Am fost la o nuntă românească pe plajă și așa am scăpat de toate obiceiurile enervante

Dacă ai un neam mare de care chiar te interesează și îndeajuns de mulți prieteni poți fi sigur c-o să mănânci multe sarmale pe la nunțile lor. Cred că nici n-am apucat să învăț bine să merg când am mers după fusta mamei la prima mea nuntă, una de la care nu-mi amintesc, acum, nimic, evident. Iar de-atunci evenimentele astea s-au ținut lanț în viața mea, fără să fie vreo mare diferență între ele, în afară de identitatea celor care-și puneau pirostriile, desigur.

Altfel, treaba stă cam la fel: restaurant, coregrafia mirilor, lăutari sau DJ, șapte feluri de mâncare cu care îți chinui stomacul noaptea, că vrei să mănânci de toți banii, sarmale pe masă și în capul nașei, dar în plic semnat și parafat, obiceiul ăla penibil cu furatul miresei și-altele pe care le știi tu mai bine decât mine.

Anii au trecut și, între timp, unii dintre ăștia care și-au unit destinele și-n prezența ta au divorțat, iar tu nu poți să nu te gândești, amărât, la banii ăia cu care-ai cotizat degeaba. Chiar, n-ar trebui să-ți ceri banii înapoi, după ce-ai investit în ceva care-a dat faliment?

Dar chiar nu se găsește nimeni să mai schimbe desfășurătorul ăsta care se repetă, ca un disc stricat, la toate nunțile? Ideea e că se poate și altfel, dacă ai curaj să mergi pe simplitate și să-ți pui, ca urmare, rudele mai învechite în cap. Toată șmecheria este să-i faci pe invitații tăi să se simtă ca la o petrecere oarecare sau chiar într-o excursie, dacă alegi să-ți faci nunta pe plajă sau la munte, acolo unde m-am simțit și eu bine. Și mie nu-mi plac nunțile, am mai spus.

Bine, mulți se vor originali și plusează cu „momente artistice" de care oricum n-are chef nimeni, căci doar cei neieșiți de mult prin lume vin la nuntă ca să se distreze și nu din obligație. M-am nimerit, odată, la o nuntă la care a cântat vreo oră Gheorghe Turda și, crede-mă, n-a fost deloc plăcut. Sau poate că sunt eu vreo ciudată și nu mă distrez când mi se cântă „Treceți batalioane române Carpații" sau „Noi suntem români".

Dacă-ți faci nunta în deplasare și nu în București sau locul din care ești, va fi mai greu s-aduci cântăcioși după tine și poate că-i mai bine așa. De fapt, sigur e mai bine. Te va costa oricum un purcoi de bani să-ți deplasezi nuntașii pe la mare sau la munte, așa vei tăia din artificiile astea de prost gust. Un DJ este suficient, zic eu, ca să iasă paranghelie, iar alte momente artistice pot să-ți facă și nuntașii, pe gratis, dacă beau bine.

Când vorbesc de simplitate, mă refer și la numărul invitaților. Evident că, dacă alegi să-ți faci nunta la o terasă de pe plajă sau în grădina unei pensiuni de la munte, n-o să ai loc și pentru verișoara de-a doua a mamei tale. Și e mai bine să fie așa. Niciodată n-am înțeles de ce trebuie să chemi în ziua care se presupune că este cea mai importantă din viața ta toate rudele pe care le știi doar din povestirile părinților sau de pe Facebook.

Dacă o privești ca pe o investiție, să știi că mai mulți invitați nu înseamnă neapărat un profit mai mare. Iar dacă vrei să înoți contra curentului și să plătești tu nunta, cu atât mai bine. Taie nume de pe listă. Nimeni nu are 100 de prieteni apropiați, să fim serioși!

S-o recunoaștem! Slujba religioasă trebuie să fie la o nuntă, altfel se supără mama, dar este lungă și plictisitoare. Dacă se face în afara bisericii, durează mai puțin și nici nu mai e cazul să faci zeci de ture afară, pentru a lua aer sau, mai sincer, să fumezi o țigară. Plus că efectul vizual e mult mai mișto, că-n loc să vezi atât aur pe pereți, o să fie doar un altar decorat cu flori, ca la americani, plus fața bisericească.

Cel puțin așa a fost la nunta asta de la mare la care am fost eu de curând, care m-a scăpat de tura tradițională între biserică și restaurant, care niciodată nu sunt în aceeași zonă a orașului. Așa, altarul a fost improvizat fix pe nisip, în fața terasei, iar noi am asistat la slujbă de la aceeași masă la care ne-am mâncat sarmalele.

Problema este că biserica noastră ortodoxă nu aprobă ideea de a cununa pe cineva pe plajă sau aiurea, iar cuplul despre care vorbesc aici a trebuit să apeleze la un preot înregistrat la biserica ucraineană.

După cum spuneam, cele mai reușite nunți la care am fost s-au ținut la Moeciu, respectiv pe plajă, într-o stațiune de la noi. Nici n-o să zic că-i vorba de Mamaia, ca să nu zici că-s pe fițe. Probabil că mirii au ales locațiile astea tocmai pentru cârcotașii ca mine, care merg la nunți ca la taiere și abia așteaptă să se termine și să dea darul, adică treaba pentru care ne-am strâns aici, până la urmă.

Dacă nunta e pe plajă, ai libertatea de a-ți umple timpul și altfel decât să stai priponit pe scaun, la masă, vreo șapte ore sau chiar mai mult. Te poți plimba pe plajă, să ți se așeze mai bine sarmalele în stomac, poți face poze mișto cu valurile, numai bune de postat pe Facebook, ca să nu mai zic de cura de aerosoli, care vine la pachet cu nunta. Sau poți să faci și-o baie, că nu se supără nimeni.

La munte este la fel, doar că se schimbă peisajul, iar plimbarea se face prin păduri sau pe dealuri, dacă pensiunea aleasă pentru nuntă e bine poziționată. Și-ar trebui să fie, că doar de-aia te măriți/însori tocmai acolo.

De fapt, nici nu contează așa de mult locul în care-ți faci nunta, ci cât de simplă e. Atât timp cât renunți la restaurantele alea comuniste, cu saloane de nuntă decorate după chipul și asemănarea chelnerilor care te servesc la masă și alegi ceva simplu, sufocat de verdeață și nu de asfalt încins, tot e bine. E bine și pentru invitați, care se simt ca-ntr-un mini concediu, în cazul ăsta.

Poate c-ar fi cazul să treci și peste toate obiceiurile alea milenare de nuntă la români, începând cu bărbieritul mirelui, ruperea turtei și furatul miresei și câte or mai fi în plus. Sunt detalii inutile care nu fac decât să lungească și mai mult o zi și-așa destul de lungă și obositoare. Felurile de mâncare fără număr, care se irosesc aiurea noaptea, când sistemul tău digestiv vrea să doarmă sunt altă meteahnă de la nunțile tradiționale.

Cel mai bine m-am simțit la astfel de petrecere în care porțiile au fost mici, iar friptura de porc de la 1 noaptea a fost înlocuită c-o porție de scoici.

Dar nici măcar asta nu e ideea. Cu cât se va renunța mai mult la fanfaronadă, obiceiuri pestrițe și sarmale în cap și cu cât nunta va semăna mai mult cu o petrecere între prieteni, d-abia atunci vor exista invitați ca mine, care să laude evenimentul pe VICE. Bine, încă mai aștept ziua în care mirii vor face nunți fără dar și fără să calculeze profitul înainte să trimită invitațiile de nuntă.