Oamenii nu se duc în Detroit doar pentru festivalul Movement. În fine, unii da, și e grozav, dar adevărații ciudați știu că totul se rezumă la after-uri. Odată cu festivalul începe și haosul, o zbenguială de 72 de ore, alimentată de substanțe dubioase și plimbări frenetice cu Uberul prin oraș.Scena asta e o fantezie infinită de posibilități, petreceri în hale, baruri de gay, galerii de artă și chiar câmpuri care prind viață după miezul nopții și se liniștesc după ce prietenii tăi de-acasă se hotărăsc cum să împartă nota pentru prânz.
Publicitate
Anul ăsta, eu și prietenul meu fotograf, Tom Keelan, ne-am trezit într-o serie de aventuri. Duminică dimineața, pe când clubul legendar Toilet se închidea, noi ne-am urcat în mașina unui străin și ne-am dus la un rave în aer liber, de lângă un centru de reciclare. O cușcă imensă de oțel era în flăcări deasupra noastră, niște tipi se jucau cu baloane pe lângă un foc de tabără, o mașină pe post de lucrare de artă deconstructivistă trâmbița pe stradă și în mod inexplicabil se serveau clătite. O combinație de Mad Max și It's All Gone Pete Tong.A doua zi, după ce ne-am încăpățânat să intrăm la No Way Back până pe la prânz, am explorat o hală abandonată, plină de stalactite, cu un grup de raveri nomazi, dintre care unul a aruncat cu o cărămidă în noi (prietenește). Am mai găsit și o pată de sânge pe un morman de gunoi, de lângă niște șine de tren. Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă era sânge de om sau nu.Keelan a editat fotografiile digitale în Photoshop și a transformat weekendul nostru într-o fantasmagorie iSpy de carne și lumină. Vezi mai jos cum a fost și poți intra aici, pentru mai multe lucrări de Tom Keelan.
