreceri cu manele sunt considerați hipsteri și arătați cu degetul. În cele din urmă, că vrem sau nu, vom reveni la atitudinea ignorantă că manelele sunt de căcat.

De fapt, deja se întâmplă chestia asta. La ediția TIFF din acest an, a fost prezentat un documentar despre manele și maneliști - „Regii manelelor", iar în încheiere a fost invitat și Dan Bursuc cu alaiul să tragă un concert. Lumea din sală s-a ridicat în picioare, a dansat, a aplaudat, adică s-a simțit bine. La aflarea veștii, internetul a făcut spume.

Părerile despre cât de nașpa sunt manelele, câtă incultură promovează, plus o grămadă de remarci rasiste s-au revărsat prin tot mediul online. Am adunat mai jos cele mai reprezentative comentarii și reacții față de concertul cu manele de la TIFF, așa, ca să vezi că revenim la aceeași gândire de acum 15 ani.

Înainte să încep să explic ce este greșit cu acest comentariu, cred că trebuie să precizez că acest text nu se vrea a fi unul care să transforme maneaua într-un gen suprem. E muzică și atât, o asculți dacă vrei, că așa și rapperii americani ar trebui exterminați că promovează drogul și bogăția. Cu toate astea, credeam că am depășit momentul în care era cool să te bați cu pumnii în piept că dorești moarte maneliștilor.

Tipul de mai sus are o adevărată fantezie, cu grenade și alte detalii cu care să elimine maneaua definitiv. Cu toate că au trecut mai bine de 10 ani de la hainele cu „puta madre", tricouri mulate și alte clișee expirate, personajul ăsta trăiește în lumea lui, cu o imagine care nu mai este de actualitate. Să nu mai zic că sandalele cu șosete nu sunt și nu au fost niciodată ceva specific maneliștilor. Dar e clar că omul asociază tot ce urăște cu ei și contemplă la un scenariu în care toți vor fi distruși.

Aceași formă de rasism cronic o găsești și în exemplul asta, numai că individul are alte idei despre execuție. Gen fierți toți într-o oală, alături de alte personaje pe care le detestă cu toată ființa lui.

Poate că satusul ăsta nu ar fi fost atât de viral pe Facebook, dacă nu ar fi făcut atâția o știre din el. Poate că ai văzut și tu titluri despre un mare IT-ist care critică concertul cu manele de la TIFF și ai rezonat cu mesajul. Cu toate că-i înțeleg supărările omului, nu pot decât să zic că și-a ales prost momentul.

Își începe discursul cu clasicul „nu mă înteresează, fiecare are dreptul să", ca mai apoi să încheie făcându-i proști pe cei care au participat la concert. Da, e corect să-ți pui semne de întrebare cu privire la impozitele pe care unii maneliști nu le plătesc. Chestia e că realitatea asta este cunoscută cam dintotdeauna, numai că fix în momentul ăsta și-a găsit să vorbească despre asta. Ceva de genul, „unde dai și unde crapă".

Bine, teoretic, nu e complet greșită afirmația. Manelele au apărut după comunism, pentru că atunci au avut voie, în rest întreaga comunitate avea drepturi destul de limitate. Sigur, tipul de mai sus nu s-a gândit la asta când a trântit cârnatul ăla de ură. De fapt, el dă vina pe întregul sistem pentru că a lăsat să se întâmple una ca asta.

Cum să zic, țiganii au cântat dintotdeauna, fie că-ți place sau nu, doar că acum sunt mai cunoscuți ca maneliști decât ca lăutari. Maneaua este doar un gen specific lor care a evoluat în forma pe care o știm. Dar, aparent, este prea complicat să ignori un gen muzical care nu-ți place, e mult prea complicată viață când știi că manelele există. Ba chiar se infiltrează și la festivaluri și oamenii mai și au tupeul să se simtă bine pe ele.

Mereu m-au amuzat oamenii care nu-s în stare să se exprime sau să scrie corect, dar totuși se simt superiori pentru că urăsc manelele. Or fi ele asociate cu incultura, dar zău că nici haterii de serviciu nu pleznesc de inteligență. Comentariile nu le poți citi fără să nu iei câte o pauză după fiecare litere mari aruncate fără logică. Dar presupun că așa se exprimă un intelectual care se respectă, mai ales unul care nici nu se uită la televizor.

Sau, dacă tot e musai să-ți clătești ochii la televizor, trebuie să alegi posturi care par destinate oamenilor inteligenți. Moda cu Discovery văd că a trecut, acum s-au găsit alte posturi cu care să-ți impresionezi prietenii. Comentariul ăsta este perfect, scris într-o gramatică pe măsură și cu diverse elemente care să demonstreze că transpiri cultură prin toți porii. Observi cum a aruncat un Einstein subtil acolo, păcat că și numele ăla a fost pocit.

Recunosc, comentariul ăsta m-a amuzat, pentru că, pe vremea mea, rockerul era by default anti manelist și maneliștii erau anti rockeri. Nu știu când s-a întâmplat fuziunea asta abstractă, dar se pare că ambele genuri muzicale, deși total opuse, sunt satanice.

Imaginea asta îmi provoacă nostalgie. Când Yahoo Messenger era o chestie, poza asta pe post de avatar era peste tot. Îți spun sincer, nu mă așteptam să o mai văd în anul curent, dar unele chestii chiar sunt eterne. Aș putea spune că imaginea e un clasic al internetului românesc.

Cert e că, în maximum un an, vom reveni la perioada aia în care manelele sunt tot ce-i mai rău pe lumea asta, cea mai de căcat muzică și definiția inculturii. Ăsta este circuitul manelelor în natură, să fie detestate timp de vreo 10-15 ani, ca apoi să primească câțiva ani de glorie, așa, din neant. Chestia e că oricât vor încerca unii să scape de ele, manelele nu vor muri niciodată, dar grandoarea lor va varia de la an la an.